1,430 matches
-
să fac politică”, repetă el, dar, împotriva voinței sale, se trezește implicat și în final chiar câștigă lupta electorală, faptul subliniind absurditatea și caracterul absolut întâmplător al actului politic. Șarjarea arivismului politic, cât și anumite virtuți ale construcției dramatice și tipologice îl situează pe M. în descendența lui I.L. Caragiale, dar, spre deosebire de O scrisoare pierdută, în Titanic Vals lupta politică este înfățișată indirect. Faimosul discurs în care Spirache le spune sincer alegătorilor: „Să nu mă votați fiindcă eu nu merit să
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
lui M. Scriitorul a mai abordat melodrama cu accente sociale - Țara fericirii (1945), satira socială - Al optulea păcat (1946) și farsa violent satirică - A murit Bubi (1948). Comedia de moravuri Burtă verde (1952) batjocorește carierismul politic, dar, lipsită de consistența tipologică din ...Escu, pare mai curând o autopastișă sub semnul schematismului tendențios al epocii în care este scrisă. De altfel, după 1944 are loc o anume reorientare a autorului spre probleme social-morale, însă cu o inspirație secătuită. Nici comedia lirică Madona
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
plăsmuirea (artistică) și cunoașterea (științifică). Argumentele demonstrației sunt excerptate generos din literatura modernă și contemporană. Unele tente ale gândirii mentorului Tudor Vianu, manifeste și mai târziu, sunt sesizabile îndeosebi în aceste prime lucrări. În cărțile elaborate după 1944, foarte variate tipologic, P. explorează precumpănitor literatura universală în interferență implicită sau declarată cu metodologia literaturii comparate, a teoriei literaturii și a istoriei culturii. Studiile care alcătuiesc volumul Din luminile veacului (1967) încearcă să analizeze cât mai adecvat scrieri românești și străine (ale
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
sfere a „datului originar”. Dinamica temei tinde să se înscrie unei scheme circulare: aservire - răzvrătire - conciliere. După ce schițează „preistoria temei”, autorul propune, în capitolele Amurgul zeilor, Răul de timp și Stăpân și slugă, o „analitică a modelului”, a circularității. Studiu tipologic, dar care nu evită istoricitatea, Romanul condiției umane are în atenție opere reprezentative ale modernității, aparținând unor scriitori ca Dostoievski, Marcel Proust, Lev Tolstoi, Thomas Mann, James Joyce, André Malraux, Albert Camus, Franz Kafka, Jean-Paul Sartre. În demonstrație sunt cuprinse
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
etice și estetice la scriitorii transilvăneni (1998) P. revine la o cercetare „sectorială” a prozei românești. Diagrama prozei transilvane, de la Ioan Slavici și Liviu Rebreanu la Horia Bădescu și Tudor Dumitru Savu, văzuți sub semnul codurilor etice și estetice definitorii tipologic, tematic și compozițional, surprinde trei direcții dominante: „un puternic filon al realismului tradițional”, o direcție a realismului mitic și „o mișcare de dată ceva mai recentă, prin care literatura transilvană își afirmă vocația sa antiprovincială: discursul epic textualist”. Scrisul lui
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
generația predecesoare”, iar accentul cade pe ideea de schimbare a paradigmelor: „Vrem să stabilim un alt raport între literatură și biografie. Dacă la moderniști literatura era supraordonată biograficului, postmodernismul optzecist plasează textul și asistența sa pe același nivel axiologic și tipologic. Vom subordona întotdeauna textul literar existenței, considerându-l pe acesta doar un produs al procesului realizării de sine”. Expuse în registrul publicisticii literare alerte, fără excese profesoral-dogmatice și fără pretenția de a se articula într-un „sistem” predictiv și complet
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
Traian Filip, Distinct și autoritar, SPM, 1976, 276; Mircea Iorgulescu, „Morfologia romanului european în secolul al XIX-lea”, FLC, 1978, 7; Adriana Babeți, „Morfologia romanului european în secolul al XIX-lea”, O, 1978, 7; Paul Dugneanu, Un studiu istoric și tipologic al romanului, LCF, 1978, 10; Dana Dumitriu, Fețele romanului, RL, 1978, 11; Johana Botez, „Morfologia romanului european în secolul al XIX-lea”, CL, 1978, 7; Dicț. scriit. rom., III, 527-529; Manolescu, Enciclopedia, 544. N.Br.
OLTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]
-
suav-cinic din Puștoaica, de pildă. Bogdan și Doina se reîntâlnesc după zece ani, fiecare divorțat, privat de bucuria de a trăi lângă propriul copil. Tema întoarcerii din rațiuni justițiare generează romanul Toți pentru unul, carte interesantă mai mult pentru varietatea tipologică, narațiune convingătoare în cele din urmă, în ciuda schematismului epic. SCRIERI: Între două trenuri, pref. Gabriel Dimisianu, București, 1965; Puștoaica, București, 1966; Adam evadează, București, 1967; Aventurile unui timid, București, 1968; Enigma, București, 1970; Aventurile unui cascador, București, 1971; Două povești
OMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
Pitești. Și-a susținut doctoratul în 1999, cu o teză despre Ion D. Sârbu. Prima carte, Provinciile imaginare, îi apare în 1993. În cronicile, recenziile și eseurile publicate în periodice, O. s-a arătat interesat de examinarea literaturii sub aspect tipologic (tematic și compozițional). Analizele, bine conduse, sunt orientate spre identificarea/delimitarea dimensiunilor individualizante ale operei într-un context mai larg, sistematizat în temeiul unei idei integratoare. Astfel, eseul Bacovianismul este o schiță-aplicație cu dublă deschidere: spre imaginea de ansamblu a
OPREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288552_a_289881]
-
dezorganizare emoțională la animal, conservă, odată ce a fost fixat, o stabilitate ce oferă persoanei care face experimentul o modalitate remarcabilă de a investiga procesele nervoase superioare. Se cunoaște întregul profit pe care psihofarmacologia l-a obținut din aceste experimente... Modelul tipologic al lui Eysenck In perioada în care problemele legate de „structurile” și procesele care le determină și le mențin suscită un interes progresiv în domeniul clinic, ar fi injust să nu evocăm lucrările lui Eysenck. Termenul de „personalitate”, atât de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prostia, beția, lenea, răutatea etc.), acumulându-se gradat proverbe selectate sinonimic, în prelungirea cărora, ilustrativ, apar, într-o arborescență barocă, povestiri, fabule, cântece. În discuție fiind natura umană, „zidire” dar și „grădină” a lui Dumnezeu, sentințele se conformează unei structuri tipologice general valabile, iar „poveștile” respectă arhetipuri coborând până în Orientul antic, la care P. ajunsese prin cultura sa de sorginte folclorică. Totul pare cunoscut, intrat în chip firesc în urzeala, în codul moral al umanității. Dar materialitatea portretelor, incisivitatea lor, dialogul
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
capitol este analizată dualitatea între clasicism și romantism în creația propriu-zisă dintre 1830 și 1918, cu disocieri pertinente privind persistența unor elemente clasice în drama romantică (fie în conceperea conflictului, mereu favorabil factorului etic, fie în adoptarea istorismului în manieră tipologică clasică), abordarea dramei citadine pe teme contemporane (care evoluează de la melodrama cu teză la teatrul conflictului de idei), ori, în fine, tendințele contradictorii ale comediei și dramei de inspirație rurală. În Jocul situațiilor dramatice (1978), M. abordează, pe de o
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
1996), semnată împreună cu Grigore Ilisei. Ulterior urmează cursurile Liceului Militar din Iași. După război face studii filologice la universitățile din Bonn (1947-1949) și Paris (1949-1951). În 1954 devine doctor în filologie la Universitatea din Bonn, cu o teză despre structura tipologică a limbii române în comparație cu latina clasică și populară. Este fondatorul lectoratelor de limba română din Köln (1952), Bonn (1954) și Freiburg im Breisgau (1964). În 1967 înființează la Freiburg Societatea „Mihai Eminescu”, în scopul susținerii și dezvoltării relațiilor științifice și
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
care prilejuia criticului câteva paragrafe de relevare a procedeelor poetice moderniste era Adrian Maniu, a cărui poezie e „un triumf al stilisticei și al manierei”, maniera însăși fiind „cuprinsul și conținutul operei de artă”. G. Călinescu anunța aici o privire tipologică asupra fenomenului modern, omologată aproape două decenii mai târziu. Pe acest plan, și nume ca Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, Fundoianu, Voronca sunt reprezentative pentru m. Un examen tipologic a efectuat, asupra poeziei, Hugo Friedrich, în cea mai răspândită lucrare a
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
cuprinsul și conținutul operei de artă”. G. Călinescu anunța aici o privire tipologică asupra fenomenului modern, omologată aproape două decenii mai târziu. Pe acest plan, și nume ca Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, Fundoianu, Voronca sunt reprezentative pentru m. Un examen tipologic a efectuat, asupra poeziei, Hugo Friedrich, în cea mai răspândită lucrare a sa, Structura liricii moderne (1956), cu subtitlul, care face delimitările istorice de rigoare, De la Baudelaire până în prezent. Ceea ce, după profesorul freiburghez, individualizează poezia universală din acest interval e
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
de cele șase localități vorbește despre o relativă neomogenitate a localităților din România. Mai mult, cele trei localități marcate în prezent de absența participării comunitare - Hănești, Trifești și Tomșani - reprezentând comunități tipice pentru satele tradiționale, izolate și, respectiv, moderne, acoperă tipologic aproape jumătate din ruralul românesc (vezi tabelul 1 din introducerea acestui volum). Cealaltă jumătate este cea a unei participări relativ bine conturate, cu precădere în Zerind. Trebuie notat însă și faptul că, tipologic, Zerindul acoperă cea mai mică parte din
