417,522 matches
-
se extinde zona spirituală cu pricina la senatori și deputați de ocazie; a doua oară, printr-un ton anume, ceva mai sus decît ar trebui, care-l socoate de exemplu pe Eminescu omul mileniului (care mileniu?), sau prin colaborări de tipul Iosif Constantin Drăgan și altele ejusdem farinae. l În VREMEA DREPTEI NAȚIONAL-CREȘTINE (nr. 56, martie-aprilie), se reproduce după Aldinele ziarului România liberă o înspăimîntătoare mărturie a lui Gh. Boldur-Lățescu despre "reeducarea" de la închisoarea din Pitești, începută în 1949. Rareori am
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
încape îndoială că războiul este un lucru oribil pe care n-ar trebui să-l dorească nimeni. Mai cu seamă în secolul XXI. Între argumentele lui Fukuyama despre sfîrșitul istoriei, îl găsim și pe acesta: o dată cu rezolvarea conflictelor majore, de tipul celor reflectate în războaiele mondiale, istoria însăși intră într-o fază nouă care permite satisfacerea nevoilor oamenilor, exclusiv pe cale pașnică. Nu m-aș grăbi să trag concluzia că războaiele din Golf, cel din 1991 și cel de astăzi, infirmă automat
Război și pace by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14077_a_15402]
-
pustie în timpul cuceririi ei de către revoluționari). Tot în numele suveranității poporului au vorbit fasciștii, naziștii și comuniștii, iar războaiele (citește masacrele) care au însîngerat harta lumii în ultimele două secole au avut aceleași înalte motivații democratice. După o incursiune în diversele tipuri de sisteme electorale și de reprezentare, concluzia lui Lucian Boia vine de la sine: "Suveranitatea poporului e un principiu abstract, ceva ce nu există în sine. Poate fi invocată în toate sensurile, în bine sau în rău. Dacă interesul suprem al
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
zona gri. Lucian Boia numește această zonă a interferențelor "modelul Tony Blair". Puritatea doctrinară lasă locul pragmatismului politic. Societățile suferă o egalizare de fond (au dispărut discriminările bazate pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală) care permite afirmarea (încurajată instituțional) tuturor tipurilor de identitate (cu rezultate discutabile, precum foarte controversata "corectitudine politică"). Prim-planul vieții politice nu mai este deținut de avocați și universitari, ci de specialiștii în economie. Nu mai există proiecte de viitor, dezbaterile publice se rezumă la discutarea unor
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
prețiozități, Umanizare a Sacrului - constituie una dintre coordonatele "poeticii" sale. "Eul creator" nu mai disociază raportul autor-operă, implicarea auctorială fiind acum totală. A nu se crea însă confuzia că autorul se substituie, își arogă prerogative demiurgice, dimpotrivă, el subliniază un tip de relație mult mai subtilă, în descendență platonică, aceea în care arta este doar reflexul la scară universală a adevărului divin, iar sticla se dovedește a fi un material foarte potrivit pentru astfel de reflecții. În contrapunct, ciclul de lucrări
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
concepute ca aglomerări baroce de forme și de culori, accentuează kitsch-ul și superficialitatea lumii noastre cea de toate zilele. Valorile tradiționale ale materialului sunt deliberat minimalizate în favoarea unei cromatici vii care accentuează grotescul personajelor, impunând astfel și un alt tip de "privire" asupra sticlei. Transparența, ambiguitatea, permanenta schimbare în funcție de lumină - calități specifice acestui mediu - sunt mult estompate pentru a impune materiei valori noi, aproape nefrecventate până la el: opacitatea, o cromatică vie și forme bine definite - valori ce o apropie de
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
aproape nefrecventate până la el: opacitatea, o cromatică vie și forme bine definite - valori ce o apropie de pictură și de sculptură. În concluzie, dacă Valer Neag aduce Sacrul în spațiul fragil al umanului, Mihai Țopescu esențializează individualul în caractere și tipuri sociale ușor recognoscibile, iar în această pendulare între Mărturisire și Atitudine expoziția celor doi artiști sticlari ne convinge că, măcar accidental, nu toți românii sunt "sub vremi".
