2,401 matches
-
este de a lăsa criza ungară să se dezvolte, anumiți experți fiind convinși că Béla Kun va fi înlocuit de socialiștii mai puțin radicali. Toate acestea îi lasă lui Brătianu cîmp liber. Astfel, la data de l mai, românii trec Tisa, iar pe 4 august se află la Budapesta. Ce fac ei acolo? se întreabă cei patru Mari. Pot ei însă să le ceară să treacă înapoi Tisa dacă nu au mijloacele de a garanta dezarmarea și demobilizarea Ungariei? În august
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lasă lui Brătianu cîmp liber. Astfel, la data de l mai, românii trec Tisa, iar pe 4 august se află la Budapesta. Ce fac ei acolo? se întreabă cei patru Mari. Pot ei însă să le ceară să treacă înapoi Tisa dacă nu au mijloacele de a garanta dezarmarea și demobilizarea Ungariei? În august, Béla Kun cade iar forțele ungare albe se organizează la Szeged. Românii rămîn pe loc pînă la trimiterea unei note amenințătoare pe 13 noiembrie, notă care se
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
albe se organizează la Szeged. Românii rămîn pe loc pînă la trimiterea unei note amenințătoare pe 13 noiembrie, notă care se integrează într-o serie de mesaje platonice... Cu toate acestea, trupele române sfîrșesc prin a se retrage dincoace de Tisa la 24 noiembrie. La București, Brătianu se retrage. La 29 septembrie regele a format un cabinet Văitoianu; în decembrie, el îl numește pe Vaida-Voevod la conducerea guvernului. Tratatul româno-bulgar este semnat la Neuilly, la 27 noiembrie 1919, tratatul de la Trianon
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care îl au drept conducător spiritual pe profesorul Cuza, organizează în scurtă vreme un partid politic, căutînd să atingă mediile muncitorești și sindicaliste, socialismul național-creștin. "Eu cred într-un singur stat românesc, unic și indivizibil, întins de la Nistru pînă la Tisa, cuprinzîndu-i pe toți românii și numai pe români, apărător al muncii și al onoarei, credincios lui Dumnezeu și devotat țării și poporului", se afirmă în jurămîntul de credință al partidului. Meșteșugarilor, muncitorilor, soldaților și țăranilor le este adresată o proclamație
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Viena (I. Slavici va fi aici din 1869-1871), iar Eminescu va nota în Materiale etnologice fără falsă modestie: "Întâmplarea m-a făcut ca, din copilărie încă, să cunosc poporul român, din apele Nistrului începând, în cruciș și-n curmeziș, pîn-în Tisa și-n Dunăre" (Timpul, 8 aprilie, 1882). Relatărilor de la fața locului făcute de I. Slavici ("prelungite taifasuri cu Slavici", zice Perpessicius) despre Sătmar i se vor fi alăturat și altele, cu siguranță, din povestirile lui Miron Pompiliu, "bunul Mirune" din
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ms. 2263, 2-3, 29) iar în Fragmenta rium la p. 613: "La sud Ardealul, la ost Bucovina și Galiția, la nord Galiția și Com[itatul] Beregh, la ost Satmaru și Ugocia (Dragos)"; la p. 611: "Ținuturi IV Criș dincoace de Tisa 1319 Km. 15 comitate: Ugocia, Maramureș, Satmar, Săbolciu, Bihor, Bekeș, Cenand, Csongrad, Arad, Timiș, Torontal, Caraș, Crasna, Soloncul de mijloc, Zarand, 1 Chioar, 19 (1 district)". Termeni apropiați folosește de M. Eminescu și în traducerea pe care a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
aceleași pretutindenea: același port la Sătmar ca și-n Moldova.18 Toate aceste consemnări, de geografie și istorie, conduc spre imaginea unitară a teritoriului românesc în care promontoriul sătmărean este borna "mult periclitatei granițe" de la răsărit: "De la Nistru pân'la Tisa / Tot Românul plânsu-mi-s'a / .../ Din Satmar pân'în Săcele / Numai vaduri ca acele..." (Doina). Astfel că M. Eminescu putea nota în articolul său din 1882 aceaste rânduri ca o cunună de laur peste limba românească din ținutul sătmărean: "Încă în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
civilizate, nu numai ca o familie răzleață, ca o frântură de popor românesc aci în Ardeal, în Ungaria și în Banat, ci trebuie să ne prezentăm ca membri ai marei familii românești care cuprinde întreg elementul românesc de la Nistru până la Tisa..." (Cuvântare în Camera Deputaților, 10 iulie 1920); sau: "...Dacia lui Traian cuprindea teritoriul locuit azi de români...[...]. Ardealul cu Banatul, cu Bucovina, cu Murășul [cu Maramureșul], cu Someșana și cu Crișana formează geograficește și etnograficește un teritoriu compact...". Încheierea discursului
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
este un semn de netăgăduit că V. Lucaciu cunoștea valoarea lui M. Eminescu și activitatea sa pentru afirmarea "conștiinței naționale a poporului": "..Expresiune i-a dat marele nostru Eminescu, punând în versuri aspirațiunile justificate ale neamului, zicând: "De la Nistru pân-la Tisa / Tot românul plânsu-mi-sa / Că nu poate străbate, / De-atâta străinătate...36. Ioan Slavici alături de Vasile Lucaciu. Sau: "medalionul" de la Viena nu se rupe I. Slavici a păstrat o legătură continuă cu V. Lucaciu, dovadă că veridicitatea "medalionului" de prieteni vienezi
