723 matches
-
M-am născut fără gena pentru socializat. Dar sunt sigur că nu e nevoie să îți spun asta. Cum adică? întrebă Lisa. —E, haide. Sunt o matahală morocănoasă. Nu ai fost niciodată așa cu mine, spuse Lisa, deși îi observase toanele. — Nu e intenția mea să fiu, spuse el cu oarecare tristețe. E pur și simplu... un fel de... se întâmplă, deși îmi pare mereu rău după aceea. — Deci mai mult latri decât muști? El s-a întors cu fața la ea. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o problemă cu vergeturile ei. Dezgustată, a trântit ușa în urma lui. Până la urmă, prima rafală de furie oarbă a trecut și ea a încercat să își inducă o atitudine pozitivă. Măcar scăpase de Marcus și de glumele și romanul și toanele lui - asta trebuia să conteze cât de cât. Și abia atunci a realizat că era un pic cam singură. Nici soț, nici prieten. Of, căcat! Fan clubul Jack Devine avea reuniune. Robbie, Mostrulețul și domnișoara Morley erau adunați în încercarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
n-am fi putut ghici că peste vreo douăzeci de ani voi avea - deși eram căsătorit de doi ani - o legătură toridă cu o dansatoare, interpreta rolului Balerinei din Petrușka. Tata s-ar extazia cu siguranță mai puțin la această toană decît la dansurile caraghioase pe care i le oferisem odinioară acasă. Își Închipuia poate că mă vor interesa toată viața păpușile surorilor mele? Că voi rămîne toată viața băiețelul ascultător căruia Îi explicase În cuvinte simple că hrana euharistică era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
întrevadă taina acestei nuntiri primejdioase la întrevederea cu Io, fosta iubită a lui Zeus, prefăcută apoi în junincă : îi arată acesteia că amândoi sunt victime ale stăpânului zeilor care cu toți se poartă silnic, fără osebire, neștiind că riscă prin toanele-i deșarte să-și piardă sceptrul de tiran. În finalul tragediei, Prometeu nu acceptă, câtă vreme nu este eliberat, să-i încredințeze lui Hermes numele celui care l-ar putea răsturna pe stăpânul lumii : Nu este vătămare, nu este vicleșug
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
De când îmi cânți... mi-a mai trecut acel urât înspăimântător. Eram bolnavă de plictiseală - I 1). Ea îi cere să nu se laude cu iubirea lor (stăpânește-ți mândria... altfel mă plictisești - I 1), fiindcă l-a ales dintr-o toană. La vestea că soțul ei ar fi murit, se arată nepăsătoare (Nu simt nimic... Încerc să trec pragul vieții noi dormind - I 6) și ezită cu privire la viitorul relației cu Egist (Nu știu decât că trebuie să încep totul din nou
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Cercetătorul identifică diferite forme de credință vechi sau mai evoluate : pandemonia ancestrală implicând asimilarea cu forțele profunde ale naturii a divinităților primordiale, difuze în întreaga fire, ca Afrodita din Hipolit și Dionisos din Bacantele ; antropomorfismul homeric, credința în olimpienii cu toane, simpatii și antipatii inexplicabile ; divinizarea unui element cosmic, identificarea lui Zeus cu Eterul, spațiu intermediar între cer și pământ, dar și cu Rațiunea cosmică ; scepticismul în guvernarea dreaptă a vieții de către zei, negarea existenței divine sau punerea în discuție a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că te las să pleci numai cu vreo două pișcături. Hai, dă-i drumul. Ce vă aduce pe-aici? — O chestiune privată. Am venit să vizităm o rudă. — Da, pe tîrfa de maică-ta. Uite, azi m-ai prins În toane bune, că de nu, te duceam chiar acuma la chestură și mai făceam o partidă cu lampa de sudură. Haide, fii băiat bun și spune-i adevărul prietenului tău, inspectorul Fumero, ce faceți aici tu și amicul tău? Colaborează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
au dus la vaca aia grasă de Claudia Appia. — Ce importanță are? încearcă să o calmeze Antonia. — Pentru ce crezi că s-au dus? o înfruntă Agrippina cu ochi scăpărători. Să le spună când e Venus prielnică și Saturn în toane rele? Ți-e ciudă că pe tine nu te-a primit...! se răzbună Domitia Lepida. — ...Ca să afli de ce evreica e mai dulce la pizdă decât tine, completează veninoasă Aemilia. Vipsania se pregătește să facă față unei noi izbucniri din partea Agrippinei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Între ciocan și nicovală. Îmi repetă, așa cum a făcut-o mereu, că, dacă am o problemă cu maică-sa, ar trebui să discut asta direct cu ea. Ceea ce, desigur, nu voi face niciodată. Îmi spune că mă las condusă de toane, afirmație care garantat mă face să Înnebunesc de furie, și că el refuză să se implice, ridicîndu-se uneori, așa, pur și simplu, și plecînd. Cu toate astea, În ciuda urii mele crescînde față de ea, există momente În care părem a găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
