1,335 matches
-
GH joacă un rol minor, dar semnificativ asupra creșterii în perioada intrauterină . Hormonii gonadici nu au nici ei importanță în creșterea intrauterină, deoarece nu există o diferență semnificativă a taliei între nou-născuții fete și băieți, în pofida faptului că băieții secretă testosteron în viața intrauterină. în același timp, nu există diferențe de talie la naștere între băieții cu anorhidie sau hipogonadism central și cei cu axă gonadotropă normală . GH fetal începe să fie secretat în a doua jumătate a primului trimestru, atingând
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
cașectic . Talia sau viteza de creștere a copiilor infectați cu HIV nu reprezintă indicatori de supraviețuire. Dacă supraviețuiesc, ei vor avea semne de pubertate întârziată, mai ales dacă infecția cu HIV e asociată altor afecțiuni, precum hemofilia, chiar dacă nivelul de testosteron corespunde declanșării pubertății. în anumite regiuni ale globului persistă infecțiile parazitare (schistosomiază, infecții helmintice), care pot duce la deficiențe nutriționale majore și întârzierea creșterii . j. Efecte secundare ale unor tratamente Copiii care suferă de sindroame de hiperactivitate sunt tratați frecvent
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
organelor genitale externe, de multe ori apar deficite trope multiple în general asocierea dintre deficitul de GH și deficitul de gonadotropi (LH și FSH). De altfel, este cunoscut că dezvoltarea penisului în perioada intrauterină are loc mai ales sub influența testosteronului fetal, a cărui secreție e dependentă de LH. Totuși, micropenisul poate apărea și la nanici cu deficit izolat de GH, care, ulterior, își vor declanșa spontan pubertatea. Acest semn demonstrează că axa somatotropă are un rol intrauterin independent de hormonii
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de ani cu panhipopituitarism care, substituit fiind cu rGH, tiroxină și cortizol, a câștigat 20 cm în 2 ani (de la 138 cm la 158 cm) și a continuat să crească într-un ritm excelent. Recent s-a adăugat substituția cu testosteron, crescându-se doza zilnică de rGH, prognosticul taliei finale a acestui pacient fiind în jurul a 170 cm. O problemă care se pune în cazul întârzierii momentului terapiei cu hormoni sexoizi este riscul unei achiziții osoase scăzute, cu șanse mai mari
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
hipofizare. Cea mai brutală modificare este suportată de femei, prin întreruperea bruscă a funcției ovariene, din cauza unor fenomene apoptotice insuficient elucidate, fenomen cunoscut sub denumirea menopauză. Prin analogie cu menopauza, s-a încercat să se definească procesul de scădere a testosteronului total și mai ales al celui liber, odată cu înaintarea în vârstă a bărbatului, ca fiind vorba de andropauză. Spre deosebire de menopauză însă, scăderea funcției testiculare e de cele mai multe ori insidioasă, incompletă, inconstantă și variabilă de la un individ la altul, atât testiculul
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
prezente și uneori au chiar un aspect histologic pseudohipertrofic, din cauza spațiului interstițial rămas liber prin atrofierea tubilor seminiferi; Celulele Leydig nu funcționează însă întotdeauna la nivel optim, așa că pacienții cu sindrom Klinefelter pot avea de multe ori un nivel de testosteron scăzut sau chiar foarte scăzut . Diagnosticul clinic trebuie dublat de dozări hormonale în perioada postpubertară și, eventual, efectuarea spermogramei, care vor demonstra prezența unui hipogonadism primar (testosteron scăzut, LH și mai ales FSH crescuți) și azoospermie. Cromatina sexuală pozitivă sau
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
așa că pacienții cu sindrom Klinefelter pot avea de multe ori un nivel de testosteron scăzut sau chiar foarte scăzut . Diagnosticul clinic trebuie dublat de dozări hormonale în perioada postpubertară și, eventual, efectuarea spermogramei, care vor demonstra prezența unui hipogonadism primar (testosteron scăzut, LH și mai ales FSH crescuți) și azoospermie. Cromatina sexuală pozitivă sau multiplă, în funcție de numărul de cromozomi suplimentari, și cariotipul vor defini diagnosticul . La talia crescută cu aspect macroschel pseudoeunucoid (picioare lungi, dar nu și mâini, șolduri late) a
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
depăși . Cele două resurse principale de hormoni sexoizi ale organismului sunt reprezentate de gonade (testiculi sau ovare) și glandele suprarenale. Atât testiculele, cât și ovarele secretă o paletă hormonală ce combină androgenii cu estrogenii și progesteronul. Dacă testiculele sintetizează predominant testosteron, ovarele secretă cu precădere estradiol și progesteron. Glandele suprarenale sintetizează în principal androgeni slabi (androstenedion și dehidroepiandrosteron), constituind o resursă androgenică importantă mai ales pentru femei . Atunci când sursa precoce de sexoizi e reprezentată de gonade, stimulate, la rândul lor, de
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
vârsta de 8 luni: la vârsta de cinci ani și opt luni a născut prin cezariană un băiețel, pe nume Gerardo. O a doua sursă de hormoni sexoizi o constituie glandele suprarenale, care secretă androgeni cu acțiune mai slabă decât testosteronul. O situație relativ frecventă în care glandele suprarenale secretă cantități importante de androgeni este hiperplazia suprarenală congenitală. Această afecțiune este caracterizată de deficite enzimatice suprarenaliene congenitale, dintre care cele mai importante sunt deficitul de 21 hidroxilază și deficitul de 11
