870 matches
-
mâinile când mi-a spus că urma să merg cu ea s-o ajut. Ruben ne-a găsit un loc bun chiar lângă poarta palatului, iar el s-a ținut la distanță, în timp ce mama striga la fiecare străin și se tocmea ca un negustor de cămile cu cei care se apropiau. Nu prea aveam ce să fac, doar să stau și să mă uit, ceea ce am și făcut, plină de bucurie. Acea zi petrecută la poarta de est a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întregi. Hamor a plecat spre tabăra lui Iacob a doua zi dimineața devreme, cu o mare încărcătură după el. Nu și-a luat cort sau servitori ca să rămână peste noapte. Nu se aștepta să stea mai mult sau să se tocmească. Cum și-ar fi putut imagina că vestea cea bună și darurile lui îmbelșugate se vor lovi de vreo obiecție? Veștile despre Shalem și fiica lui Iacob se răspândiseră în oraș, dar ajunseseră și la corturile lui Iacob. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
putem ieși din oraș fără să ne recunoască nimeni în întunericul nopții. Re-nefer și Nehesi au scos din pământ urcioare pline cu aur și argint și le-au dus pe ascuns, cu mine cu tot, până în portul Joppa, unde au tocmit o corabie minoică pentru o călătorie spre Egipt. Pe drum a fost o furtună teribilă, care a rupt pânzele și aproape a scufundat corabia. Marinarii care mă auziseră țipând și suspinând credeau că sunt posedată de un demon ce dezlănțuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îndurera gândul de a-l vedea pe Re-mose plecând. Re-nefer a bătut piețele în căutarea celor mai bune coșuri pentru hainele lui, a unor sandale care să reziste și a unei cutii perfecte în care să-și țină instrumentele. A tocmit un sculptor care să-i facă o plăcuță pentru amestecat cernelurile. Nakht-re a plănuit un banchet fastuos în cinstea plecării lui Re-mose și i-a dăruit un set de instrumente foarte prețios. Ochii lui Re-mose se măriseră de bucurie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
el trebuie să plece, pentru că n-a vândut mai nimic în ziua aia, și atunci mama a spus că bine, va cumpăra cinci umerașe și zece clești, dar numai dacă Marius le dă ieftin, și atunci au început să se tocmească, mamei îi plăcea tare mult să se tocmească, poate că a acceptat să cumpere doar ca să se poată tocmi, căci la urma urmei, cum fuseserăm nevoiți să vindem din hainele lui tata, umerașe goale aveam destule. Mie atunci mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai nimic în ziua aia, și atunci mama a spus că bine, va cumpăra cinci umerașe și zece clești, dar numai dacă Marius le dă ieftin, și atunci au început să se tocmească, mamei îi plăcea tare mult să se tocmească, poate că a acceptat să cumpere doar ca să se poată tocmi, căci la urma urmei, cum fuseserăm nevoiți să vindem din hainele lui tata, umerașe goale aveam destule. Mie atunci mi s-a făcut stomacul ghem și am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bine, va cumpăra cinci umerașe și zece clești, dar numai dacă Marius le dă ieftin, și atunci au început să se tocmească, mamei îi plăcea tare mult să se tocmească, poate că a acceptat să cumpere doar ca să se poată tocmi, căci la urma urmei, cum fuseserăm nevoiți să vindem din hainele lui tata, umerașe goale aveam destule. Mie atunci mi s-a făcut stomacul ghem și am simțit că-mi vine pe gât tot tunelul de castane, la fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-se după ceafă. Era clar că treceau prin el imagini porno. - Seara Goncea avea plăceri și aducea fete, neveste, văduve, ce se nimerea la el la iatac. A dormit o vreme la alde Soporan. Adică nu le aducea el, le tocmea milițianul. Veneau alea, de ce să nu vină. Mai de frică, mai de curiozitate, mai de plăcere. La unele cică le dădea și basmale, din alea de cașmir. Era una, Sița, veterinara, care până la urmă l-a luat la ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ieșise din gară,) că acela îl și opri zâmbindu-i amăgitor: - Dacă aveți o speță insolubilă, eu sunt cel care vă rezolv. Garantat, eficient și analitic. Am și cel mai mic comision. Popa mormăi că nu are nevoie. Îl avea tocmit pe maestrul Ieronim Pârțângău. Dosarul era beton, după cum îl asigurase maestrul. Acela nu îl lăsă să termine. Dădu nervos din picioare: - Să nu regretați. Pârțângău vă jupoaie, vă amețește cu termenile, unul după altul, într-o nemurire, până o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fascinat mișcările celui de la toalete. - Tata, oftă Chiosea, l-a cunoscut bine pe Chiru ăsta. I-a fost și un fel de om de legătură la un momentdat, când s-a încurcat politica. Vroia să fugă din țară Chiru ăsta. Tocmise o șalupă care să-l ducă pe Dunăre în jos, la Mare și de-acolo să ia vaporul. I-a turnat careva, Chiru zic unii că a ar fi scăpat. Goncea zicea că l-a împușcat chiar el în Baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la armată, pentru foștii securiști, activiștii de partid, tot ce ține de latura asta politică, ăsta e mai sobru, dar e mai talentat, nu-ș’ cum le răsucește, dar la el se plânge ca la filmele indiene, adică familia comandă cuvântarea, tocmește câte apreciază că e durerea, unu, două, trei discursuri, câți vorbitori vrea să aibă la ceremonie, eu angajez specialisul pe domeniu, le execută, le citim, le discutăm și p-ormă le dăm familiei gata printate, laminate, facem și rame dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
