3,898 matches
-
Gui i-a răspuns: "În război, moralul ostașilor este foarte important. Când inamicii băteau prima oară toba, moralul lor era foarte ridicat. Când băteau pentru a doua oară, moralul le-a scăzut puțin. Iar când au bătut a treia oară toba, moralul lor era la minimum. În acel moment, ostașii noștri abia așteptau să batem toba, pentru a începe atacul și moralul lor este foarte ridicat. În felul acesta n-aveau cum să nu învingă." Regele Zhuang l-a mai întrebat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
oară toba, moralul lor era foarte ridicat. Când băteau pentru a doua oară, moralul le-a scăzut puțin. Iar când au bătut a treia oară toba, moralul lor era la minimum. În acel moment, ostașii noștri abia așteptau să batem toba, pentru a începe atacul și moralul lor este foarte ridicat. În felul acesta n-aveau cum să nu învingă." Regele Zhuang l-a mai întrebat pe Cao Gui de ce n-a vrut să continue atacul atunci când inamicii fugeau. El i-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Han Xin să câștige? Tabăra armatei Zhao era păzită de un număr mic de ostași. Cei 2.000 de oșteni ai lui Han Xin s-au năpustit în ea, au înfipt în toate colțurile drapelele armatei lor și au bătut tobele victoriei. În lupta crâncenă, ostașii statului Zhao observând că în tabăra lor erau numai drapelele militare și ostașii armatei inamice, au intrat în derută. Han Xin a contraatacat imediat. Armata din Zhao a fost decimată. Comandantul-șef Chen Yu a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în mână un băț și a început să lovească apa, imitând în același timp sunetul scos de apă prin lovirea cu bățul "dong, dong, dong". Nu după mult timp, cerul s-a luminat. De aici provine, spun bătrânii, obiceiul bătutului tobelor în timpul întrecerii cu bărcile-dragon. Barca în formă de dragon este confecționată din lemn de brad și are trei componente: barca-mamă și două mai mici, laterale. Barca-mamă are șase spații în care se pun darurile primite de la rude și prieteni, chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
echipaj. În timpul întrecerii, concurenții stau în cele două bărci laterale. Spre deosebire de naționalitatea han, membrii etniei miao vâslesc stând în picioare. În fiecare barcă sunt 30-40 de concurenți. Cel mai important rol îl are toboșarul, care impune ritmul cu bătăi de tobă. De obicei, acesta este cel mai respectat om din sat. Mai trebuie un cârmaci și o persoană care să împingă barca cu o prăjină. Echipajul este bine hrănit de comunitate, pe perioada sărbătorii. Înainte de începerea concursului, pe malul apei are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
speciale, așa-numita ținută de gală. Portul și ornamentele etniei miao se caracterizează prin complexitatea tehnicii și măiestria manoperei. Broderiile realizate de femeile miao au un repertoriu foarte bogat, dar cu teme relativ fixe, majoritatea elementelor fiind dragoni, păsări, pești, tobe, flori, fluturi sau imagini inspirate din istoria locală. Un motiv frecvent pe broderiile miao este cel al călărețului pe un dragon sau taur, subiect ce redă curajul și iubirea de viață a acestor oameni. În plus, acest model decorativ al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Nu era veselia exuberantă a zilelor de altădată, din librărie. Era un sentiment mai cald și mai blînd, de culoare aproape cafenie. Uneori, ne lăsam duși de val și-l puneam pe Bird să cînte la maximum, În timp ce Jerry bătea toba pe brațele fotoliului și eu cîntam din tot sufletul la pian, de se cutremura casa, cum se spune. Făceam atîta zgomot că bărbatul care stătea În camera de alături - numele lui era Cyril, avea păr În nas și cîteodată, noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Unul dintre voi e refractar, nu se lasă influențat... Auzind un trosnet - pîrÎia oare masa, un scaun? - Rowe strînse instinctiv degetele domnișoarei Pantil. Zgomotul acesta nu era manifestarea unui spirit, ci a unei făpturi Înzestrate cu degete - capabile să bată toba, să Împrăștie flori, sau să atingă, copilărește, un obraz. Era o prezență omenească primejdioasă, dar Rowe avea mîinile prinse. Avem un dușman printre noi, urmă glasul. Cineva care nu crede