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
heterosexuală la fată. Nu în ultimul rând, excesul hormonal poate fi exogen, de obicei prin aplicații topice conținătoare de estrogeni care pot determina apariția de muguri mamari . Investigarea copiilor cu semne precoce de sexualizare începe prin dozări hormonale hormoni sexoizi (testosteron și androgeni suprarenalieni, respectiv estradiol), la care se adaugă dozarea hormonilor tropi hipofizari. Hormonii sexoizi crescuți și un nivel de tip adult al LH și/sau FSH susțin diagnosticul de pubertate precoce adevărată. La fetele care prezintă doar mugure mamar
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
suferă de astfel de defecte, chiar dacă își vor declanșa pubertatea, vor continua să crească în înălțime din cauza persistenței unor cartilagii de creștere fertile (vezi figura 8). Semnele de pubertate ale acestor bărbați sunt mai puțin evidente, chiar dacă nivelul lor de testosteron e în limite normale pentru bărbați . O altă alternativă ar fi ca o tumoră hipofizară să determine hipogonadism central prin distrucția hipofizei normale, în paralel cu hipersecreția de GH, dar în acest caz semnele de acromegalie ar trebui să fie
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
și sprâncene rare. în dreapta doi ani mai târziu, după tratament cu hormon de creștere recombinant, hormoni tiroidieni și glucocorticoizi, pacientul a atins talia de 158 cm, continuând să crească. Se observă modificarea pielii și a părului. Tratamentul se asociază cu testosteron injectabil. Planșa 46. Pacient cu tiroidită Hashimoto și retard statural important. Sus aspectul infiltrat, cu tegumente carotenice, în momentul diagnosticului. Jos efectele tratamentului combinat de GH cu hormoni tiroidieni, cu intrarea pacientului în canalul normal de creștere Planșa 47. Pacient
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
ar explica continuitatea filogenetică a agresivității. Pentru a susține această ipoteză evoluționistă și a demonstra posibilitatea aplicării ei la oameni, unii cercetători atrag atenția asupra accentuării manifestărilor agresive la tinerii între 15-24 de ani, adică la vârsta în care secreția testosteronului crește în vederea reproducerii. Prin urmare, evoluția speciei care dictează selecția naturală a bărbaților mai agresivi este influențată de nivelul testosteronului și de importanța agresivității fizice pentru supraviețuirea speciei. * Activitatea hormonală și agresivitatea Rezultatele unor studii demonstrează că nivelul de testosteron
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
unii cercetători atrag atenția asupra accentuării manifestărilor agresive la tinerii între 15-24 de ani, adică la vârsta în care secreția testosteronului crește în vederea reproducerii. Prin urmare, evoluția speciei care dictează selecția naturală a bărbaților mai agresivi este influențată de nivelul testosteronului și de importanța agresivității fizice pentru supraviețuirea speciei. * Activitatea hormonală și agresivitatea Rezultatele unor studii demonstrează că nivelul de testosteron poate facilita agresivitatea între masculii de diferite specii de vertebrate, mai ales în perioada de reproducere. Aceeași relație a fost
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
testosteronului crește în vederea reproducerii. Prin urmare, evoluția speciei care dictează selecția naturală a bărbaților mai agresivi este influențată de nivelul testosteronului și de importanța agresivității fizice pentru supraviețuirea speciei. * Activitatea hormonală și agresivitatea Rezultatele unor studii demonstrează că nivelul de testosteron poate facilita agresivitatea între masculii de diferite specii de vertebrate, mai ales în perioada de reproducere. Aceeași relație a fost urmărită și la oameni, dar importanța ei a provocat multiple controverse. Studiile realizate de Gladue (1991) arată o corelație pozitivă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
agresivitatea între masculii de diferite specii de vertebrate, mai ales în perioada de reproducere. Aceeași relație a fost urmărită și la oameni, dar importanța ei a provocat multiple controverse. Studiile realizate de Gladue (1991) arată o corelație pozitivă între nivelul testosteronului și auto-evaluare pe o scală a agresivității ce a avut în vedere subiecți de sex masculin. Aceeași corelație s-a dovedit a fi negativă pentru subiecții de sex feminin. Conform rezultatelor, bărbații care se descriu ca fiind foarte agresivi sunt
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
a agresivității ce a avut în vedere subiecți de sex masculin. Aceeași corelație s-a dovedit a fi negativă pentru subiecții de sex feminin. Conform rezultatelor, bărbații care se descriu ca fiind foarte agresivi sunt cei ai căror nivel de testosteron este foarte ridicat. Corelația pozitivă s-a manifestat într-un context de provocare, dar legătura cauzală între nivelul de testosteron și agresivitate n-a fost încă demonstrată. Meta-analiza (analiza comparativă a rezultatelor obținute în urma unui ansamblu de cercetări pe aceeași
