1,117 matches
-
devine semnal al funcției poetice, sugerând o lume banală, mediocră, absurdă, lipsită de fru musețe și de armonie. FUNCȚIA METALINGVISTICĂ este orientată spre cod, urmărind acordul interlocutorilor asupra semnificației termenilor, pentru a favoriza înțelegerea lor corectă. În lingvistica modernă, se teoretizează dicotomia: limbaj concret, „obiectual“ (object language, care spune ceva despre obiecte) și metalimbaj (metalanguage, care spune ceva despre limbaj). Așadar, metalimbajul caracterizează, în primul rând, discursul lingviștilor, dar și al celorlalte domenii științifice. Fiecare dintre acestea își definește conceptele specifice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
viziunilor metafizice constituite ca universuri de sine stătătoare, apropie filozofia de artă. În același timp însă, voința de a-și elabora sistematic viziunile îi determină pe cei doi filozofi români să reflecteze, ca și Dilthey, asupra exigențelor filozofiei și să teoretizeze criteriile de excelență ale acesteia. Ei rămân astfel pe terenul epistemologiei, evitând domeniul eseisticii, spre care i-ar fi putut îndrepta atât amintita apropiere dintre filozofie și artă, cât și uriașul lor talent scriitoricesc. Amândoi promovează conceptul filozofiei ca Weltanschauung
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
criteriile de excelență ale acesteia. Ei rămân astfel pe terenul epistemologiei, evitând domeniul eseisticii, spre care i-ar fi putut îndrepta atât amintita apropiere dintre filozofie și artă, cât și uriașul lor talent scriitoricesc. Amândoi promovează conceptul filozofiei ca Weltanschauung, teoretizat de Dilthey într-o metafilozofie (Weltanschauungsphilosophie). Prin aceasta nu vrem să sugerăm nicidecum că Dilthey i-ar fi influențat nemijlocit (și, eventual, nedeclarat) pe filozofii noștri; dorim numai să punem în evidență un fenomen major, o răsturnare de perspectivă produsă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
civilă -, a raporturilor de cooperare dintre acestea, dezechilibrează posibilitatea unor relații sociale fundamentate pe o egalitate bazală, de început, așa cum au fost propuse de teoreticienii Luminilor. Într-o societate matură și armonios dezvoltată, bazată pe competiție și progres, așa cum au teoretizat-o gânditorii Luminilor, avem nevoie de o egalitate bazală, la fel cum într-o cursă de atletism toți concurenții pornesc de la aceeași linie. Unul dintre motivele pentru care există multiple conflicte social-politice în interiorul societăților și în relațiile dintre state este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
De asemenea, conceptul de "istorie efectivă" apare și la G. Gadamer, cu o semnificație diferită. În eseul Nietzsche, genealogia și istoria, istoricul francez încearcă să schițeze o "metodologie" a istoriei efective. Voi descrie și caracteriza acest concept așa cum l-a teoretizat Foucault. Istoria efectivă pune în practică o altfel de tratare a conceptului de eveniment, aceea descrisă mai sus. Ea prezintă altfel relația T-P, urmărind nu opoziția dialectică între trecut și prezent, ci o înseriere a "lucrurilor mărunte" în programul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se simte cel mai iubit dintre pământeni. Așadar, împlinirea prin iubire devine o formă de salvare a intelectualului în regimul totalitar; e un adevărat mit al iubirii, o modalitate de cunoaștere și autocunoaștere. Confesiunea reprezintă un text în care se teoretizează filosofia iubirii. Caracterizarea lui Victor Petrini Victor Petrini vrea să aibă sentimentul stăpânirii întregului, scriind Era ticăloșilor, un eseu asupra căruia va reflecta. Numai confesiunea îl poate elibera de "barbaria concretului". El a descoperit în existența sa "mitul fericirii prin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un eseu asupra căruia va reflecta. Numai confesiunea îl poate elibera de "barbaria concretului". El a descoperit în existența sa "mitul fericirii prin iubire" care "i-ar putea integra ființa în gândirea cosmică". Exegeții vorbesc despre "noua gnoză", în jurul căreia teoretizează Victor Petrini, gnoză care ar putea elibera omul de "neliniștea cosmică". Protagonistul găsește în iubire forța de a înfrunta teroarea realului, adică exprimarea în concret a terorii istoriei, care subminează demnitatea umană. Căutând explicația eșecului său în diferite momente existențiale
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nirvana încă din viață, adică poți să savurezi, înainte de moarte, plăcerea de a nu mai fi (o moarte voluptuoasa rămânând în viață)"34. Pentru Cioran, viața este un spectacol miraculos, chiar dacă absurd, dar de care nu se poate desprinde, desi teoretizează cu atâta patimă ideea sinuciderii. Viața poate fi plină de mizerii, Cioran nu-i vede nici un sens, însă se simte atras de surprizele ei. Cioran chiar avertizează omenirea asupra catastrofei către care merge această lume, ca și Sábato, pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că nu știu totul, că mai au multe de învățat. Deși ignoranți, sunt savanți; vițeii dețin, așadar, într-o anumită măsură, acel lucru scump pe care-l numim ignoranță savantă". "Avem obiceiul de a-i opune inteligenței omului instinctul animalului", teoretizează Jean-Pierre Pagès. "Se spune că doar omul ar fi inteligent. Toate, din vina Bisericii. De vreme ce Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa, ar fi stânjenitor, într-adevăr, dacă animalul s-ar asemăna cu acesta din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
