765 matches
-
ai în față o minune care te încântă, careți sporește tonusul de viață bine dispunându-te pentru restul zilei. Când milioanele de gingașe flori își leapădă neprihănitele petale și încep a se vedea micile fructe verzi - de un verde crud, tineresc, abia atunci își fac apariția frunzele - veșmântul verde ocrotitorul de mai târziu contra arșiței soarelui. Și astfel împodobit, cu fiecare zi ce trece, sporește greutatea și bogăția rodului sezonier. Alți pomi precum cireșii, merii, perii ori prunii - ceva mai leneși
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
altul fără nici o expresie. Sergentul a fost cel care și-a revenit primul din uimire. A făcut un pas Înapoi și l-a măsurat pe celălalt din cap până-n picioare. Era un bărbat oacheș, care ar fi avut o față tinerească și binevoitoare dacă n-ar fi fost asprimea privirii. — Ce se Întâmplă aici?!a exclamat Hovhannes Stamboulian. Și-a zărit soția și copiii și pe Marie aliniați lângă peretele din spate al bucătăriei, ca niște copii pedepsiți. Avem ordin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un restaurant unde a citit rezumatul scenariului meu, extaziindu-se Între timp la vederea langustinelor cu coriandru. CÎnd maître d’hotel i-a recomandat o Întreagă armată de deserturi, găsisem un producător. Scriptul meu Îl stimula, ideile erau bune, era tineresc, era modern. Mă va aduce la Hollywood. Trebuia Însă să am un agent. Va fi el agentul meu. Încă de săptămîna următoare, Îi va arăta scenariul de la Electronic Orgy lui Robert Mitchum. Pe cine aș mai vrea să Întîlnesc? Actrițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
refuzînd să participe la expozițiile salonului oficial și deschizînd o expoziție separată. Este actul de naștere a Secesiunii, formă antiacademică de promovare a noului și a independenței în artă. Pe parcursul următoarelor decenii, expozițiile independenților și rupturile zgomotoase proliferează. Apar denominații „tineresc”-novatoare: Art Nouveau în Franța, Arte Joven în Spania, Jugendstil în Germania și Austria, sau emancipatoare (Liberty în Anglia sau Modernismo în Argentina), mai ales în artele plastice și decorative, în mobilier, sculptură și arhitectură. Unele curente recurg la denominații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din poemă”. Respingînd atitudinea magisterială, autorul se declară nu un judecător, ci un însoțitor empatic al celor ce vin; semnificativă (în sensul ceva mai sus menționat) este evitarea „concluziilor” mortificante, lăsată la latitudinea poeților, nu a criticilor; în lumina „luptei tinerești”, avangardele și modernismul de varii nuanțe - inclusiv cel „tradiționalist” - se întîlnesc într-o diversitate stimulativă: „ultima generație de poeți se ridică acum impetuoasă și zgomotul luptei tinerești e vibrant și metalic. Nu noi, ci ei vor trage concluziile la etapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
evitarea „concluziilor” mortificante, lăsată la latitudinea poeților, nu a criticilor; în lumina „luptei tinerești”, avangardele și modernismul de varii nuanțe - inclusiv cel „tradiționalist” - se întîlnesc într-o diversitate stimulativă: „ultima generație de poeți se ridică acum impetuoasă și zgomotul luptei tinerești e vibrant și metalic. Nu noi, ci ei vor trage concluziile la etapa poemei românești înfățișată în acest volum”. În Istoria..., G. Călinescu va combate această poziție (pe care, hazardat, o atribuie evreilor în genere): „A admite că sînt suficiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
VISE. Trebuia să vorbească simplu. Fraze scurte. Fii explicit. Surâzi și protejează. Încurajează și admonestează. Se admiră chiar și În postura de tribun, de navigator gata să iasă pe mare. Cu părul lui sârmos și pulovărul marinăresc, avea un aspect tineresc. Își privi dinții, Îngălbeniți și din păcate destul de strâmbi, ca nu cumva să fi rămas Între ei vreo urmă de mic dejun, apoi surâse. Fii mereu optimist. Ține minte, visele sunt singura marfă care nu se depreciază niciodată. Șeful escortei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Batalioane ale muncii/ batalioane de credință/ victoria e a celor care cred/ e a celor care știu să lupte: acesta fusese motoul său, În urmă cu douăzeci de ani, atunci când vorbea la club, În grupul lui de armatori. O, idealism tineresc. Cine suferă Îndelung, se Înmoaie. Și de câteva luni Încoace lui Îi mergeau toate pe dos. În timp ce Buonocore transmitea prin stație neprevăzutul schimb de itinerar, către mașina de escortă care Îi urma, iar șoferul se Îndrepta deja spre Barul Muzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Poate că Emma rămăsese orbită de faptul că vânzătoarea spusese că stelele