14,383 matches
-
în opoziție tocmai cu stăpânii ei otomani din secolele trecute. Problema creștinismului ca un sau ca singurul atribut european e departe de a fi doar una românească - dificultatea de a imagina o Europă multiculturală de negri, albi, musulmani, creștini etc. tinde să devină un loc comun pe întreg continentul. în acest sens, cel puțin, sensibilitățile românești sunt în deplin acord cu cele ale restului continentului. D.R.P.: Sunt aici câteva lucruri pe care nu le pot pune în ordine. Mi se pare
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
aură de mister. De altfel cu adevărat interesante în proza lui Hélène Lenz sînt figurile feminine, cu atît mai mult cu cît contrastul dintre fragilitate și forță (Irina și Benoîte din povestirea Viața în roșu și în auriu, de pildă) tinde să ofere o idee exactă despre complexitatea și varietatea acestor caractere, exactă, dar nu neapărat obiectivă, pentru că nu de puține ori parti pris-urile de sorginte feministă au un cuvînt greu de spus. Să ne gîndim doar la predilecția autoarei pentru
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
să se întoarcă la rația de curent electric" (România literară, nr. 38, 1991, 3); Un fel de silă și sictir/ de-a duce pîn la capăt sfînta frază" (M. Dinescu, Moartea citește ziarul, p. 26), chiar în construcții prepoziționale care tind spre statutul de locuțiune (în sictir = în scîrbă): ""Veniți mîine" - ne îndeamnă în sictir o funcționară preocupată mai mult de convorbirea purtată la celular, decît de soarta noastră, a amărîților de contribuabili" (EZ 1586, 1997, 8). Starea de plictiseală iritată
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
Poezia pe care o scriam pe atunci nu semăna cu ceea ce am publicat în volumele de debut, mai încolo. Era mai declarat 'vizionară' și absorbise influențe din Blake, Rimbaud, începea să-l absoarbă și pe Eliot. Poemele nu erau distopice: tindeau mai degrabă către spectaculos. Din cadavre se rostogoleau diamante, și cam așa. Poemele de dragoste (pe care le-am scris de la bun început) erau, probabil, extrem de senzuale, dar, conform remarcii tale, și foarte tandre. Nu era vorba chiar de convenția
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
Carp, supus și el fascinației Engliterei cea "copleșită de secoli de libertăți". Benjamin Disraeli face însă figură aparte printre prototipurile conservatorismului românesc, posterior revoluției de la 1848 și dispărut după primul război mondial, la fel cum Carp, lipsit de vîna antisemitismului, tinde mai curînd către liberali decît către colegii săi junimiști-conservatori. Cel ale cărui idei politice aveau să se dovedească fundamentale pentru structurarea diverselor fețe ale conservatorismului autohton a fost Eminescu; supuse interpretării (a se vedea cu precădere capitolul Eminescu: mod de
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
viitoare sunt înscenări politică, răzbunări ale adversarilor. Dar tocmai aici se află problema: de prea multă vreme acest supraviețuitor al jegului comunist (ca și dubletul său întru nerușinare, Păunescu) se joacă cu nervii noștri! Modelul de vulgaritate, nesimțire și cinism tinde să devină formula existențială predilectă a românului. Efectul otrăvitor al vorbelor debitate ca de niște moriști se simte unde nici nu gândești. Să nu existe chiar nici o legătură între decizia primarului din Piatra-Neamț de a construi un veritabil ghetou pentru
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
a frontierei în proza optzecistă. Bodiu insistă pe caracterul de marginal politic al optzecistului. Această accentuare a caracterului politic în literatura optzecistă este foarte importantă pentru lucrarea lui Andrei Bodiu. Ce-i desparte pe cei doi? Oțoiu este teoretician. Bodiu tinde spre critica de ierarhizare. Primul comentează fără să facă judecăți de valoare, zeci de prozatori. Nu propune o ierarhie. Bodiu nu folosește criterii de valorizare, însă alege dintr-un cîmp poetic de altfel foarte generos. Acesta este doar primul volum
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
ajung în arestul poliției pentru murdării dintre cele mai greu de imaginat! Asta e o dovadă că modelul negativ, care în mod normal ar trebui să fie izolat de societate, e tot mai greu perceput ca atare. Altfel spus, el tinde să pară firesc sau, cel puțin, nu mai scandalizează în măsura cuvenită. Încît de ce ne-am mai mira că instituțiile statului își pierd autoritatea?