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
satele tradiționale, izolate și, respectiv, moderne, acoperă tipologic aproape jumătate din ruralul românesc (vezi tabelul 1 din introducerea acestui volum). Cealaltă jumătate este cea a unei participări relativ bine conturate, cu precădere în Zerind. Trebuie notat însă și faptul că, tipologic, Zerindul acoperă cea mai mică parte din populația rurală din România (7%). Pe de altă parte, dacă dăm la o parte Zerindul, neomogenitatea nu este deosebit de ridicată. Tomșani și Trifești prezintă exemple trecute de participare și inițiativă locală nu cu
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
cartea Psalmilor), plus un triplu „aliluia” (în traducere: „lăudat să fie Domnul”)2. Această relație între „tip” - care exprimă o speranță și deschide un orizont - și realizarea sa istorică sau eshatologică reprezintă principala cheie hermeneutică oferită de lecționar. Exercițiul lecturii tipologice (în care cititorul convertește retrospectiv totul la Hristos, în lumina Patimii și a Învierii Sale) ar fi, deci, primul merit al publicării lecționarului într-un apendice al Bibliei. Valoarea lecționarului este mult mai mare decât cea hărților sau tabelelor cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mă va călăuzi cineva?»” (Fapte 8, 30-31). În cazul tradiției ortodoxe, vocea Bisericii, iar nu impresiile personale, funcționează ca argument de autoritate. Pentru creștini, magisteriul suprem la Bisericii îl reprezintă predania sfinților. Lectura Bibliei nu se poate dispensa de schema tipologică fixată în lecționarul Bisericii, respectiv cu mărturia Sfinților Părinți - a căror imensă operă exegetică la Vechiul Testament ar putea fi abia reflectată în câteva zeci de volume (proiect în curs de realizare în America la Editura InterVarsity Press). Atât lecționarul, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Antohi, a citit mai multe versiuni preliminare, făcând utile sugestii de stil și conținut. Matei Călinescu a citit penultima variantă și mi-a recomandat să vorbesc mai pe larg de personajul-narator al romanului, pentru a-l încadra într-o serie tipologică; este ceea ce voi lăsa totuși criticilor literari en titre, deși sugestia are meritul de a semnala că fierea lui „Chick”, pe care eu o evidențiez poate prea mult, e tipică bătrânilor cu soții tinere, o savuroasă și stabilă galerie în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a distinge net între indivizi pe baza atributelor „rasiale”, demografii și politicienii au inventat 462 de combinații posibile, un sistem taxonomic la fel de delirant ca faimosul „arbore al pasiunilor” calculat de Fourier pentru a epuiza posibilitățile combinatorice ale variațiilor individuale și tipologice. Până la urmă, sistemul a fost abandonat. Poate așa se va întâmpla și în Statele Unite într-o zi. Dintre specialiștii români, tânărul istoric Marius Turda a studiat cel mai serios problematica rasei în teoriile (pseudo)savante și discursul public de la sfârșitul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mod care permite realizarea strategiilor și tacticilor instruirii, pe de o parte, și oferă imaginea concretă a ceea ce va trebui evaluat, pe de altă parte” (De Corte, 1973; Landa, 1975). Nivelurile de analiză ale obiectivelor educaționale demonstrează o mare diversitate tipologică, drept rezultat al folosirii unor criterii extrem de diferite. Recomandabilă este o analiză multinivelară, aplicând criterii variate, după cum urmează: a) natura achiziției preconizate; b) conținutul la care se conexează; c) gradul de generalitate sau de specificitate; d) funcțiile pedagogice îndeplinite; e
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
tehnice care mijlocesc dinamica informațională a mijloacelor audiovizuale; 4. Mijloace de raționalizare a timpului didactic - cuprind instrumente ca: șabloane, ștampile, hărți contur. 5. Tehnica informatică și de calcul, indispensabilă desfășurării cu succes a procesului instructiv-educativ, constituie nu numai o categorie tipologică la nivelul mijloacelor de învățământ, ci este din ce în ce mai des considerată o stare de spirit a viitorului educațional. Componenta hard și componenta soft formează unitatea teoretică și procedurală a ceea ce cunoaștem sub denumirea de „instruire asistată de calculator”. Utilizarea calculatorului în
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
lucrare literară, cele mai frumoase concluzii morale rămân scrise degeaba. Pe Mateica și lumea lui o detești și o urăști cu patimă. Și pe măsură ce acțiunea se desfășoară, sentimentul acesta se Întărește, se colorează cu toate nuanțele sale. (Ă). Dar valoarea tipologică a lui Mateica nu stă numai În descoperirea acestor trăsături. Petru Dumitriu reușește să creeze o ființă care exprimă atât de bine neîmpăcata ură și disprețul pe care exploatatorii Îl poartă clasei muncitoare, Încât Îl urăști pe Mateica nu numai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Tematic, literatura P a glorificat munca și proletarul („omul nou”), a impus o serie de șabloane: muncitorul În salopeta albastră, strungul, uzina, munca, revolta antiburgheză, imaginea sărăciei și a exploatării etc. Odată cu P, Își Începe cariera literatura lozincardă, schematismul, șablonizarea tipologică, expresia literară accesibilă (cu scopul lărgirii audienței proletare și literare). Teoretic și principial, realismul socialist a renegat proletcultismul, dar spiritul proletcultist, obsesiile și clișeele acestuia s-au manifestat printr-o serie de creații artistice, până spre mijlocul deceniului al șaptelea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]