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
găsea un "inocent" ca Mitu Grosu, "un bătrân ramolit ca Mihail Cruceanu, un timid fără vocație didactică, precum Silvian Iosifescu, emancipat mai târziu ca teoretician, ca și Savin Bratu, fost ofițer de Securitiate." "Opozant bășcălios", Paul Georgescu se dovedește un "tip inteligent, care peste ani va abandona critica dogmatică, relevându-se ca romancier". Sau G.C. Nicolescu, "a cărui știință s-a înecat în platitudine și în conjuncturalism", ca să nu-l mai pomenim pe "un obscur activist, numit Orzea, care în calitate de decan
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
mult din consistență, viața se va ieftini, moartea se va banaliza, faptul divers va fi atotputernic, diversitate, divertisment, acestea vor fi coordonatele universului dominat de Nimeni" (pp. 98-99). Dictatura din ultimii ani ai comunismului a fost înlocuită cu un alt tip de putere, mai parșivă, a cărei forță stă în propriile ei slăbiciuni. Într-o societate care își distruge statuile (citește, valorile și idolii) oamenii ajung să nu mai creadă în nimic, coagularea lor în numele apărării unui ideal devine imposibilă, iar
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
Pasăre, cu manifestări sensibil egale, nuanțate, însă, trecute prin filtrul construcției și pshihologiei structural feminine. Studiul acesta este realmente extraordinar de interesant, din toate punctele de vedere-uman, social, al patologiei bolilor respective, sexual, și nu în ultimul rînd, teatral, al tipului de relații, modificat, care se naște în acest context. Colonelul este fără îndoială reprezentantul puterii, al ordinii și ierarhiei armate. Dar este, totodată, și singurul bărbat printre cele șase femei. Iubirea și adorația se insinuează, firesc, în text, încălzindu-i
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
Limbajul său actoricesc își adaugă acum o valență în plus, importantă și riguros elaborată în această lamentație vizuală care se numește Experimentul Iov. Măniuțiu a mizat pe resursele lui Marian Râlea, pe resortul său interior pregătit pentru orice inovație, pe tipul de energie care se iscă de aici în modul cel mai benefic. Nu este doar protagonistul absolut, dar și pilonul dominant al edificiului regizoral. Poate cel mai emoționant moment este chiar dansul cu Satana, povara pe care Iov o duce
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
mărci semantice sui generis. Masa "bazată" pe calcule și probabilități, aripile puternice ale inspirației ce îl ajută pe Fuchs să zboare pînă în Olimp, pedalele pianului transformat într-un bizar mijloc de locomoție sînt doar cîteva ilustrări ale absurdului de tip urmuzian. El degradează creator și lucid tiparele marii literaturi pe care reușește să o reducă, mimetic, la aiuritoare diorame galimatice. Pompiliu Constantinescu (și nu numai) decelează minuțios abordările tematice. Astfel, în Pîlnia și Stamate este satirizat burghezul fără imaginație, Ismail
MARTIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14116_a_15441]
-
articole neconvenabile noii puteri, criticul s-a văzut îndepărtat de la ziarele la care colabora. Cît despre părăsirea locuinței igrasioase din Tîrgu Jiu, aceasta a rămas o utopie. În jurul libertății, masivul volum publicat de editura ieșeană Timpul este o carte de tipul "Gheorghe Grigurcu par lui meme". Ea grupează articole ale autorului (cele mai multe de după 1989, dar și mai vechi, inclusiv din 1970), aforisme și interviuri, menite să clarifice aspectele legate de viața și opiniile (literare, dar și politice) lui Gheorghe Grigurcu. Autorul
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
de Desfășurarea. Faptul că Preda a scris și Desfășurarea ne-ar putea face să spunem că Moromeții este un roman prost? Ar putea oare un critic de calibrul lui Gheorghe Grigurcu să riște scufundarea în ridicol printr-o afirmație de tipul "Moromeții este un roman prost pentru că Preda a scris și Desfășurarea?" Sînt convins că nu. Nu încape îndoială că cele două romane trebuie analizate separat arătîndu-se plusurile și minusurile fiecăruia. În schimb, manualele, istoriile literare și studiile monografice trebuie să
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
talent Florin Faifer în ipostaza de memorialist al lumii literare ieșene? Nu înaintez în acest gând, pentru că nu vreau să-l încurajez (a se citi oblic). Slujitor al Mnemosynei (memorie și arte), Florin Faifer a dat viață celor mai variate tipuri umane, servindu-ne informații bio-bibliografice de care puțini aveau cunoștință. Adevărate revelații bibliofile. Deși am foiletat reviste, jurnale și agende literare, nu aveam știință despre creația literară a magnatului financiar Aristide Blank. Știam despre mecenatul lui, despre amestecul în viața
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
constituie bună, trebuie să fie locul geometric al îndreptățirii echilibrate a tuturor manifestărilor creatoare sau ocrotitoare de valoare. Pe de altă parte, analiza sociologică și axiologică, ne convinge că, mai fragile fiind, valorile culturale au nevoie, mai mult ca alte tipuri de valori, de intervenția regulativă a politicii și a statului. Că lucrurile stau într-adevăr așa, o dovedește împrejurarea că în țările democratice problematica culturală face, în mod substanțial, obiectul atenției oamenilor politici. În același sens, legiuitorul constituțional din multe
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