de cinema ca Steve McQueen și Paul Newman purtaseră aceste ceasuri ale casei elvețiene. Probabil Însă că lui Dario nu avea să-i placă. Era un model prea tineresc, prea agresiv. — Da, vin, promise Sasha. Emma Își spuse tristă că bărbații nu sunt niciodată atenți la ceea ce Îți spun. Sasha zăbovea Încă. Chiar dacă era ora opt și Dario trebuia să ajungă acasă, Îi părea rău să se despartă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de multe ori, fără de altfel să simtă o reală emoție. Nu izbutea să stabilească un raport direct, trupesc, Între el și cei doi adulți care În ziua aceea, În sufragerie, l-au impresionat mai ales prin statura și aerul lor tineresc. În septembrie, Bruno trecea Într-a șasea; au hotărât să-i găsească un internat, iar la sfârșit de săptămână să meargă la Paris, la taică-său. Maică-sa va Încerca să-l ia, din când În când, În vacanțe. Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Trebuie să spun, Însă, că atunci când ne‑am căsătorit el s‑a arătat foarte prietenos și nu a vădit nici un resentiment. În mod natural, oamenii fac ceea ce au făcut oamenii dintotdeauna. Bătrânii continuă să aibă câte o recrudescență de nebunie tinerească, una după alta, până când organismul le cedează cu totul. Eram gata să‑l satisfac pe Ravelstein arătându‑mă tipic, conform cu clișeul. În ultimele sale luni de viață și‑a analizat părerile despre prietenii apropiați și studenții favoriți și a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ca un Moș Crăciun dintr‑un mare magazin, care‑i Întreabă pe copilași ce daruri să le aducă. Pentru că inima Împrumutată se Înstăpânise În centrul „uzinei lui fizice” (termenul Îi aparține), și acum simțea că Îi infuzase un nou temperament - tineresc, nesocotit, bucuros să‑și asume un risc, chiar dacă nu‑l căuta cu lumânarea. - Mă simt, oarecum, ca individul ăla care‑și spune Evel Knievel și care sare cu motocicleta Honda peste șaisprezece butoaie cu bere. Destul de curios, Îl Înțelegeam, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
douăzeci. Garda personală a lui Jones era August Krapptauer, fost Vice-Bundesfuehrer al Bund-ului germano-american. Krapptauer avea șaizeci și trei de ani, stătuse închis unsprezece ani la Atlanta, era gata sa dea ortul popii. Dar avea încă un aspect strident tineresc, de parcă s-ar fi dus regulat la un cosmetician de la pompele funebre. Cea mai mare realizare a vieții lui fusese organizarea unei întruniri comune a Bund-ului și a Ku-Klux-Klan-ului în New Jersey în 1940. La acea întrunire, Krapptauer a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Iorgu a plecat ca o furtună... și nici n-a știut cum a ajuns pe holurile școlii, și așteptă recreația. Deodată, ușile de la clase începură să se deschidă și mulțimea de elevi umplu holurile cu râsetele lor... cu zvonul acela tineresc. Iți umplea inima de bucurie văzându-i... In îmbulzeala aceea veselă, Iorgu abia reuși să întrebe un elev unde-lpoate găsi pe Emil. ”- Clasa a șaptea e la parter, domnule!” îi răspunse el cuviincios. Iorgu se repezi în fugă pe scări
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
caracter și concepția politică, este o similitudine perfectă Între inegalabilii bărbați Mihai Eminescu și Corneliu Zelea Codreanu. Amândoi au rămas incoruptibili, nefiind atrași câtuși de puțin de onoruri, de bani sau de funcții prin care să fi trădat curatele idealuri tinerești, puse În slujba neamului și a patriei. Aceasta În ceea ce privește teribil de scurtele lor vieți. Însă prin felul cutremurător În care a părăsit această lume haină, Căpitanul se apropie cel mai mult de Sfântul Ioan Botezătorul. Deși Îi desparte o enormă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
La drept vorbind, rolul acestei adolescente inocente devenise și așa superfluu pentru că ea nu știa ce să-i ceară lui Irod. Apar, În schimb, În noul scenariu (mai diabolic elaborat), consilieri regali, miniștri, generali și alți gâzi, setoși de sânge tineresc, care cer nu doar un cap, cel al Căpitanului, ci paisprezece capete. Iar modul chinuitor În care sunt omorâți și distruși cei 14 tineri legionari, În frunte cu Codreanu, nu are termeni de comparație În toată istoria Terrei: prin strangulare
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu ei, și ei cu ea, Încă din primele momente ale nunții, totul, Între dânșii, părând să fie de o Întreagă viață. Dincolo de mâncare și de băutură, toate, evident, cu măsură, Întreaga noapte, s-au petrecut, Într-o adevărată nebunie tinerească. Picioarele nu le-au stat cât ai clipi; zbenguiala, cu tot felul de dansuri - de asemenea; glumele, una ținându-se de alta, ca verigile, Într-un lanț continu - la fel. Destul de târziu, către amiază, s-au despărțit, și s-au