mult, par să creadă unii dintre aceștia, așa ar trebui să stea lucrurile chiar și în situația în care alte criterii de raționalizare ale serviciilor medicale (de pildă, urgența) recomandă contrariul 29. Pe lângă invocarea exigențelor dreptății distributive așa cum sunt acestea teoretizate de către egalitarienii șansei, principalul argument care stă la baza acestei susțineri este, din nou, acela că, datorită stilului lor de viață riscant pentru sănătate, aceste categorii de pacienți consumă (sau este foarte probabil ca ele să consume) în general mai
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
ca ideal al dreptății în distribuția serviciilor medicale Suficientismul este principalul competitor al egalitarianismului în teoria dreptății distributive în sănătate sau în serviciile medicale. El este idealul cu cei mai mulți adepți în filosofia actuală, după egalitarianism. De obicei, el nu este teoretizat, totuși, atât în opoziție cu egalitarianismul, cât mai ales cu libertarianismul radical: teoria conform căreia nu există niciun drept uman la sănătate sau la servicii medicale și prin urmare că nu e nimic nedrept atunci când pacienții cu incapacitate de plată
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
între egalitarieni, suficientiști și prioritarieni cu privire la versiunea adecvată a idealului accesului universal sunt, ca să spunem asa, "doar diferențe filosofice". Ele se referă, mai precis, la chestiuni teoretice, nu practice, cu privire, spre exemplu, la cea mai bună metodă de a teoretiza dreptatea în distribuția serviciilor medicale sau la cea mai dezirabilă stare de lucruri în distribuția serviciilor medicale din perspectiva dreptății. Dezbaterile teoretice sunt, fără îndoială, foarte importante. La fel de importante sunt, însă, și întrebările practice cu privire la dreptatea medicală. Astfel de întrebări
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
cît orice distanțare ar fi putut însemna o dezertare morală în fața inamicului. Noua atitudine a IC este reconfirmată de către Gheorghe Dimitrov în articolul din noiembrie 1939 "Războiul și clasa muncitoare din țările capitaliste", imediat difuzat în toate țările implicate. Articolul teoretiza războiul imperialist și ștergea diferența dintre agresori și agresați. Franța și Marea Britanie poartă responsabilitatea principală a conflictului. Socialiștii își regăsesc locul lor din 1928 în avanpostul imperialismului. De asemenea, partidele comuniste trebuie să se debaraseze de elementele putrede și de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
și elementul de noutate al demersului întreprins. 1.4. Metodologia și materialul de lucru Abordarea pe care o propun pentru analiza celor trei romane ale scriitorului Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, Inimi cicatrizate și Vizuina luminată, este cea transdisciplinară, teoretizată de Basarab Nicolescu în studiul său Transdisciplinaritatea, perspectivă inovatoare de analiză a unui conținut. În anul 2000 am avut oportunitatea de a intra într-un program de formare al Centrului Educația 2000+, finanțat de Fundația pentru o Societate Deschisă a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care o făceau și Jean Piaget și Lacan ,,infans/ ambient", însă pentru teoretician, această relație devine o "unitate dialectică", în care cele două entități se află în pondere egală, într-un perfect echilibru. Un alt concept pe care Durand îl teoretizează este acela de ,,dominantă reflexologică", insistând asupra "genezei reciproce" a subiectului și obiectului. Termenul este preluat de Durand din reflexologia lui Bekhterev, fondatorul pshihologiei obiective. De altfel, toată teoria imaginarului pe care o propune Durand este întemeiată pe ,,dominantele reflexologice
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de cea a lui Mircea Eliade pentru care sacrul însemna ,,experiența unei realități trăite". Morfologia sacrului a cărui analiză presupune ,,disocierea fundamentală sacru vs. profan" a fost preocuparea constantă a lui Mircea Eliade. În studiul său, Sacrul și profanul, Eliade teoretizează aceste concepte care vor deveni teme majore ale întregii sale opere. Opoziția sacru vs profan este, după cum constata și Adrian Marino în lucrarea Hermeneutica lui Mircea Eliade, ,,cea mai profundă relație hermeneutică posibilă"434. Cele două ,,realități" au o semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mai larg, cel puțin ca program, și în alte spații. Transformarea începe să fie vizibilă și la noi, începând din jurul anului 1830, abstracție făcând de unele elemente pe care le întâlnim anterior la Dimitrie Cantemir sau Școala Ardeleană. Primul care teoretizează necesitatea lărgirii sferei istoriografiei este Mihail Kogălniceanu . Încă în Histoire de la Valachie, el critica faptul că toți autorii care s-au ocupat până în prezent de analele acestor două principate nu au dat decât biografia principilor, arătând că, în ceea ce îl