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Academiei R.S.R., 1963. 15 Art. Românii din Ungaria, Telegraful român, 13/25 mai, 1882; în Fragmentarium p. 664; De reținut: numele de "Someșiu" circula în părțile bihorene prin Poema Munților Beiușului a lui Dumitru Meciu: "...Dragoș voios a plecat, / Până-n Tisa a intrat / Și pe Someșiu l'a aflat / Și cu el îmbrățișat / Cătra Istru a plecat / Unde daca a sosit / Toți de el s-au îndulcit..." (Cântul IV, Diorile Bihorului, anul I, 12/30 alui Răpciuni, 1854). 16 M. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sfidând teroarea burgheză, pentru a apăra patria și poporul de cotropitorii nesățioși. Cu nespusă admirație privește poporul nostru muncitor faptele de vitejie împotriva hitleriștilor, ale eroilor căzuți pentru eliberarea patriei, ca lt. Godeanu, serg. Eftimie Croitoru ș.a. Astfel, în timpul trecerii Tisei, în toamna anului 1944, serg. Eftimie Croitoru a apărat un pod de pontoane, aruncându-se asupra unei mine plutitoare, care, dusă de apă - amenința podul. El însuși a fost omorât de explozie. Fapta sa eroică, săvârșită în mod conștient, a
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
că li se cuvine, nu acceptau nici măcar compromisuri reciproc avantajoase. Ceea ce constituia, în opinia lor, teritoriul sovietic nu trebuia sub nici o formă pus în discuție. De exemplu, surpările frecvente ale malurilor de pe partea noastră, provocate de apele învolburate ale râurilor Tisa și Prut, rupeau și continuă să rupă și astăzi porțiuni importante din teritoriul României, antrenând, totodată, deplasarea cursului lor către teritoriul românesc. Luarea în calcul a acestor împrejurări pentru o noua delimitare a frontierei, având în vedere că aceasta se
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
asemenea performant...? În plus, se stipula c... 60% din valoarea sumei trebuia achitat... În produse metalurgice, În condițiile În care acestea din urm... ocupau doar 4% din exporturile finlandeze Înainte de 1939! Cu asemenea pretenții, Kremlinul putea fi suspectat c... preg...tise dac... nu un casus belli, cel puțin un pretext de a interveni și de a-și impune tutela. Dac... acestea erau gîndurile ascunse ale lui Stalin, ele s-au dovedit destul de repede nefondate, națiunea finlandez... mobilizîndu-se pentru a se achită
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
secolului al IV-lea, sub împăratul Constantin, și s-a menținut până la invazia hunilor, în 375, apoi a slăbit din nou. Privite în ansamblu, monedele sunt răspândite pe întreg teritoriul daco-roman, de la Dunăre până pe cursul superior al Oltului și de la Tisa la Carpați. Bogate și numeroase sunt monedele și tezaurele descoperite în Banat, 5500 de piese. Existența și frecvența monedelor pe o arie vastă ce depășește Transilvania și Banat, arată fără echivoc că ele aparțineau, în primul rând, populației daco-romane, singura
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din Confederația hunilor și a urmașilor lor, gepizii, după 454. Hunii organizau incursiuni episodice pentru încasarea dărilor (dijmelor) de la autohtoni, dar ei n-au avut locuințe stabile și tabere în Dacia romană. Cele mai multe resturi hunice (urme arheologice) se află dincolo de Tisa, în Crișana și vestul Banatului, dar nu și în Transilvania și pe văile râurilor interioare. Hunii n-au pătruns în Transilvania, spre deosebire de neamurile germanice (goți, gepizi). Dar și în perioada aceasta, secolele IV-V, legăturile comerciale ale locuitorilor Daciei (din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
despre conflictele dintre ei, atestă existența, în secolul al IV-lea, a populației sarmato-iazige și în Banat, alături de autohtoni, conform datelor arheologiei și numismaticii. Sarmații (iazigii) s-au stabilit încă la începutul secolului I d. H., înainte de cucerirea Daciei, în câmpia Tisei, de unde apoi s-au extins treptat spre est, în teritoriile dacilor liberi. După ce autoritățile civile și militare romane au părăsit orașele Daciei, iazigii au pătruns în vestul Banatului, în teritoriul dintre Mureș și Timiș. Vestigiile iazigilor, cimitirele de înhumație, au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dominant asupra populației daco-romane, în schimburile dintre alogeni și autohtoni a existat și o reciprocitate (ceramică, podoabe) și complementa ritate.3 Gepizii-după prăbușirea puterii politice și militare a hunilor, în urma bătăliei de la Nedao (454), s-au extins treptat spre Câmpia Tisei și s-au așezat statornic, spre sfârșitul secolului al V-lea, în vestul Banatului, Crișana