și care vrea răul... Rowe simți degetele lui Cost Încleștate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ocazie. Deasupra capetelor noastre bubuia vocea crainicului. La finele fiecărei runde eliminatorii, soțiile șoferilor scandau fără prea mare însuflețire. Helen ședea aproape de mine, cu un braț pe după mijlocul meu, atingându-mi umărul cu fața. Stătea încruntată din pricina huruitului continuu al tobelor de eșapament sparte. - E ciudat - credeam că treaba asta e mult mai populară. - Spectacolul adevărat e gratuit. Și, arătându-i foaia galbenă cu programul, am continuat: Asta ar trebui să fie mai interesant: „Reconstituirea unui accident rutier spectaculos“. Pista fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe sub noi pe șoseaua pustie. Tăcerea absolută a străzilor de jos făcea întregul oraș să pară pustiu. În scurta perioadă de calm dinaintea zorilor, când nici un avion nu decola de pe aeroport, singurul sunet pe care-l puteam auzi era duduitul tobei de eșapament a mașinii lui Vaughan. De la geamul bucătăriei, i-am văzut fața cenușie; stătea sprijinit de gemulețul lateral crăpat. Fruntea îi era brăzdată de o crestătură adâncă asemănătoare cu o banderolă de piele roșiatică. Pentru o clipă am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mijloc este cimpomatul, încă nu ies flăcări din el; la stânga, alămurile: trompeta-păpușă, axafonul, tringhiera; apoi, și mai la stânga, sub bolta scării, xilofonul din vertebre; în partea opusă, pentru a crea stereofonia perfectă, țambalul-biturbo. Chiar în față, lângă ringul de dans, toba cu gușă; iar de tavan atârnă limbochitara și străvebasul. După mirosul aerului, muzica va începe în curând, hai să intrăm! Haideți! Începe! Dansatorii și-au luat pozițiile pentru cadril! Uitați-vă la ei, ce cupluri minunate s-au găsit! Zâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la clape pentru ea, și basistul și toboșarul, și producătorul, și inginerul de sunet... „De ce?“, șopti suflându-și nasul. „De ce mie? De ce îl iubesc? De ce sunt proastă?“ Chiar așa, de ce? ...și Bono cânta mai departe, semi-neînțeles, basul făcea monoton „bum-bum-bum-bum-bum-bum-bum-bum“, toba „mbu-mbu-bu-tchik-tu-du-du-tchik“, keyboardul „nieeeeu-niieoouwh“, chitara „ta-diu-ta-diu-ta-di-di-deam-diu“, producătorul urmărea luminile verzi și roșii care arătau sonoritatea, inginerul de sunet scotea din feedbackul chitării învârtind un buton... Dublin 1986 - București 2004 Frankfurt, 28 februarie 2005 NORVEGIA La Muzeul Neamului din Oslo, o clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-ți dai seama? Pe un singur album e folosit instrumentul ăsta cu cap, și anume Desire al lui Dylan, dar atât! Nimic mai mult! Și în nici un caz nu poți cânta Bowie la vioară! Cumpără-ți o chitară, dacă vrei, tobe, bass, pian, dar slăbește-mă cu „experimentele“ astea nebune, te implor! Vivaldi, da; Mozart, da; dar nu Bowie! Am zăbovit o secundă, după care mi-am amintit de ceva petrecut cu câteva zile în urmă și am urlat: - Și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
găseam, și așa mai departe. Sau să-i fac un semn pe față, un semn pe care să-l poarte toată viața cu el și care să însemne „Sunt bou“. Auzeam în imaginația mea un marș din film, interpretat la tobe și fluier, și îmi închipuiam cum îl tai în bucăți, artistic, filmat de la mare distanță, poate doi kilometri, dar șarful era pe noi, pe mine, pe cuțit, pe băltoaca de sânge care-l înconjura pe Carl. Nu știu cum se numește tehnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și să îi explicați că nu este etic să... - Du-te domne de-aici! a țipat omul la mine. - Mda, bine, mă duc, am zis întorcându-ma către lift. - Ia, ia stai puțin, tu nu ești ăla care bate la tobe toată ziua? m-a întrebat. Eram. - Păi, și tu vii la mine și-mi zici cum să-mi educ copilul? Păi, nu ți-e rușine... Popescu a continuat să vorbească mult timp după ce ascensorul mă ducea în jos. Îl auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