soția că are simpatii bolșevice și consideră că noile sindicate care au înflorit prin tot orașul, sunt lucrarea diavolului. Bobby ridică din umeri. Nu este problema lui. Astăzi are o zi bună, prea bună pentru a-i fi stricată de toanele bătrânului. Va trece mai târziu pe la Casa Roșie, să-i arate lui Sushi cum îi stă costumul. Poate o va scoate și la plimbare. Și-o imaginează îmbrăcată ca o englezoaică, în rochie lungă, cu broderie și pălărie mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
JP. Bridgeman (Barab.) care, „ca răspuns la raportul prezentat de domnul Barker asupra importanței Ligii Națiunilor, a abordat Instituția printr-o lungă și oarecum inutilă declarație asupra Misiunii Omului Alb de ‹‹a gospodări lumea››. Acesta va evita să-și manifeste toanele în viitor și va avea grijă să rămână relevant“. Da, este un individ frapant Jonathan Bridgeman. Tensionat. La uniune, cu gura uscată, cu degetele duse inconștient la gulerul strâmt, s-a ridicat și a început să vorbească despre America, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de trist! Nici nu știi cât au suferit. — Cine? — Negrii, prostuțule. Ei nu sunt ca mine, sau ca tine. Ce-am avut noi de înfruntat cel mai rău a fost baia neîncălzită de dimineață. „Când bărbatul tău vine acasă în toane rele și-ți spune c-ai îmbătrânit, Când bărbatul tău vine acasă în toane rele și-ți spune c-ai îmbătrânit, Este semn clar că are pe altcineva, care-l bagă-n boală...“ Ce-a spus? Îl bagă-n boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca mine, sau ca tine. Ce-am avut noi de înfruntat cel mai rău a fost baia neîncălzită de dimineață. „Când bărbatul tău vine acasă în toane rele și-ți spune c-ai îmbătrânit, Când bărbatul tău vine acasă în toane rele și-ți spune c-ai îmbătrânit, Este semn clar că are pe altcineva, care-l bagă-n boală...“ Ce-a spus? Îl bagă-n boală? Își amintește orele petrecute din casa bărcii și vorbele pe care le murmura Star
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai previzibilă decât cea reală: de pildă, un carburator se strică numai în cazul în care una din legile simple ale fizicii a fost încălcată, mai ales când una din garnituri are vreun defect. Motoarele, suspensiile și transmisiile nu au toane pe care trebuie să le suporți și nici nu împrăștie insulte; mai mult, nu te blamează niciodată pentru neajunsurile lor. Rhyme avusese de-a face în câteva ocazii cu Rose Sachs și o găsea încântătoare, volubilă, excentrică și foarte mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
arăta prin toate mijloacele că este mai bun decât mine, totul se înrolează într-o luptă interioară, niciodată nu ne priviserăm unul pe celălalt ca pe două ființe asemănătoare, dar distincte, guvernate doar de dreptul la viață, la înfrângere, la toane, totul se redusese la cercul strâmt al traiului nostru împreună, ne priviserăm unul pe celălalt de prea aproape, astfel încât nu văzuserăm nimic, iar din această cauză ne îndepărtaserăm, fusese nevoie să plece tocmai în Tibet pentru a mă simți aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
unei gropi. Cu timpul, gropile ajunseseră un scop în sine și căruțele care intrau sau ieșeau din curtea vel-logofătului Samoilă se hurducau prin hârtoapele tot mai numeroase săpate de inventiva copilă, făcându-i pe surugii să suduie în șoaptă. în fața toanelor fetei sale, vel-logofătul rezista cât rezista, apoi, deoarece o iubea nespus și Despina se făcuse și frumoasă, ceda în cele din urmă. Sigur, bunul simț ultragiat al slugilor o numea „nebună”, mai ales de când, pe la 13 ani, Despina meșterise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de final a operei sale este mai puțin clară, tocmai datorită dispersiei poetului nostru între diferite formule și structuri lirice. Dar cred că cititorul acestor rânduri a înțeles deja din ele că, departe de a fi o joacă sau o toană, poezia a fost pentru Nichita Stănescu un mod de existență. Unul mai adevărat, mai febril și mai chinuitor decât cel al strictei biografii: o căutare continuă și pasionată, un foraj de mare adâncime în straturile cuvântului, făcută nu altfel decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
