743 matches
-
guvernanți, iar după aceea intrase liniștit în afaceri alături de un grup de mari privatizați autohtoni, în frunte cu descurcărețul Toni Vardaru, cel cu rețeaua de benzinării, brutării, moteluri și cu afacerile imobiliare, cu care nu ascundea că era prieten la toartă încă de pe vremea când lucrau amândoi (e-hei, eroice și epice vremuri!) sub îndrumarea lui Nicu Ceaușescu pe șantierul tineretului de la Canalul Dunăre Marea Neagră. Acolo, sub soarele arzător al Dobrogei, Lumânărescu strălucise ca redactor-șef al foii șantierului, în care
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o casă acoperită cu carton asfaltat, igrasioasă și cu o bucățică de curte. Pe lângă casă trecea un pârâu cu apă liniștită. Era acolo și un pod din lemn. Scoteam de sub pod nămol și făceam „pocnitori”, un fel de căni fără toartă pe care, dacă le izbeai cu gura în jos de ceva tare, lemn sau piatră, pocneau, spre bucuria mea. Dincolo de drumul care ducea în dreapta la Regimentul 8 grăniceri, unde era ofițer fratele meu mai mare, Didi, se afla un șes
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de cai mascați, vădea prin geamurile de cristal o frumusețe de femeie cu ochii deschiși, căci pleoapele cu gene lungi nu vroiseră să coboare cu nici un chip peste ochii negri ca zmoala. Cenușa fetei umplu o urnă ce avea ca toarte doi îngeri de fier forjat. Nu trecură nici două zile și urna a fost furată din firida ei din interiorul crematoriului. Am cercetat colecția de ziare din acea perioadă ca să mă conving de realitatea acestei povești. Am găsit titluri cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cuvinte meșteșugite și ipocrite de felul „ne împrumutați și nouă o găletușă“ sau „aha, voi faceți un castel“. Era de la sine înțeles că o țară cu principii morale solide, cum era a noastră, nu va împrumuta nicicând unor venetici nici măcar toarta unei găletușe. Iar o chestiune cum era aceea legată de construirea unui castel atingea deja proporțiile unui secret de stat. Concurența, în vremurile acelea, era atât de înverșunată, încât orice nefericit ce îndrăznea să divulge țărilor (triburilor) vecine și dușmane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ofițerului (ajungând la neasemuita concluzie că Patria e o oliță), iar eu m-am limitat la mărunțișuri. Când telefona, mă prefăceam că n-aud nimic sau, schimbându-mi vocea, ziceam că e greșeală, câteodată mă împiedicam tocmai când țineam de toartă o ceașcă cu cacao, care, evident, se vărsa pe pantalonii ori pe pantofii lui. Serile, când luna pornea la plimbare peste uriașele antene colective și peste puzderia de antene rotunde orientate către Ruse și Vidin, în bucătăria noastră începeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
infinit. Infinituri care se înghesuie unul în altul, care se mănâncă unul pe altul. Dar există un infinit care cuprinde toate celelalte infinituri. Mi-l închipui ca pe o turmă nesfârșită de tauri. 6. După moarte mergi pe un drum toarte lung, care urcă mereu. Mergi, mergi și încetul cu încetul trăsăturile ți se schimbă. Nasul și urechile ți se retrag în carnea feței ca piciorușele unei scoici. Degetele ți se retrag în carnea palmii, iar mâinile ți se resorb în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
repetări, și evident prin intonație. Preșcolarii mai mari utilizează în vorbire numeroase verbe și adverbe. Propozițiile încep să fie mai dezvoltate, mai lungi. În vocabularul copiilor preșcolari apar și devin frecvente cuvinte care îi permit diferențieri ale obiectelor(marginea farfuriei, toarta cănii, cot, palmă, braț, etc.Ă. Dezvoltarea limbajului are loc concomitent cu dezvoltarea funcțiilor sale mai importante cum sunt funcția de comunicare, funcția de fixare a experienței cognitive și funcția de organizare a activității. Concomitent cu dezvoltarea capacității de verbalizare
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