Violența și autoritățile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16152_a_17477]
-
Până nu demult, el era un pedagog - mai exact spus: un scriitor cu geniul pedagogiei - care explica prietenos și cu umor contemporanilor cum să folosească limba română (și uneori, implicit, cum să-și trăiască viața). În ultima vreme, însă, el tinde să se transforme într-un avocat insistent și agasant, obsedat să răspundă tuturor adversarilor și tuturor argumentelor lor. Ar fi păcat ca George Pruteanu să-și piardă seninătatea de intelectual umanist care făcea - și încă face în mare măsură - farmecul
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
deci date indicațiile de lucru: "Caută" - "Căutare avansată" - "Preferințe" - " Cred că am noroc" - etc. Enunțurile apar din păcate într-o grafie fără diacritice, dar într-o română corectă, ceea ce ar sugera că sînt traduse de vorbitori nativi. Mai mult: stilul tinde spre registrul colocvial, una din indicații fiind "Ponturi pentru căutare" (în engleză "Search Tips", în franceză "Astuces pour la recherche", italiană "Suggerimenti per la ricerca" etc.). Ca și limbajul jurnalistic, jargonul informatic actual manifestă o deschidere spre familiar care, dacă
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
autoreflecție care face ca actul creator să apară dictat de exigențele cititorului, să fie o manifestare narcisiacă, să exprime tentația autorului-cititor de a-și vedea creația o performanță (chiar un exercițiu de virtuozitate), aceea de a capta în cuvînt ceea ce tinde să dispară, să nu existe, de a face din însăși această captare o reprezentație, un spectacol ce aduce la lumina rampei criza, neputința, o scenă goală pe care se rătăcește un personaj care vorbește delirant sau tace. Pentru Bacovia afazia
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
noi și din ce în ce mai profitabile confruntări. Șerban Foarță, Erau ziare, evenimente, Editura Brumar, Timișoara, 2000, 108 p., f.p. Și nu uitați... Critica de la noi continuă să ignore cu nonșalanță fenomenul culturii populare, al culturii de masă, al literaturii de consum. Situația tinde să devină intolerabilă pentru că revistele culturale sfidează un important număr de cititori care vor să fie informați în legătură cu calitatea unor cărți polițiste, a unor S.F.-uri etc. Și aici există serioase ierarhii, există cărți bune sau cărți proaste despre care
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
incontestabili ai răsturnării dictaturii ceaușiste, scriitorii și cărturarii militanți și-au avut, formal, reprezentanții în Consiliul Salvării Naționale.Dîndu-și seama că li se rezervă un rol de figuranți, că în spatele lor trăgeau sforile vechii și exersații profesioniști ai puterii, care tindeau a instala o "dictatură parlamentară", n-au ezitat însă a se retrage. Din nefericire, scriitorii s-au dezbinat și nu totdeauna pe liniile cunoscute înainte de decembrie. Unii din vechii "opozanți" și-au revelat valențe neașteptate de oportunism, răsplătite de putere
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
a lua tot ce e mai bun în țara asta! Ce ne dau în schimb? Droguri, crime, violuri! Ei, americanii, criminalii care au omorât oameni nevinovați în Iugoslavia, poartă vina nenorocirii noastre!" Oricât de imbecile sunt astfel de propoziții, ele tind să devină un discurs cu mare priză la o populație debusolată, disperată și incapabilă să mai creadă în propria salvare. Veți spune că aceste texte sunt lozincile în care s-a specializat, de zece ani încoace, "România Mare". Așa este
Țara puciurilor liniștite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16222_a_17547]
-
de contradicții, așa cum, de altfel, suntem noi toți, ci o stranie certitudine a viețuirii omenești. Procesul (auto)-cathartic declanșat cu fiecare creație/receptare a(le) unui mesaj scriptural apare cu atât mai important, cu cât aiuritoarea mercantilizare a spațiului cultural tinde să sugrume, invariabil, dimensiunea aurorală a existenței. Tâlcul reconfortant al cărții lui Ion Vartic constă tocmai în entuziasmul "naiv și sentimental" pe care lectura operei cioraniene îl provoacă autorului și, prin mediere intelectuală, ni-l transmite și nouă, cititorilor săi
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
Elena Zottoviceanu Se știe cât de semnificativă devine, într-o lume ce tinde spre globalizare, amprenta originală, identitară a culturii muzicale a unui popor și ea nu se rezumă - așa cum s-a crezut până nu demult, și cum unii mai cred și acum - la grupuri folclorice sau la prestația vreunui rapsod brunet. Artiștii
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]
-
fi o acvificare globală a imaginarului material al lui Pillat. Feminitatea alcătuiește o ipostază acvatică, de maximă disponibilitate, precum orice substanță fluidă ce poate fi turnată în tiparele cele mai felurite, adoptînd forma acestora: "Eva e o compunere juvenilă ce tinde să repertorieze atributele stihiei feminine, dar însuși mecanismulei productriv, vizînd feminitatea trecînd din ipostază în ipostază în funcție de "actant" și de decizia viziunii masculine, o reduce la un "conținut" menit să umple vasul dorinței sau proiecției. Chiar și ideologizată, tratată ca