eu de tine, am asigurat-o eu. Ai ceva împotrivă dacă mă mut aici? Eu stau la unu, dar am preferat întotdeauna parterul. - Nu, sigur, vino, vino chiar acum! - Asta o să și fac. Mă duc să-mi aduc țigările. Și tobele. Și pisoiul. Și ce mai am prin casă. Ah, da, și trebuie să schimbăm mobila și să renovăm. Chem mâine niște meseriași. La pat ești bună? Popeasca se înroși. - Pe vremuri, în tinerețe, eram... Dar de-atunci... a trecut atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
credeți nebun, nu mă credeam Zeus Tonans, ci ca un dirijor, cu partitura în fața lui, gata scrisă, știind că sunetele ieșite din instrumente corespund unui desen, al cărui principal custode și depozitar este el. Acoperișul de tablă răsuna ca o tobă sub ropotul ploii; anemometrul se-nvolbura; universul acesta de bufnituri și salturi putea fi tradus în cifre de încolonat în registrul meu. Un calm suveran prezida peste urzeala cataclismelor. În acea clipă de armonie și împlinire, un scârțâit m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și apoi o să-i înghită. Excelența-sa are nevoie de ceva de digerat, ca să-și facă un capital politic." Nu se putea gîndi la altceva decît la ceea ce putea să-l preocupe pe Basarab Cantacuzino. De ce avea nevoie ofițerimea aceea tobă de carte, dar tot atît de folositoare cît un apendice al unui om sănătos? Dacă nu-i inflamat nu-l observi. Dacă se infectează te poate omorî. Faci temperatură, delirezi și dacă nu-l tai, dacă nu-l arunci, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
verifice cuiele, dând din cap. Petru ridică o mână tremurândă, iar groparii traseră de frânghia care susținea coșciugul, coborându‑l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărâna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într‑o tobă uriașă. Curând, pe locul unde fusese adâncitura de la poalele unui palmier uriaș, se ivi o movilă aidoma dunei de nisip. Petru se urcă pe movilă, Își Înălță brațele la cer și Începu să murmure o rugăciune. Cu ochii Închiși, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
grosolane ale marinarilor și docherilor care fărâmițau pământul de parcă sărau pântecele unui pește uriaș. La mormântul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărâna fu prăvălită În mormânt cu lopețile, bătând toba surd În coșciug, ca atunci când puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvârlite una câte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mână‑n mână, ca la o clacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tăcere. Doar cheile de pe uriașa verigă din mâna unui străjer clincăniră de două‑trei ori, alandala. „Amin“, șopti tânărul terminându‑și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă‑mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbârlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care‑i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea câte‑o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise‑n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tâmplele zvâcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor câștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea câte‑o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise‑n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tâmplele zvâcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor câștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vârstei (părea mai degrabă un puștan decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise‑n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tâmplele zvâcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor câștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vârstei (părea mai degrabă un puștan decât un tânăr În toată puterea cuvântului), el văzuse deja moartea cu ochii, dar niciodată nu‑i fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În trăsură cu mâinile la spate, ca un tâlhar. Doar că toate acelea aveau să fie de scurtă durată, până să ajungă cu trăsura În bulevard, unde era așteptat de mulțimea gălăgioasă, adusă din tot imperiul. Printre bătăile sacadate ale tobelor se auzea murmurul gloatei, un freamăt amenințător, văzu chiar pumni ridicați În semn de ură. Gloata chiuise la pronunțarea sentinței, căci mulțimea Îi ovaționează doar pe stăpânitori. Conștiința acelui gând Îl va copleși. Capul i se lăsă pe piept, umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]