3,052 matches
-
la căsătorie și trecută la ortodoxism, a murit în 1918 în timpul Revoluției. În timpul vieții, dorea ca fiicele, nepoatele și strănepoatele ei să-i poarte numele (dacă nu primul, măcar unul dintre numele de botez), pentru ca spre sfîrșitul vieții, prin dispoziție testamentară, nici o altă regină să nu poarte numele de Victoria. Nu accepta nici numele, pentru ea, post mortem, de Victoria I: nu se mulțumea să fie prima, dorea să rămînă, onomastic, unică. ** Pentru a marca dependența tinerei regine de primul ministru
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
parte a fost dictată și/sau rescrisă (cu modificări) de mezina familiei, Beatrice, care îndeplinea, volens nolens, și funcția de secretară a mamei sale. Conștient de faptul că unele din aceste informații erau deformate sau compromițătoare, Eduard VII, prin dispoziție testamentară, a cerut ca multe părți din Jurnal, ca și o parte din corespondența Victoriei, să fie arse, ceea ce s-a și întîmplat. ‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡ Nizamul era numele colectiv al prinților musulmani din provincia indiană Hyderabad. Cuvîntul derivă din limba arabă (Nizam-ul-Mulk) și
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
triumfă în Iluminism și mai ales în scientismul secolului al XIX-lea, își are originea în duelurile doctrinare ale creștinismului cu lumea păgână, clișeele antimitice având aceeași structură ca argumentele care consideră că orice nu are justificare directă în textele testamentare este lipsit de fundament. Dar lumea modernă, ai cărei germeni au fost sădiți în Renaștere și Reformă, continuă Eliade, despărțită de creștinism, e în căutarea unui nou mare mit care să o coaguleze, cum afirma și Jung (greva generală a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în rândul senatorilor, solemni în togile lor, care priveau încremeniți, fiindcă, gândindu-se la propriile intrigi, nici unul dintre ei nu luase în seamă acel aspect extrem de riscant al testamentului anulat. Imediat după acea pauză neliniștitoare, el declară însă: — Cu toate că dorința testamentară a lui Tiberius, în urma acelei ultime boli crude, nu este valabilă din punct de vedere legal, bine știuta lui afecțiune față pretorieni, recunoașterea îndelungatelor lor strădanii, nu, nu poate fi ștearsă. Și, spre surprinderea tuturor, declară că îndeplinea acea dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din ținuturile cucerite, germani, hiberici, traci, barbari mauritani. Și fiindcă în capitală debarcau numai bărbați tineri, aleși după înfățișarea și cultura lor, și fete frumoase, mulți dintre ei avuseseră parte de un noroc previzibil. Prin generozitatea marilor familii, prin dispozițiile testamentare ale stăpânilor bogați, își câștigaseră libertatea. La Roma se stabiliseră cu sutele de mii. Roma nu mai era a romanilor. — Acum, zise el privind cu scârbă în jur, invazia egiptenilor e cea mai puternică și mai periculoasă dintre toate. Coruperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe Unamuno, și ea își găsește cea de pe urmă și cea mai pură întrupare în reflexele adânci și înalte ale lacului de munte din vecinătatea satului Sfântului Miguel, Valverde de Lucerna. În ultimul său roman, Miguel de Unamuno se întreabă testamentar, amintindu-și de vechea sa Ceață, de rimanul de care se îndoise și-a cărei publicare o amânase șapte ani: „Știu eu dacă acel Augusto Pérez, cel din romanul meu Ceață, nu avea dreptate să pretindă că era mai real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Înmormântarea pentru poimâine, la trei după-amiază. S-a dovedit că avea loc cumpărat, nu la cimitirul Sanhedria, unde e Înmormântată mama ta, ci pe Muntele Măslinilor. Apropo, a cumpărat locul alăturat pentru tine. Ca să fii lângă el. A lăsat dispoziții testamentare precise referitoare la organizarea Înmormântării. A ales până și un cantor care să conducă ceremonia, unul din orașul lui. Printr-o minune am reușit să dau de el cu un minut și jumătate Înaintea intrării sâmbetei 1. Și a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Între Lausanne și Ouchy, s-a dăruit trup și suflet principiilor pe care Bluntschli le lăsase moștenire posterității. A adunat În spatele brutăriei sale un select, dar restrâns, grup de illuminati care nu numai că au fost, În felul lor, executorii testamentari postumi a ceea ce a ajuns să se numească „ponenda bluntschliană“, ci au și pus-o În practică. Marcăm cu majuscule de aur numele pe care Încă le mai păstrăm În memorie, chiar dacă amestecate sau apocrife: Jean Pees y Carlos sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu sunt la curent cu ce se petrece. Nimeni nu bănuiește nimic, și cu atât mai puțin publicul, cu toate că opera s-a tradus În mai multe limbi străine și a obținut o eșarfă de onoare. În Încheiere, promitem, În calitate de executori testamentari, să publicăm manuscrisul