16,850 matches
-
unor vechi precepte, Rădulescu Motru zicea că individul, cunoscându-se pe sine, dar cunoscând și mediul sufletesc căruia îi aparține, dobândește un reazim puternic pentru activitatea sa. Puteți evoca secvențe relevante din acest "mediu sufletesc", atingător cu familia, școala, cercurile tinereții? - Desigur, și locul unde ne naștem are un cuvânt greu de spus în viața noastră. A arătat-o H. Taine cu strălucire, explicând sensul mediului în viața popoarelor și implicit a indivizilor izolați. Aș putea evoca unele secvențe relevante pe
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
în literatură în grup compact, prin poarta cenaclurilor și a unor volume colective de debut, autorii "optzeciști" și-au constituit cu dificultate profilul individual, conturul pe care o voce lirică - și numai una - poate fi recunoscută și omologată. Dacă anii tinereții și ai maximei creativități s-au suprapus, în cazul lor, ultimului și celui mai terifiant deceniu ceaușist, vîrsta maturității li s-a "vărsat" și consumat în cei cincisprezece ani de maturitate postrevoluționară, în care poezia a lăsat loc publicisticii, și
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
exemplaritate" a întîmplărilor de care se ocupă. Poate doar o pretenție de terapie, personală și de grup. Așadar, nu-și fac un principiu din a denunța lucruri ce îmbină dureros frumusețea care, în orice context, se păstrează, a anilor de tinerețe, cu prețul, mare, al șansei irosite. Mai degrabă încearcă, printr-o privire nu de tot iertătoare dar care nici nu deoache, să recunoască, în viețile risipite, chipuri care "se țin". De pildă, controlorii de trafic, "colegii" de viață dedicată statului
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
Nu avem încă o biografie Arghezi, destul de greu de realizat datorită numeroaselor incertitudini (volumul lui Florea Firan, Pe urmele lui Tudor Arghezi, e un început modest, afectat de aproximații, lacune și, mai ales, de supralicitarea calității de oltean a scriitorului). Tinerețea lui Arghezi oferă subiecte fabuloase, ce ar merita investigații speciale. Enunț doar trei, fără a intra în detalii: 1. Macedonskianismul originar al tânărului poet Arghezi, ca o bună soluție a ieșirii din raza acaparantă, copleșitoare, a post-eminescianismului; 2. Extinderea viziunii
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
când publicistul scrie la "Gazeta Bucureștilor"; publicistica acestei perioade a fost restituită integral abia de curând, în volumul 44 de Scrieri, apărut în 2003, și în Opere, IV, tot 2003, dar a fost insuficient comentată. În sfârșit, ieșind din zona tinereții, într-o viitoare biografie a lui Arghezi, e de meditat la structura morală a personalității, luând în seamă cel puțin două direcții: arghirofilia sa notorie, ca și a lui Sadoveanu, și compromisurile politice. Glumind puțin, ar trebui să spun că
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
în deriziune. Acest maestru al disperării era concomitent și un maestru al lucidității. E oare momentul să precizăm că acest scepticism sălbatic n-a fost poate, la el, decât o formă de expiere? Se știe, desigur, că a avut în tinerețe câteva avânturi dubioase și că a comis un eseu despre Schimbarea la față a României, în onoarea unei Gărzi de fier fascizante. Despre acest episod, Cioran nu vorbea niciodată și se poate, de altfel, presupune că această rătăcire n-a
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
istoriile literare pot miza, cum poate paria și istoria vieții private, dacă genul o să se mai poarte, din timpul întunecatului deceniu...De fapt, în fiecare crochiu, făcut cu rigoarea pe care le-o datorezi, îndeobște, cunoscuților, se amestecă amintiri de tinerețe și "încrucișări" de parcurs, judecăți regăsite, revizuite, confirmate, avînd, fiecare, farmecul micilor evenimente trăite "cu alții-n vileag/ tangent și-n zig-zag". Cartea lui Dumitru Chioaru e, în fond, o frumoasă poveste despre prieteniile literare, pe care fiece generație și
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
asurzitoare (Ed. Eminescu, 1985)", cronicile lui Dumitru Chioaru nu descoperă, propriu-zis, nimic, doar fixează în contururi mai puțin fluide ceea ce este de știut despre o generație departe de-a se fi liniștit. O generație de "lupi", care și-a luat tinerețea (in abstracto) drept blazon, precum odinioară suprarealiștii, ca "inspirații" și mai de demult, găsind, scrie Chioaru în dreptul Marianei Marin, "în revoltă soluția salvării". Poate de aceea o socoate mai apropiată, dintre poeții Cenaclului de Luni, de romantismul exaltat și boem
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