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
am scris despre ea în câteva eseuri critice. În raport cu romancierii moderni, cred că sunt mai atras decât cei mai mulți dintre ei de demodatul happy end, și chiar am fost criticat pentru asta, deși s-ar părea că sunteți de altă părere. Tind să-mi las eroii într-o situație cu final deschis, dar și cu speranță, într-un moment când chestiunile majore cu care s-au confruntat în narațiune s-au rezolvat. Pentru mine, când scriu un roman, e o preocupare constantă
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
Kermode a scris foarte bine despre această chestiune în The Sense of an Ending. Un aspect al științei de a nara e să maschezi dovezile care, retrospectiv, îți vor face surprizele să pară convingătoare atunci când se produc. Textul romanțios tradițional tinde să aglomereze surprize, fără să le facă câtuși de puțin convingătoare. Romanul realist încearcă să le facă să pară parte din reprezentarea realului. "Contractul" cu lectorul depinde în parte de tipul de operă, de regulile implicite care o guvernează. Am
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
la formarea unei difuze conștiințe colective, cînd păturile rurale, urmîndu-și 'domnii', își făcuseră scut din valorile identitare. Efectul acestui proces istorico-social - citim într-una din primele pagini - este mîndria cu care și astăzi populația din satele maramureșene, revendicîndu-și propriul "autohtonism", tinde să-și salveze valorile cele mai autentice ale Ethosului lor istoric. (pag. 10) În densa introducere la volumul citat - cercetare filologică riguroasă a textelor din trist-înduioșătorul cimitir vesel din Săpînța - universitarul italian dă încă o dată dovada pătrunderii fenomenelor sociale și
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
Senzualitate, moarte, viață, lumină, iubire, căutări, obsesii, dorințe, alcătuiesc un sentiment difuz, care pare a fi același în toate poeziile și pe care doar timpul îl modelează, dându-i mereu altă formă. Viața și cuvintele devin un joc sobru. Finalul" tinde către armonie, dar sentimentul fricii nu este eludat pe de-a întregul: "viața este bună/ moartea este bună/ armonie/ dată ființei pământene/ Tot/ muzică de Bach/ de ce te mai temi omule?" (Teama). Irina Mavrodin - Punere în abis; Editura Eminescu, Colecția
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
generații de studenți și profesori: Valeria Guțu Romalo, . Limba română de azi (versiune nouă, București, Humanitas Educațional, 2000). Principala calitate a acestei cărți stă în subtilitatea și în exactitatea analizei lingvistice. În domeniul cultivării limbii, riscurile sînt destul de mari: autorii tind adesea să impună în mod autoritar o normă, să prezinte ca obligatorii anumite opțiuni subiective, să facă previziuni grăbite și imprudente, care se dovedesc în scurt timp false. Valeria Guțu Romalo a evitat toate aceste capcane, în primul rînd pentru că
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
florei și faunei naționale/ Preparate savant. Noi trebuia să fim veseli,/ Trebuia să spunem cuvinte/ Care să nu poată fi uitate ușor" (Planetă de sulf). Însă nevoia de poezie ideală revine intempestiv, chiar în miezul acestui naturalism sufocant. Disfuncționalitățile realului tind a se compensa prin funcționalitatea poeziei ca inefabil, ca intangibil ce se transmite concretului: "E ora Păstorului, cînd mă trezesc,/ Îngrozit, lîngă tine.// Doar aerul înghețat mă împiedică/ Să mă descompun./ Să-mbib cearceaful, să mă scurg pe covor,/ Să
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
în Internet, 28 martie 2000) - dar cel mai des apare forma nearticulată și neprepozițională: "mă voi îmbrăca într-o cămașă gen ie" (EZ 2481, 2000, 12). Interesant mi se pare mai ales faptul că, în ipostaza sa de conector, gen tinde tot mai mult să fie urmat de grupuri nominale ample, sau chiar de întregi propoziții "citate": "tot felul de diversiuni, gen pericolul invaziilor străine" (RL 1252, 1994, 1); "orice anunț care ține de publicitate, gen schimb CD cutare pe CD
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
al secolului al XIX-lea? Acceptăm că reperul nostru "întru eternitate" se modifică o dată cu noi, cu felul în care ne raportăm la el, inclusiv semnatarii articolelor din Dilema? Alternativele sînt, precum se vede, minate de paradox. Pentru a-l evita, tindem să alegem soluția cea mai la îndemînă, cea a despărțirii taberelor: "denigratorii", damnați să se perpelească veșnic în flăcările iadului, "apărătorii", ce vor locui, iarăși veșnic, în grădinile Edenului. Acum ne putem arăta mulțumiți: eternitatea a fost salvată. Revin asupra
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]