in toto, cu toate lacunele și ștersăturile. Lucrul acesta Îl vom realiza prin subscripție și plăți anticipate, care vor deveni efective de cum Își va da autorul ultima suflare. Rămâne deschisă și subscripția pentru un bust la groapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sunt un nou cub. Aveți numărul de telefon și adresa mea: mai vorbim noi. Reveniți cel târziu vineri. La plecare, mi-a dăruit chiar În ușă o carte de vizită a doctorului Nemirovki, care avea să-mi Îndeplinească toate formalitățile testamentare. Am mers cum nu se poate mai cumpătat până la gura metroului. Am coborât scările În goană. Și mi-am Început campania pe loc: chiar În acea seară am șters-o englezește din Noul Imparțial, În al cărui registru de pasageri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
urmași ai Apostolilor, cei care distribuiau, cel puțin o dată pe lună, atît cît era necesar Clericilor care sub conducerea lor lucrau întru Evanghelie; nici un individ nu avea un lucru al său particular. Atunci cînd Constantin, în 321, a îngăduit dispozițiile testamentare în favoarea Bisericii s-a exprimat în felul următor: "Să aibă dreptul fiecare ca atunci cînd este pe moarte să-și lase bunurile prea sfîntului și venerabilului Conciliu catolic al Bisericii catolice"285. Mai tîrziu i-a fost interzis în mod
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
înscris din secolul al V-lea atribuit sfîntului Papă Gelasiu; și aceasta pentru ca bunurile ecleziastice să fie mai bine administrate și păstrate 286. Din același spirit al Bisericii a fost dictată legea lui Valentinian care interzice să se lase legații testamentare sau moșteniri indivizilor care aparțin Clerului secular sau regular 287, lege de care nu se plîngeau sfinții oame-ni ai acelor vremuri, precum Ambrozie, Girolam, ci s-au plîns amar de acei oameni ai Bisericii, care, spre rușinea lor, au provocat
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
tuturor cetățenilor. Formalitățile cerute de dreptul roman pentru ca testamentele să fie valabile, spre exemplu, au devenit, cu siguranță, excesive. Biserica a apelat la reformarea legilor care o priveau și, astfel, a deschis calea unei mai mari libertăți pentru toate afacerile testamentare. Dar atunci cînd legislația a fost corectată, nu mai este de dorit ca Biserica din națiunile civilizate să posede vreun privilegiu în privința bunurilor temporare. Tot ce are nevoie este dreptul sacru și inviolabil care este natural, și anume deplina libertate
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
rostise copilul, dar pricepu că era o întrebare în ivrit, acel grai vechi de când lumea, care, cică, se răspândea din nou în Pământul Sfânt. Învăluindu-se în horcăitul agoniei, pe când buzele îi fremătau, ca și cum voia să transmită o ultimă consemnare testamentară, Vladimir probabil că murmura: Trebuie să-mi fac ordine în conștiință!... Se stinse, instantaneu, înainte de a mai fi dus la spital, de o ambulanță a Crucii Roșii, al cărui motor huruia la intrarea înzăpezită a Cimitirului israelit. Se stinse, instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
eram În ședință de judecată, din care cauză plecase urmînd să revină, - lăsase vorbă, funcționarul nu-i reținuse numele - În sîmbăta acelei săptămîni. Și așa fu. În jurul orelor zece, Îmi deschise ușa biroului: era doamna pe care o uitasem, moștenitoarea testamentară a mamei lui Keti. I se Întîmplase desigur ceva, Îmi spusei. Se apropie, Îi sărutai mîna: - Ce s-a Întîmplat, doamnă? Încercai să zîmbesc. Își căuta, vizibil, cuvintele ca și cum atunci mă vedea prima dată. - E vorba de o pomenire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ale savantului Octav Onicescu: “Muzica este un raționament învăluit în vis. Ea este cheia judecăților esențiale”. Sintetizând original cuceririle artei muzicale și principiile științei contrapunctice ale epocii, precum și nobilele aspirații ale spiritului uman, Bach realizează în această lucrare cu valoare testamentară o expresie inedită a purității și a esențialului. Prestația excepțională a cvartetului Voces a impresionat prin calitatea sonoră, prin sobrietatea expresivă, prin claritatea exprimării, prin integrarea firească a detaliilor în cadrul secțiunilor ample. Interpretarea Artei fugii, a constituit un omagiu adus
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
40-42. footnote>. Referindu-se la mult dezbătuta problemă a comunicării prin muzică, autorul descrie un interesant traseu al procesului comunicațional. Acesta pornește de la emițător - recte compozitorul, cel care crează mesajul muzical - și este preluat de transmițător - adică restitutorul, sau „executorul testamentar”, cum îl numește Sergiu Celibidache. Muzica este cea care favorizează interacțiunea emițătorului cu receptorul. Drumul străbate un canal de transmisie cu varii profile, mesajul ajungând la receptor prin intermediul sălii de concert sau pe cale electronică și computațională. Mesajul este însă denaturat