mare admirator al lui Pușkin. La moartea acestuia în duel, Hâjdeu i-a dedicat o poezie în limba rusă, pe care a publicat-o în revista moscovită Telescop. Istoricii literari sînt de acord că jurnalul în limba rusă, din prima tinerețe a lui B.P. Hasdeu, Însemnările unui iuncher, "e scris cu intenție vădit literară și într-un spirit byronian-lermontovian." "Byron însă e interpretat rusește - adaugă G. Călinescu -, orgia romantică devine scandal cazon".23 Hasdeu pleacă din Chișinău în 1854 (un "puștan
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
Astfel am băgat frica în toți ofițerii, iar pe lîngă renumele meu de isteț moldovan s-a mai adaos și pe cel de viteaz".25 B.P. Hasdeu scriitor În 1937, Mircea Eliade constata legătura stilistică dintre acest jurnal de primă tinerețe a lui Hasdeu și nuvela sa Duduca Mamuca 26, cu alte cuvinte dintre "însemnările unui iuncher de husari" și "memoriile unui studinte". Și totuși, din punctul de vedere al raportării la etica duelului, diferența este esențială. Tot ceea ce este romantic
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
cu bună știință țara sau dacă a fost păcălit. După mine, mai degrabă l-au prostit. L-au prostit ca pe rusul cel prostănac. - Era prostănac? - Nu, Gorbaciov era un om de acțiune, la posturi de conducere încă din fragedă tinerețe. Din familie bună, oameni truditori, și el era bun, m-am bucurat când a fost ales. I-am trimis chiar și o telegramă de felicitare. Credeam că a venit la putere tocmai omul de care era nevoie. Ce m-am
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
lipsa emoției. Probabil că, în ciuda linearității și a platitudinii lor, stilul ar fi ridicat aceste proze, dar, cu tot limbajul său plastic, Dumitru Ungureanu nu are finețea cerută. Nici atunci când vizează grotescul, scriitorul nu e mai inspirat. Trecută de prima tinerețe, Paulina nu-l mai poate seduce cu mirajul trupului pe bărbatul mai tânăr decât ea. Pielea gâtului ei e "ca o coajă de stejar urinată de câini". Orice efect ar fi vizat autorul, comparația rămâne o expresie grosolană și atât
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
Tel Aviv, 1986, vol. I, p. 208-211) - fără să ignore textele anterioare -, Steinhardt menționează totuși, ca text de debut, articolul "Elementele operei lui Marcel Proust", apărut în nr. 8/1936 al Revistei Fundațiilor Regale. În preambulul articolului "Portretul artistului la tinerețe", publicat în nr. 1-2/1992 și 1-2/1993 din Revista de istorie și teorie literară, Nicolae Mecu precizează că în fișa biobibliografică pe care i-o solicitase eseistului prin 1983, în vederea realizării unui dicționar, acesta selectase... același text al debutului
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
tăinuit. Pare curios pentru un intelectual cu vocația mărturisirii. E iarăși semnificativ că un volum de convorbiri cu Ioan Pintea se intitulează Primejdia mărturisirii (1993), cu un tâlc la care trebuie să luăm aminte. Nu știm foarte multe despre anii tinereții, ai liceului urmat la "Spiru Haret" în 1922-1929 și ai Facultății de Drept din București, absolvită în 1934. Despre atmosfera intelectuală, bucureșteană și europeană, a acelui moment, despre ce citea și despre câțiva prieteni, N. Steinhardt a vorbit, a mărturisit
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
că amândurora ne pare foarte bine că nu ne-am căsătorit. Ei, fericirea, cum zice Proust, e, cel puțin pentru unii oameni, o eroare" (p. 35, în volumul Între lumi). Suntem acum în măsură să deslușim acest episod misterios din tinerețea exuberantă a lui N. Steinhardt. Ioan Pintea, deținătorul arhivei personale de la Rohia a călugărului Nicolae, tipărește în 2004 un jurnal de o sută de pagini, intitulat chiar de autor Eseu romanțat asupra neizbânzii. Dacă în răspunsul de mai sus afirmă
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
1932-1933), iar N. Steinhardt, foarte tânăr, se plimba cu iubita sa Adina, prin Cișmigiu și în jurul Cișmigiului, unde "se concentrează toată frumusețea Bucureștilor" (spune tot ea, turuind întruna, cu dragoste). Jurnalul imprimă în memorie din primele patru pagini imaginea unei tinereți și a unei iubiri exuberante, pusă voit romanțios sub semnul liliacului înflorit. Secvențele următoare încearcă să explice dureros un eșec. Nu știm bine al cui: al iubitului înșelat, al iubitei, al prietenilor care s-au învârtit în jurul lor? Urmărim o
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
din literatura română. În secvența următoare intervine brusc un personaj: Alexandru Iftodie, un coleg de generație, preocupat de literatură, filosofie și artă, mai frecvent notat ca "Al. Ift." sau "Sandu". Pare că autorul vrea să exemplifice prin el ratarea specifică tinereții, îmbătată de sevele virtualităților. O explicație a eșecului său ar fi "bucuria de a trăi", "pura plăcere de a fi, de a exista", rătăcirea prin grădini, cafenele, bodegi (p. 24-25). Mediocritatea îl năpădește pentru că nu e statornic, se mută neispirat