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
absențe ale moșierului și cu încercări ale lui de a realiza față de Otilia atracțiile unui om în stare de orice zburdălnicie. Otilia îl copleșea cu calineriile ei, care strângeau inima lui Felix, în vreme ce Pascalopol însuși se adumbrea de ușurința mai tinerească cu care acesta se adapta temperamentului fetei. Felix admiră caracterul bun al moșierului, care oscila nesigur între sentimentul erotic și cel de paternitate, aci detestîndu-i cordial prezența, aci luîndu-i cu afecțiune brațul, ca unui fiu mare. Învins de această discreție
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Elementul încărcat de ambiguitate are la Caragiale o frecvență incomparabil mai redusă și alte finalități decât la categoria respectivă de scrieri contemporane. El este însă unul din elementele care contribuie la puterea de fascinație a Hanului lui Mânjoală. Povestirea aventurii tinerești este încadrată într-un element fantastic, reamintindu-și de strania întâmplare într-o noapte de iarnă, care coincide cu arderea hanului, până-n temelie, incendiul ,,îngropând pe biata cocoana Marghioala, acu’ hârbuită, sub un morman uriaș de jăratic’’. Sfârșit de o
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cărți. Avea mereu o bună dispoziție "erectilă", a unui om care dădea senzația că nu poate fi lovit de condiția muritorului, și și-a păstrat-o și după accidentul vascular care îi domolise ritmul vorbirii și îi răpise aroganța mersului tineresc. Era, pentru un poet, nespus de insensibil la tema morții, iar perspectiva propriului său sfârșit părea că nu-l impresionează deloc. Mi-l imaginez pătrunzând în sala de operație a doctorului Irinel Popescu cu gândurile în altă parte. Ce se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întreprins mereu totul împotriva naturii mele și cunosc și eu, ca și dumneavoastră, acel entuziasm regional, sau pur și simplu popular, pentru murdăria aia bicoloră 1... să zicem a ținutului. Să știți că în fiecare întâmplare peisagistic-regională era un elan tineresc împotriva disperării exemplare, a nenorocirii sufletești care este nebunia goanei după dreptate... o ordonare benevolă în proletarizare. Să spunem: o sticlă de rachiu, de cel mai ieftin, bineînțeles, pentru gâtlejul unei vieți aspre, sau un lebervurșt bine îndopat, pe cât posibil
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
eu În spatele lui, cu mâinile În jurul coastelor lui puternice, Îl mângâiam cu degetele. Să stau Întinsă alături de el, să stau Întinsă lângă el, să ard uitând de mine În desfătătorul foc animalic. Saltul de la astfel de secvențe, pline de-o tinerească nestăpânire, la meditația gravă (și nu arareori confuză) se produce În mod firesc, uneori În interiorul aceleiași pagini. Trăitul și scrisul Își au originea comună Într-o neliniște incontrolabilă, primară, și În experiența, puțină, dar intensă, pe care a dobândit-o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fiind preluate, de exemplu, pentru a promova reeditarea prozei lui Gellu Naum, ediție îngrijită de Simona Popescu, apărută la editura Polirom în 2012. Citatul " Gellu Naum e suprarealist în deplina accepție a termenului, oferind, prin adeziunea sa totală și parcă tinerească, una din puținele proze pe care această mișcare bogată în exemplificări picturale și poetice și le-a aflat la noi. În afară de dicteul automat căruia, de altminteri, suprarealiștii nu i-au fost totdeauna credincioși -, toate refuzurile, împlinirile și idiosincraziile suprarealismului pot
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
din sat care-l mai ajută la aranjarea ,,muzeului “. Stînjenit că n-are ce face, dar trebuie să ne lase oleacă singuri, o tunde la fugă pe uliță, cu o elasticitate felină, ce comprimă parcă un uriaș hohot de rîs tineresc, adresat obișnuinței noastre de a socoti că un om la șaptezeci de ani nu este , la urma-urmei, decât un biet bătrîn. Nici nu ne-am dat seama că, de fapt, nu se duce doar în vecini, ci undeva, cine știe unde, în
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
subtil-fascinatorie; în fapt, nu mișcarea exterioară, nu spectacolul în sine focalizează atenția, ci vitalismul, un tumult vivace de expresie modernă. Un Blaga detonator, copleșit de "prea mult suflet", clama expresionistic: "Dați-mi un trup / voi munților, mărilor". La Ana Blandiana, tinerescul "dans" se vrea un salt cosmic: Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne. De frânghiile ploii mă cațăr, mă leg, mă apuc Să fac legătura-ntre voi și-ntre stele (...) Iubiți-mi liberul dans fluturat peste voi Genunchii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]