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
valabil numai intre limitele operelor de factură teoretică. Acesta diseminează doar provizoriu în ficțiune, întrucât moralitatea de necontestat a personajelor narator îl susține, dar îl și estompează. Din acest motiv, un Ștefan Gheorghidiu ne apare ca un narator cvasi-credibil: Luciditatea, teoretizată de scriitor, e semnul distinctiv al personajelor, accentuându-le potențialul afectiv, voluptatea ca și suferința. Moralitatea ireproșabilă o susține, dar o și poate obnubila. Aici rezidă, probabil, sursa credibilității doar parțiale a unor naratori, Ștefan Gheorghidiu în primul rând, care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mai precis, o dublă structură circulară. Schema sa actanțială și auctorială se prezintă sub forma a două cercuri concentrice. Primul (și cel mai larg) pornește de la un dialog între Autor și d-na. T. În paratextul liminar, Camil Petrescu își teoretizează concepția romanescă spre sincera nelămurire a protagonistei, care află că un scriitor nu trebuie neapărat să aibă talent. În Epilog II, îi regăsim pe aceștia doi chiar în text, de data aceasta discutând despre moartea prietenului lor comun, Fred Vasilescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
putinței unei pătrunderi în profunzimea manifestărilor artistice prin analiză, înfruntă rutina și vechiul așezându-se în direcția curentului nou, își manifestă „simțul critic" . Istoriografia românească în sensul ei modern are în el pe unul din întemeietorii săi, chiar dacă n-a teoretizat în mod special principiile sale de istoric literar. Literatura română modernă rămâne o operă de viziune originală, o contribuție fundamentală la înțelegerea literaturii noastre până în secolul al XX-lea Densusianu ca istoric literar restabilește o ierarhie a valorilor artistice și
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
noi", poezii numeroase care apar apoi strânse în volumele Limanuri albe (1910) Hronica (1918). Sub stânca vremii (1919), Salba clipelor (1921) și Raze peste lespezi (1924). Prin practica lirică el caută de fapt să demonstreze valabilitatea unui concept de poezie teoretizat de el în critica literară. Poezia solicitată de criticul și poetul Ervin este „acea operă care aduce un fond cu desăvârșire nou.", care este expresiunea prefacerilor continue a aspirațiilor spre ceva nou” poezia nu iartă nimic din ce este inutil
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
care combatanții se zvârcoleau "ca niște jucării cu arc". Însăși ideea de eroism este ultragiată, de vreme ce faimosul regulament se dovedește a fi un triumf al demenței cazone. De care suferă în cel mai înaltgrad maleficul colonel; el nu pregetă să teoretizeze eșecul soldaților, ca exeget și generalist al Războiului, oferind argumente și măsuri pe cât de năstrușnice pe-atât de grețos patriotarde. Deschizând ample paranteze în acel climat infernal, Alexandru riscă să-și reprezinte, oh, les beaux jours, trăite odinioară sub efectul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mai larg, cel puțin ca program, și în alte spații. Transformarea începe să fie vizibilă și la noi, începând din jurul anului 1830, abstracție făcând de unele elemente pe care le întâlnim anterior la Dimitrie Cantemir sau Școala Ardeleană. Primul care teoretizează necesitatea lărgirii sferei istoriografiei este Mihail Kogălniceanu . Încă în Histoire de la Valachie, el critica faptul că toți autorii care s-au ocupat până în prezent de analele acestor două principate nu au dat decât biografia principilor, arătând că, în ceea ce îl
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
mai bune texte ale volumului, în care meditația despre calitatea unui timp, de altfel punctul centrifugal al întregii lirici scrise de "teutonul român" Michael Astner, câștigă și în calitate estetică. Succesiunea uneori tensionată, abruptă a versurilor depășește, aici, modalitatea poetică teoretizată indirect de autor (incizia directă în carnea percepției nude) printr-o reflecție amplă, bine articulată stilistic, despre poematică și estetică, despre livresc și biografic, despre identitatea și alteritatea lirică. Într-un cuvânt, despre legătura inextricabilă dintre Ontos și starea poeziei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iluministe, aveau puterea să depășească frontierele conceptuale și cronologice ale secolului al XIX-lea și să bată la porțile prezentului.100 Poeziile lipsesc voit aproape cu desăvârșire din paginile revistei amintite. Cei mai înflăcărați admiratori ai prozatorului Leopardi ajunseseră să teoretizeze chiar moartea versurilor. De exemplu, rondistul Riccardo Bacchelli s-a referit la inovațiile formale puse în practică de maestru și a subliniat faptul că acesta anticipase trecerea de la vers și strofa la proza: Ce a făcut Leopardi? Păstrând versurile tradiționale
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]