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
pura plăcere de a fi, de a exista", rătăcirea prin grădini, cafenele, bodegi (p. 24-25). Mediocritatea îl năpădește pentru că nu e statornic, se mută neispirat dintr-un partid în altul, acceptă un post mediocru, are o "mentalitate coriolanică" (p. 27). Tinerețea e frumoasă ca potențialitate, dar tocmai prin asta e și înșelătoare: "vai de cei care s-au aritmetizat la un nivel scăzut, feștelindu-și algebrica tinerețe" (p. 35). Din conversația cu Alexandru Iftodie, autorul jurnalului desprinde trei condiții ale reușitei
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
un partid în altul, acceptă un post mediocru, are o "mentalitate coriolanică" (p. 27). Tinerețea e frumoasă ca potențialitate, dar tocmai prin asta e și înșelătoare: "vai de cei care s-au aritmetizat la un nivel scăzut, feștelindu-și algebrica tinerețe" (p. 35). Din conversația cu Alexandru Iftodie, autorul jurnalului desprinde trei condiții ale reușitei: adoptarea unei specializări mai rare, încrederea în sine și călirea caracterului în biruințe și înfrângeri. Dezvăluie însemnări ale sale, rezumă scrisori din 1929, toate aceste investigații
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
p. 70) adevăratul mobil al investigației necruțătoare a lui N. Steinhardt. Eseu romanțat asupra neizbânzii se dovedește astfel un exercițiu confesiv de eradicare a geloziei, exercițiu obiectivat în următoarea situație: "bărbatul respectiv s-a însurat cu fosta primă dragoste din tinerețe a celuilalt și e și fost coleg și neîntrerupt prieten al divorțatului; mai că mi-ar veni a scrie: al înșelatului" (p. 70). Jurnalul lui N. Steinhardt are de fapt o structură memorialistică ingenioasă. Nu există indicii când au fost
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
și să ne învenineze reactualizarea trecutelor dureri, trecutelor umilințe, fostelor ocazii pierdute" (p. 71). Deci nu cred că Ioan Pintea, îngrijitorul ediției, să aibă dreptate atunci când afirmă, în scurta prezentare a cărții, că jurnalul ar fi "scris în anii de tinerețe, înainte cu mult timp de convertirea lui N. Steinhardt la ortodoxie și apariția Jurnalului fericirii" (p. 5). Poate că o fi fost început mai de mult, dar cu siguranță a fost încheiat la bătrânețe. La un moment dat e amintită
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
însoțit sculptura de al Paris la Bruxelles în prima jumătate a secolului trecut, a girat cu semnătura sa descoperirea și proveniența capodoperei. Acum anunțata lucrare pentru vânzare la "Christie's" provine din colecția doamnei Léonie Ricou, o veche cunoștință de tinerețe a academicianului profesor George Oprescu, care obișnuia să vorbească despre cele câteva sculpturi de Brâncuși aflate în colecția acestei protectoare a artelor și artiștilor din prima jumătate a secolului trecut. Doamna Ricou, căreia Brâncuși i-a dedicat un portret, intitulat
Un Brâncuși neștiut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/11775_a_13100]
-
armatei, liptauer, un fel de praf de brînză trimis de americani, și un alt praf, de ciocolată, foarte gustos, trimis de Crucea roșie suedeză") și "filozofii", ecouri ale ultimelor dispute libere dintre non-marxism și marxism, cu tot cortegiul exaltărilor de tinerețe. Mai tîrziu, lămuriri în treacăt despre micile urme ale marilor schimbări: "Privind cu încordare firma luminată de becul puternic, după cei trei ani de închisoare, făcuse în sinea sa: ŤHait, că ne-au ocupat rușii!ť Intrase în pușcărie cînd
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
pierde simțul pudorii, care este unul din elementele fundamentale ale moralității. Devine un cinic, își istovește forțele fizice și intelectuale, dă naștere unor copii degenerați, își ruinează avutul, poate fi atins de boli grele și contagioase și își roade floarea tinereții. Desfrânarea aduce totdeauna o bătrânețe prematură. E un păcat ce produce obișnuințe tiranice, ce paralizează orice avânt spre desăvârșire. Desfrânatul devine egoist și obsedat. Echilibrul puterilor sufletești este rupt. Trupul este acela care comandă, tiranic, iar voința devine sclavă acestei
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
și lăsați-mă să vă privesc. Desigur, tu ești Helena. Dar dânsa cine-i?, adăugă el arătând spre Miriam-Lieba. - întrebarea e: cine ești dumneata, zise Helena. Dar, deodată, își dădu seama. La conac exista un portret al tatălui ei din tinerețe și tânărul acela era aidoma lui. - Ești Lucian! De necrezut! - Nu mi-ai spus încă cine-i dânsa, zise Lucian. - Prietena mea Miriam-Lieba, tatăl ei ține în arendă moșia noastră. - îmi pare rău că v-am speriat, spuse el întorcându
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]