legate de examene. Să vă spun una: cu toți colegii, l-am așteptat pe profesor cu sufletul la gură. Unii veniseră de la cinci-șase dimineața, să prindă loc în spate, la copiat. Îl știau cât e de capricios. Subiectele depindeau de toanele sale. La o adică, ne trântea niște subiecte, de n-avea nimeni habar ce vrea de la noi... Profesorul a intrat furtunos pe ușă, și-a scos un morman de hârtii, le-a pus alături și s-a adresat mulțimii: „Dragii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
împrejurimi, se interesă de anturajul lor, de vestimentație, le recomandă diverse lecturi, foarte instructive, ba chiar citi împreună cu ei textele ca să le poate comenta pe larg, însuflețită, zglobie, spre stupoarea celor doi adolescenți care o urmăreau sceptici, convinși că acea toană maternă nu putea fi de durată. Moda pentru tineri începu să o frământe nemaipomenit, știa că e un punct nevralgic, un locușor prin care s-ar putea infiltra spre sufletele lor cu ușurință, de aceea consulta acum cu fervoare jurnalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a trebuit să asculte veșnicele lui imputații: Păi, bine, fată, cu tine omul e bun când te ajută, după aia un șut în dos și basta! Noroc cu nevastă-sa, Monica, frumoasă, alintată, unsă cu toate alifiile, se afla în toane bune și a conversat atentă cu cei doi tineri, i-a tratat ca pe doi oaspeți de seamă, un joc la urma urmei, pentru că așa și-a imaginat ea, că cei doi miri trebuiau purtați pe palme. Unchiul căzuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să dispară, fiecare în camera lui, să închidă ușa, la adăpost de furia Sidoniei. Ea zâmbi în timp ce-și spăla lenjeria de corp. Nu-i plăcuse niciodată să fie o scorpie, să-i persecute pe cei din jur cu toanele ei privitoare la curățenie. La ei în casă domnea un fel de indiferență, fiecare făcea cam ce avea chef să facă și în jur, pe obiectele casnice, pe mobile, peste tot se așternea evident comoditatea delăsării. De aceea Sidonia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau, ca să excludă un eventual insucces, îl va folosi intensiv pe Dimitrie? O să renunțe la indispozițiile ei preventive și se va prezenta seară de seară în pat lângă Dimitrie, îl va asalta cu insistență atunci când bărbatul va dori să ignore toana amoroasă a soției, e un om echilibrat, nu se mai știe tânăr și nu-i plac excesele de nici un fel, se va arăta dezlănțuită, pe jumătate disperată, violentă, gata să smulgă prin forță ceea ce nu i se dădea de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
iar Reiko freca pe jos cu o perie aspră. Stropii de apă sclipeau orbitor în lumina soarelui. Păunii zburau agitați, de teamă să nu fie stropiți. Un curcan și-a înălțat capul și m-a privit asemenea unui moșneag cu toane, iar un papagal de pe stinghie și-a exprimat nemulțumirea prin bătăi de aripi și țipete ascuțite. Reiko s-a strâmbat la papagal, mieunând ca o pisică, iar acesta s-a furișat într-un colț, țipând: „Mulțumesc! Nebuno! Rahatule!“ — Nu știu cine l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dat gata. Dându-și talente că-i simplu ca orșicare baștan, don César a Întrebat: — Cu pansiune și tot tacâmu? Ca să nu mă las, i-am suflat: — Poți conta pă bucătar și argat, la fel ca pă mine, pentru orșice toană. Mi-a venit inima la loc În caraiman. Don César s-a Încruntat și mi-a turuit: — Nici să n-auz dă bucătar și argat. Să mă Încrez În tine, bă Neica Nimeni, poate că ie o idioție, da nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ceva? poate-ți trebuie ceva... Nu-mi trebuie nimic!... strigă fata cu hotărâre. Să mă lăsați în pace. Și Rifca dădea din cap, ori strângea din umeri și murmura singură prin colțuri: Numai dracu poate să știe... Așa fată cu toane și cu mofturi încă n-am văzut... După ce se întunecă bine, fata se sculă și se găti repede la oglindă; apoi ieși, ca-ntr-o izbire de vânt. — Unde te duci, Haie? Dar fata nu răspunse. Se hotărâse. Cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]