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
metamorfoze lente și metanul făcea loc deja oxigenului și azotului. După aceea vânturile vor fi îmblânzite și în sfârșit oamenii vor remodela suprafața. Va rezulta un climat plăcut care va stârni la rându-i ploaie, zăpadă, viață. Aceasta era dispoziția testamentară a epocii actuale pentru generațiile ce vor să vină. Dar, deocamdată, locuitorii lui Acheron asigurau funcționarea epuratoarelor și luptau pentru întruchiparea unui vis tot hrănindu-se din rezervele lor de dârzenie și umor, motivați fiind de niște salarii fabuloase. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
non-treimic, care încă poate fi cel al Vechiului Testament. Antropologia eminesciană este extrem de tulburătoare și de enigmatică. La poetul nostru, revolta lui Lucifer capătă nuanțe nemaiîntâlnite și ea se arată ca o revoltă împotriva unicității lui Dumnezeu încă iudaic, vechi testamentar. Eminescu e convins să răul egoismului care bântuie omenirea e o reminiscență a Dumnezeului nontreimic: "Făcuți suntem / După asemănarea-acelui mare / Puternic egoist, carele singur / Îmbrăcat în mărirea-i solitară / Ridică-n cer înnourata-i frunte. În van voim a reintra
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de sânge regal (de unde ar deriva San Greal, Sfântul Graal) și a avut cu aceasta o fetiță pe nume Sarah. În momentul crucificării, Maria Magdalena era însărcinată. Știind că-l așteaptă moartea, la Cina cea de taină Hristos a lăsat, testamentar, în sarcina Mariei Magdalena să întemeieze viitoarea Biserică, de față, alături de ceilalți apostoli, fiind și ea. Așadar, nu lui Petru i-a încredințat marea misiune, fiindcă nici nu avea încredere în el, de vreme ce se lepădase de Iisus de trei ori
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
într-un "trialog" (în realitate, cuvântul dialog este cel potrivit, dar, probabil, și-n acest mod s-a prefigurat trionticitatea transdisciplinarității) Ștefan Lupașcu, Solange de Mailly-Nesle și Basarab Nicolescu. După acest eveniment, Lupașcu va publica ultima sa carte, cu tentă testamentară, L'homme et ses trois étiques, doi ani mai târziu, în care cel din urmă capitol, al IX-lea, îl constituie tocmai amplul "trialog"298. Aici, Basarab Nicolescu îl recunoaște pe Ștefan Lupașcu drept întemeietorul transdisciplinarității, ceea ce filosoful a și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
geniale. După cum anticomuniștii praghezi n-au înțeles nimic din articolul lui Tomas și l-au ciuntit, deformându-i grav sensul, la fel mediocrii interpreți ai cărții postume a lui Noica n-au priceput nimic la lectură, fiind stupefiați de mesajul testamentar al filosofului. Securitatea kaghebistă din Praga a avut parte de mană cerească: iată, au zis, intelighenția cheamă fățiș să li se scoată ochii comuniștilor! Reacția la o asemenea agresiune ideologică devenea "legitimă". În definitiv, aceasta va fi fost și intenția
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
diplomat. Aceasta prezintă pe avers chipul cu bust în costum de diplomat al lui Nicolae Titulescu (fig. 137av), iar pe revers biserica Sf. Nicolae, din Șcheii Brașovului, unde sunt reînhumate rămășițele pământene și citat cu dorința în sensul respectiv, exprimată testamentar(fig. 137rv). Medalia machetată de sculptorul Gheorghe Adoc are pe avers(fig. 138av) chipul cu bust orientat spre stânga, iar pe revers (fig. 138rv), pe două ramuri de 123 lauri dispuse simetric, legenda pe cinci rânduri RECUNOȘTINȚĂ / PENTRU / CONTRIBUȚIA LA
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Ca urmare, simbolurile pregăteau astfel lumea pentru venirea lui Cristos și totodată pentru apari‑ ția icoanelor. Cărțile Vechiului Testament în special cele profetice, abundă în simboluri în așa măsură încât prefigurarea simbolică apare ca o trăsătură definitorie pentru spiritualitatea vetero‑testamentară, dovadă a unei religiozități dinamice, tinzând spre viitorul mesianic, spre împlinirea timpului. Creștinismul însuși care trăise împlinirea timpului era animat de același dinamism și era orientat spre același viitor - adică venirea a doua a Domnului, parusia - și instaurarea împărăției lui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
pe Adam purtătorul primului chip cre‑ at al lui Dumnezeu. În cartea Genezei se spune limpede: și a creat Dumnezeu pe om după chipul său; după chipul lui Dumnezeu l‑a făcut 51. 5. Despre imagine, reprezentare, asemănare Interdicția vetero‑testamentară a folosirii ,,chipurilor cioplite” în cultul mozaic a exercitat o influență profundă asupra întregii tradiții biblice, în teo‑ logie și spiritualitate. Dumnezeu nu putea fi reprezentat într‑o formă vizuală care să fie demnă de venerare și închinare. Oricât de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]