însă nici gulerul pus, nici cravata. Pe gheridon, în dreptul lui, o tabacheră de tutun, un țigaret încrustat cu fildeș, un coupe papier tot de fildeș, minuțios lucrat ; imediat alături, un Papierkorb și o pomieră de bronz cu picior și cu toarte mici, răsucite. În pomieră, un teanc de hârtii, plicuri, extrase, reviste. Ora corespondenței. Deasupra gheridonului, vrejul și ciucurii translucizi ai lămpii olandeze. Singura pată de lumină ; în rest, penumbră solemnă : lambriurile întunecate, lucioase, mobila greoaie, ținuta fiecăruia ușor crispată. Este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gură fără să-și poată stăpîni o strîmbătură de scîrbă și, murdărindu-și gulerul cu spuma care se prelingea pe de lături, reuși să Înghită două-trei guri din băutura aceea amară. Apoi zîmbi, fiindcă socotea că acum e prieten la toartă cu toată lumea de pe șantier. Libarcă, printre Înjurături admirative, Îl Întrebă dacă-i plăcuse; Julius Îi spuse că da și mai bău o gură și berea curse iar pe de lături și se tăvăleau cu toții de rîs. Atunci șterse gîtul sticlei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
seamă că Flora, foarte hotărîtă, Începea să se umfle iar periculos, punîndu-și În același timp amîndouă mîinile În șolduri și transformîndu-se Într-un fel de ulcică uriașă, cu poșetuța parfumată atîrnînd de un braț ca o mică fundă prinsă de toarta din dreapta. — N-am discutat condițiile, doamnă. — N-am discutat condițiile, repetă Susan sub pieptul amenințător al Florei, țanțoșă. Se gîndi vag că de fapt condițiile nu puteau fi altceva decît leafa și că leafa era foarte bună, sigur, ce distrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas la Celso și Celso, contrar obiceiului, abia se putu abține să nu rîdă. Se uitau toți trei la Abraham, care intrase chiar atunci În palat și care acum se apropia de bar cu un sac de sport cu toarte mari atîrnîndu-i În mîna stingă și cu un tricou alb pe gît, de parcă ar fi jucat tenis toată dimineața. „Oh my Good!“, Își spuse Susan văzînd corcitura aceea plină de zulufi enormi, cu părul ca de la permanent, strălucitor și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Bachus, versurile devin zburdalnice. Întreaga carte este o zburdălnicie boema, un chef continuu, un chiuit Învățat În tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau În taine”. Însetat În permanență, ,,bea cerul ridicat de două torți”, face chefuri ,,cu aer curat și hoinari inocenți”, este urmărit de viziunile tenebre pe când se ,,reeduca” În lagărele de exterminare de la Canal și-și vede părinții Întorcându-se Încet de la mormântul său, ,,Înfrigurați În haine cenușii”, prinde o idee Într-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Sincer. Facem schimb de adrese și de numere de telefon. — E un om foarte cumsecade. Domnul Robertson. Un om de treabă, eu, noi, o auzim cum Îi spune puștiului pe când se Îndepărtează. Mâinile noastre sunt aproape tăiate În două de toartele pungilor din plastic, dar nu ne dăm seama de asta până nu ajungem acasă. Cine suntem noi? Cine suntem noi? Cum ne-am simțit? Ne punem mâinile sub robinetul de apă caldă ca să ne reglăm circulația, dar apa clocotește de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Iacob!), șoptea: - Ei, băi’țălu moș’lui, amu-i amu: căpacu’! ’I ca cum am Încercasă punem căpac gurii cuvioasei Domnica, mucenița ot Chizdruieni... Căpacul fiind al doilea fund - cel de sus; aștepta alături, pregătit și el „de dus, de torți” - adică de cele patru sfredelașe Înfipte În el, cât să poate fi luat și așezat... Ce urma era o soluție, vorba lui Moș Iacob, la care nu participam cu mâna; cu sufletul-la-gură, da. Fiindcă era „‘ndelicată tare”. O singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
până ajungea la destinație. Asupra motanului mai mic, nici anestezicul nu avea efect; continua să miorlăie indecent, de parcă era tranșat în bucăți. Motanul cel mare suporta totul într-o deplină, frumoasă tăcere, după care reintra cuminte în culcușul său cu toarte. Abia când, la întoarcere, urcam scările spre apartamentul nostru de la etajul doi, Pițu începea să se miște în fundul genții. Simțea că a ajuns acasă. Casa lui și a noastră. După moartea lui Valeriu Cristea, în martie 1999, cei doi motani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
dintre (prea) rarele romane de care se poate ține seama în stricta noastră actualitate literară. Cârtitorii În drumul spre gară l-a întâlnit pe Alexe. Fuma cu umerii ridicați, cu mâna stângă adâncită în buzunarul pardesiului. De îndoitura cotului atârnau toartele unei sacoșe goale, din pânză, ce flutura din când în când. Femeia mai avea o jumătate de oră până la venirea trenului, autobuzul sosise nesperat de repede, de aceea Carmina i-a propus lui Alexe s-o însoțească la o cofetărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