și Transilvania de nord și centrală. Aici s-au descoperit așezări, cimitire de înhumație (la Morești, Noșlac, Bratei), morminte și tezaure (Someșeni, Apahida), podoabe de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a adus o nouă dominație, cea gepidă. În această perioadă (454-567), viața populației autohtone din Dacia a cunoscut o relativă liniște și evoluție social-economică. Această perioadă se încheie în 567, când are loc răsturnarea stăpânirii politico-militare a gepizilor din Câmpia Tisei de către triburile războinice ale avarilor. Populația romanică din Dacia trăia în obști sătești, dezvoltate din obștea arhaică și, în evoluția sa spre românitate, nu a reușit să se ridice la forme superioare de organizare social-politică și, în acest fel, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
turme, dar și de înaintarea altor grupuri de migratori, mai ales germanici, care au pătruns în spațiul ocupat de ei. Cei dintâi sarmați care s-au deplasat, la începutul secolului I d. H., departe spre vest în înaintarea lor, până în Câmpia Tisei, au fost iazigii. După plecarea lor din regiunile est-carpatice, locul lor a fost luat de roxolani. Despre sarmați, nomazi și războinici, ne vorbește geograful Pomponius Mela (prima jumătate a secolului I d.H.): "Sarmații nu locuiesc în orașe și nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dacică). În Moldova, la vest de Siret, lipsesc descoperiri sarmatice, deoarece infiltrarea lor nu s-a produs și pe valea Siretului, ce străbătea zone înalte locuite de daci liber, în secolul II d. H.8 Între sarmați, iazigii din Câmpia Tisei și roxolanii aflați la est de Carpați, s-au păstrat legături pe la nord de munți, cale lungă și ocolitoare, neprielnică pentru populațiile nomade. Cele două seminții sarmatice, iazigii și roxolanii, întrețineau legături comerciale directe între ele, prin teritoriul Daciei, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al Mării Caspice. Iazigii au ajuns la începutul secolului I d. H. în teritoriile est-carpatice stăpânite de dacii liberi, o parte din ei s-a infiltrat pe valea Nistrului mijlociu, au ocolit Carpații pe la nord și au coborât apoi în Câmpia Tisei, cu acordul romanilor sau la sugestia lor. Iazigii erau reduși ca număr, la început, ocupau doar partea de nord a Câmpiei Tisei. După sosirea lor aici, ei au intrat în alianță cu cvazii (populație germanică). În războaiele ulterioare dintre daci
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-a infiltrat pe valea Nistrului mijlociu, au ocolit Carpații pe la nord și au coborât apoi în Câmpia Tisei, cu acordul romanilor sau la sugestia lor. Iazigii erau reduși ca număr, la început, ocupau doar partea de nord a Câmpiei Tisei. După sosirea lor aici, ei au intrat în alianță cu cvazii (populație germanică). În războaiele ulterioare dintre daci și romani, pentru cucerirea Daciei, iazigii au fost aliații romanilor. După cucerirea Daciei și transformarea ei în provincie romană, s-au produs
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
războaiele ulterioare dintre daci și romani, pentru cucerirea Daciei, iazigii au fost aliații romanilor. După cucerirea Daciei și transformarea ei în provincie romană, s-au produs schimbări importante în istoria iazigilor, numărul lor a crescut rapid prin strămutarea în Câmpia Tisei și a celorlalți iazigi din regiunile de la est de Carpați. O dată cu aceștia au pătruns și primele grupuri de roxolani. În acest fel, a început infiltrarea sarmatică sistematică în zona Tisei și a ținuturilor de câmpie adiacente de-a lungul Mureșului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iazigilor, numărul lor a crescut rapid prin strămutarea în Câmpia Tisei și a celorlalți iazigi din regiunile de la est de Carpați. O dată cu aceștia au pătruns și primele grupuri de roxolani. În acest fel, a început infiltrarea sarmatică sistematică în zona Tisei și a ținuturilor de câmpie adiacente de-a lungul Mureșului și al Crișurilor. Ponderea sarmaților a crescut în zonă, iar raporturile lor cu romanii erau strânse și amicale-produsele romane sunt abundente în așezările sarmatice. Dar implicarea iazigilor în războaiele marcomanice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu romanii, iazigii au inițiat atacuri împotriva provinciilor romane. Romanii urmăreau să anihileze alianța iazigilor cu populațiile germanice sau cu roxolanii de la est de Carpați. Dar începând cu mijlocul secolului III d. H., romanii n-au mai putut controla Câmpia Tisei, unde au pătruns roxolanii. Iar după 275, romanii n-au mai controlat pe iazigi. Asupra sarmaților din Câmpia Tisei au făcut presiuni populațiile germanice, vandali, goți, gepizi, care au pătruns efectiv în teritoriile sarmatice din Câmpia Tisei, dislocându-i și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]