la un moment dat", a trebuit să-i explic. M-am bucurat că nu-mi lipsea poșeta primită în dar de ziua mea. Și nici mobilul, închis în gară la Ploiești. Pe coridor, nici urmă de fluier sau de vreun tip, fie el și cel mai elegant din România. Tînărul, încă buimac, mă ajută să cobor în noapte, undeva, la triaj. Taximetristul milostiv, singurul care a oprit, mă întreabă unde merg. "La căsuța albă...", murmur ușor. N-am mai închis ochii
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
redactorilor: cum să "desființezi" o reprezentantă a sexului delicat tocmai de ziua femeii?! Ca să n-o mai lungesc, e vorba de-o femeie-parlamentar de la PRM. Nu i-am reținut numele, dar figura n-am să i-o uit multă vreme: tipul matroanei-buldozer, care nu vorbește, ci dă sentințe. Recitând diverse propoziții anapoda, din gura ei țâșneau flăcările indignării și pucioasa blestemului. Totul, de la mâinile dolofane la trăsăturile cioplite sumar ale feței, emana duritate, intoleranță și ură. Excelent aleasă de superiori pentru
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
o pedanterie rebarbativă care nu poate decât să dăuneze restului cărții. Iată o mostră din acest stil pe care l-aș pune sub prescripția didactică "Așa nu!": Pe fondul atotstăpânitorului discurs, însă, și în interiorul lui, ca o realizare de un tip special a acestuia, se lasă identificată și descrisă realitatea pentru a cărei desemnare s-a ales termenul de expresie. Ea este produsul unei faceri pentru facere și relevă particularitatea discursului specific artei. Expresia este și ea rezultat și concretizare a
Pragmatică în loc de analiză by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14132_a_15457]
-
absurd: "O concluzie, reiterată succesiv în diversele capitole ale cărții, este aceea că absurdul modern al subiectivității transcendentale, revoltată, în mod sisific, ca la Camus, în fața lumii incomprehensibile, va fi tot mai mult înlocuit la Ionesco prin coliziunea postmodernă, de tip parodic, a tragicului cu comicul, cu fantasticul oniric, cu miraculosul suprarealist, melodramaticul, goticul și sublimul postmodern". Oare are dreptate autoarea noastră? Henri Gouhier, citat de d-sa, asociază, în volumul Le théâtre et l^existence (1991), conceptul de absurditate nu
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
nu mai e cu putință nici tragedia: Absurdul este păcatul fără Dumnezeu". Din punctul de vedere al teoreticianului francez, un tragic al absurdului ar fi cu toate acestea posibil într-un univers stăpînit de o transcendență anonimă, incomunicabilă. Tragicul acestui tip de absurd ar decurge din ceea ce amenință existența, situîndu-se în afara ei. Să recunoaștem, alături de Laura Pavel, că un "sens" (cel al absurdului!) există în textele ionesciene, chiar dacă e unul "închis, îngropat în magma discursivă". Altfel spus, o "explicație" care vizează
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
cînd se revendică de la un oarecare scepticism epistemologic, poziția teoretică a lui Ionesco nu contestă, ci mai curînd se fundamentează pe credința necondiționată în obiectivitatea rațiunii"). Doar în virtutea unei asemenea concepții autorul Scaunelor îmbină formele opuse într-o rețetă "de tip parodic", tragicul și comicul, melodramaticul și sublimul etc., în consonanță cu mărturisirea aceluiași Camus că "încearcă formule extreme, în măsura în care ele ating absurdul și inutilitatea". Totul meditat, dozat cu mare luciditate, oglindind un nivel speculativ care se articulează ca o teorie
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
paradoxală dihotomie" între noțiunea de literatură, "falsă din punctul de vedere al statutului ontologic, fiindcă e bazată pe cuvîntul devitalizat, pe suplimente sau referințe diferențiale, în sensul lui Derrida", și cea de ficțiune, "adevărată, căci bazată pe «viața» imaginarului de tip oniric, cu reflexe arhetipale". Consecință revelatoare: textul e perceput ca "ființă autonomă", vie. Semantica se ontologizează, reintră în circuitul vital. Astfel atitudinea cititorului-interpret în fața textului e una de perplexitate, de uimire: În locul privirii critice iscoditoare, al agresiunii cognitive (...), uimirea hermeneutică
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
decît pînă în prezent. Mai mult, că această funcție cere timp și caracteristici nu foarte specifice unui gazetar. CTP știe că a fost scos "la înaintare" prin această funcție și că se așteaptă de la el să-și folosească energia de tip CTP, dar și să se adapteze președinției cu care a fost uns. l JURNALUL NAȚIONAL afirmă că Anghel Găinușă, primarul comunei Mâneciu, s-ar ocupa de inginerii funciare prin care vile de lux sînt plantate pe pămîntul altora. Atenția de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
Teodorescu reușește, trecînd de la volumul Peisaje, din 1999, la Nesfîrșiri, apărut în 2003, să aprofundeze instrumentele poeziei sale, dar, în ciuda unor reușite parțiale, poemele nu se încheagă, limbajul trădează lecturi precare sau nesistematice, un travaliu de corectură și rescriere insuficient. Tipul de poezie pe care poeta se ambiționează să-l ilustreze, în ambele volume, este unul al rafinamentelor formale și lexicale, provenind din vechea poezie parnasiană. Tipul acesta de poezie presupune poeme construite aproape exclusiv prin repetiții savant dozate. Limbajul vag
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]