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
subiecții de sex feminin. Conform rezultatelor, bărbații care se descriu ca fiind foarte agresivi sunt cei ai căror nivel de testosteron este foarte ridicat. Corelația pozitivă s-a manifestat într-un context de provocare, dar legătura cauzală între nivelul de testosteron și agresivitate n-a fost încă demonstrată. Meta-analiza (analiza comparativă a rezultatelor obținute în urma unui ansamblu de cercetări pe aceeași temă) realizată de Archer și colegii săi (Archer et al., 1998) scoate mai degrabă la iveală o majoră variabilitate individuală
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
ansamblu de cercetări pe aceeași temă) realizată de Archer și colegii săi (Archer et al., 1998) scoate mai degrabă la iveală o majoră variabilitate individuală a relației în cauză. Și mai interesante sunt rezultatele studiilor care indică un nivel de testosteron mult mai ridicat la deținuții condamnați pentru crime violente decât la deținuții reținuți pentru crime non violente, situație valabilă atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Statisticile realizate începând cu anii 1950 arată că diferența între bărbați și femei în ceea ce privește
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
evidentă. În ciuda rezultatelor prezentate de unele studii ce demonstrează contribuția hormonilor sexuali la creșterea și dezvoltarea agresivității la anumite specii, corelația n-a fost direct observată la oameni. La animale diminuarea tendințelor agresive este adesea asociată cu scăderea nivelului de testosteron. Efectul diferențiat al factorului sex ca indicator al agresivității sporite la bărbați față de femei este interpretat de către unii cercetători ca rezultat al unui baias metodologic. În schimb, contextul social și percepția diferită a rolurilor sociale par a influența covârșitor decizia
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
corelații între anomaliile cromozomiale sexuale și agresivitate. Asocierea acestor elemente scoate mai degrabă în evidență rolul deficiențelor mentale în încarcerarea mai frecventă a indivizilor marcați de anomalii genetice. Hormonii și comportamentul agresiv Pare la fel de simplistă și încercarea de transformare a testosteronului în hormon al agresivității, chiar dacă acesta pare să aibă un rol important în ceea ce privește sensibilitatea la amenințări și provocări. Cercetările asupra animalelor semnalează efectul hormonilor sexuali asupra comportamentului agresiv. Testosteronul are două efecte asupra animalelor de organizare și de activare efecte
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
și comportamentul agresiv Pare la fel de simplistă și încercarea de transformare a testosteronului în hormon al agresivității, chiar dacă acesta pare să aibă un rol important în ceea ce privește sensibilitatea la amenințări și provocări. Cercetările asupra animalelor semnalează efectul hormonilor sexuali asupra comportamentului agresiv. Testosteronul are două efecte asupra animalelor de organizare și de activare efecte ce pot influența manifestarea agresivității. Efectele de organizare sunt asociate influențelor hormonale asupra dezvoltării fătului și a funcționării sistemului nervos în perioada prenatală și cea a nașterii propriu-zise. Efectul
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
organizare sunt asociate influențelor hormonale asupra dezvoltării fătului și a funcționării sistemului nervos în perioada prenatală și cea a nașterii propriu-zise. Efectul activării se manifestă în funcție de schimbările hormonale din perioada postnatală, influențând starea afectivă și comportamentul copiilor și al adulților. Testosteronul pare să favorizeze agresivitatea manifestată de masculii mai multor specii de vertebrate, intervenind puternic în creșterea nivelului agresivității în perioada reproducerii. Efectul asupra masculilor umani este un subiect de dezbatere. Puține cercetări au fost efectuate pentru studierea efectului administrării de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
putem trage concluzii solide, chiar dacă rezultatele sugerează că expunerea prenatală la hormoni poate influența dezvoltarea unei sensibilități agresive sporite în situații de provocare. Activitatea hormonală mai poate corela pozitiv cu percepția sinelui și a celorlalți. O corelație pozitivă între nivelul testosteronului și evaluarea sinelui pe scala agresivității a fost observată la subiecții de sex masculin. Corelația este însă negativă pentru subiecții de sex feminin (Gladue, 1991). O altă corelație pozitivă s-a înregistrat între nivelul testosteronului la adolescenți și descrierea de către
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
O corelație pozitivă între nivelul testosteronului și evaluarea sinelui pe scala agresivității a fost observată la subiecții de sex masculin. Corelația este însă negativă pentru subiecții de sex feminin (Gladue, 1991). O altă corelație pozitivă s-a înregistrat între nivelul testosteronului la adolescenți și descrierea de către mamă a comportamentului lor delicvent. Alte cercetări semnalează o corelație pozitivă între nivelul testosteronului și agresivitatea fizică comisă de către indivizi în timpul unui conflict personal. Olweus și colegii săi (1980 citat de Endersen et al., 2001
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]