suportat. Fata se ridică de pe scaun, argumentă că se făcuse târziu, n-o contrazise nimeni, chiar așa și era, se făcuse târziu. Își controlă ceasul și spuse că trebuia să plece, îi erau degetele reci, nici nu-și mai recunoștea toarta poșetei. Porni spre ușă împovărată de-o vină neînțeleasă, cei doi soți nu făceau nici o mișcare, pătrunse în hol. Abia la ușă o ajunse Nina din urmă, îi răspunse la salut cu vocea senină, neschimbată, îi aminti că era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-și ceară unul de la altul și nu au ce aștepta la nici unul din capete. Doar o altfel de măreție. Ca să traverseze lanul, Carminei îi trebuia o jumătate de oră. Mergea repede, săltat, în interior își cânta câte o melodie cadențată. Toartele sacoșei îi săltau pe umăr. Din când în când o învăluia câte un miros de chiftele. Se gândea cu plăcere la masa de prânz când soarele în plină putere îi va dogori obrajii iar ea va mesteca alene parcă dorind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
searbădă. Fetele se întorc la parcelele lor, fără gânduri. Apoi se ivește soarele și via începe să miroasă a viu, a proaspăt, a cuptor. Cântecele ascuțite se duc până departe. Spre seară oboseala începe să doară în trupuri. Cântecele slăbesc, toartele târnelor tremură între degete. Uneori se năpustesc graurii, vin tăcuți și coboară ca săgețile. Un șuierat puternic și ascuțit curmă tăcerea. Un stol uriaș se ridică brusc învăluind cerul. Alt șuierat îi răspunde primului. Se ridică iarăși un stol. Alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai insiste, el n-o va înțelege, n-o va înțelege... Reveni în cameră. Îi așeză cafeaua la îndemână, se așeză și ea în fotoliul din fața lui. El îi zâmbi, mulțumindu-i. Un gest automat. Avea o expresie tulbure. Apucă toarta ceștii de cafea, se aplecă să soarbă. O șuviță i se desprinse din pieptănătură, se încruntă, îl auzi cum șoptea iritat și grăbit: Hai, zi o dată! Zvâcni genunchiul a enervare. Ce-ai vrea să-ți zic, întrebă obosită femeia, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a ridicat greoi, oftînd, oaspetele trebuia să-și dea seama de sacrificiul său și mai ales de atenția pe care i-o acordă, a scos dintr-un dulăpior cu încrustații de sidef o sticlă din alte vremi, fumurie, pîntecoasă, cu toarte împletite și două păhărele cît un degetar. A turnat atent, zîmbind binevoitor-îngrijorat, nu voia să risipească nici un strop și nici nu-i prea venea la îndemînă. Majordomul se afla în spatele ușii, așteptînd un semn, ar fi făcut totul cu eleganță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
grasului; îl cunoștea și aceasta ne întrebă: - Luăm, bă, cîte-o chestie d-aia? Cum să nu, dar până atuncea bere. Bineînțeles, zise chelnerul și curând se întoarse și ne așeză înainte halbe și încă pe-atîtea de rezervă. Le apucarăm de toartă, ciocnirăm și le golirăm pe jumătate. Eu ameții imediat. Ceilalți răsfoiau broșura poetului comunist de la statistică în timp ce grasul îi privea batjocoritor, dar cu afecțiune. - Mi-a spus că trebuie să scrieți despre ea, zise el. - O să dam o notă, răspunse
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Shanghai. Ar trebui să mergem mai departe, domnule Maxted. — Da, Jim... ești ca și tatăl tău. Jim rămase lîngă domnul Maxted, supărat pe el, dar nu-l putea ajuta. Domnul Maxted stătea În mijlocul drumului cu mîinile În șolduri, ca niște toarte, dînd din cap spre oamenii care treceau pe lîngă el. Îl bătu pe umăr pe Jim și Îi făcu semn să meargă Înainte. — Du-te, Jim. Du-te În fruntea șirului. — O să vă țin locul, domnule Maxted. Deja, cîteva sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ou ipsos pictat cu acrilic - sârmă plușată - acrilic auriu Mod de lucru: Din cofrajul de ouă decupăm cu atenție suportul unui ou cu marginile exterioare. Pictăm cu acrilic auriu suportul decupat. Introducem în perforațiile din margini sârmă plușată, ca și toartă a coșulețului. Așezăm oul în coșuleț și „Hristos a Înviat“! Vas cu flori Materiale - hârtii fursecuri - culori cerate - capac pet - resturi plastilină Mod de lucru: Desenăm hârtia de fursecuri cu culori cerate. Înfășurăm mijlocul cu sârma plușată. Îndoim sârma plușată
Activități creative cu materiale reciclabile by Mihaela Albianu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84044_a_85369]