celor două hectare de pământ, picate parcă din cer, că, a sosit tăvălugul colectivizării. Și a trebuit să intre, cu ele, În gospodăria colectivă, devenită, cu timpul, cooperativă agricolă de producție. Din acel moment, Vasile al lui Vasile s-a tocmit paznic de câmp. Nu din alt motiv. Ci, ca să fie, permanent, aproape de cele două hectare, pe care, era convins, că, nu va muri, până ce nu-i vor reveni, Înapoi, În proprietate. Se așezase, cum vă zic, paznic de câmp. Terenul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să moară. O duioșie nespusă îi trecu prin suflet, de care fu, în același timp, mândru. " Ce canalii sunt oamenii! gândi el. Aglae, soacră-mea, e o vrăjitoare, n-are inimă nici de un gram. Îi moare bărbatul, și se tocmește cu doctorul. Și e plină de bani. Iar Olimpia asta stă ca o dobitoacă, nu cere nimic, nu descoperă nimic, o să moară toți, și n-o să-i rămână nici un ac. Mi-am legat viața de o insensibilă. Firește, moare ta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bărbierise și către învățătură apucase. Nu-i poruncise, cu aprinsă dojană, părintele său simțăminturi înalte, destoinice, și nu-l repezise spre calea pe care se băjeniseră, către Regat, sfinții învățați ardeleni? Ei bine, în primele zile destoinic fusese, locuință cumpărată tocmise, sfârc de picior în locuri de pierzanie nu pusese, iar de înscris, se înscrisese nu la una, ci la două și, dacă ar fi avut poftă, poate chiar la cinci facultăți. O făcuse? Făcuse. Așteptase să vadă dacă doar închipuire
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unde își tocise pingeaua. A fost și singurul efort universitar al lui Ulpiu înainte de a realuneca în toropeală. Căci în toropeală alunecase și, de-acolo, ținînd-o așa, cu ochii întredeschiși, picotind și dând într-o zi colțul străzii unde-și tocmise gazdă, și tot astfel, mai păcălind două străzi (dar numai bine, pentru că prea mult de locuință nu se îndepărtase, neavând încă prea evident de ce se teme), pe mâna dreaptă, cum te aburcai către centru, o chichineață de cîrciumică răsărise, fandosită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Iași el spera să ajungă la Galați, să-și revadă vechii colegi de facultate. - La Iași am numeroși prieteni! spune Cârstoiu și astfel au hotărât plecarea în acea direcție. S-au urcat în acceleratul care tocmai pornea și s- au tocmit cu nașul în tren iar dimineața, la 7,30 îi prinde la Universitate în grup compact așteptând cunoscuți unul dintre ei vroia să fumeze, dar obiceiul fumătorului, n-are foc. - Îmi permiteți să aprind și eu țigara? îl întrebă pe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
prididea aducând alte costume. Nimeriră unul. Era cam strâmt, dar mergea. Când auzi prețul, i se strânse inima: - Cum, atâția bani? Jupânul mototoli pantalonii. - Stofă bună, domnule! Ce, crezi că magazinul meu are lucruri de două parale? Tot femeia se tocmi: - Mai lași dumneata. Sîntem oameni săraci. - Cum o să mai las? Ce marfă! Ți-e mai mare dragul să ai așa ceva pe tine. Uite haine, poți să dormi îmbrăcat și să te duci pe urmă cu ele la nuntă! Aglaia tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcute din două bucăți, cum îți poftea inima. Așa cămăși purta numai jupânul lui. Erau ca firul de păianjen, calde la pipăit, unduioase și miroseau plăcut. Le-ar fi luat pe toate. Le cântări în mână și începu să se tocmească. Două a cumpărat. Mai târgui o flendură de palton, o cravată și o pereche de ghete. Nugăsi măsura la început. Avea labele noduroase și late. Cizmarul a scotocit tot magazinul până să-i brodească o pereche. Îl cam țineau, dar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fîtanță, la nuntă îți număr ce ti se cuvine, prețul casei până la unul, o iei - și Dumnezeu să-ți ajute! Femeia dogarului deschisese, un geam, că se făcuse cald. Lina plângea cu sughițuri în odaia alăturată, auzindu-i cum se tocmesc. Lăcrima și mă-sa pe furiș, să n-o vadă meșterul. Roșioară a găsit nașul, un brutar din Grivița, om de petrecere, gata s-ajute; a tocmit lăutarii după spusele acestuia, patru, cu țambal, armonică și viori. Avusese de furcă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcuse cald. Lina plângea cu sughițuri în odaia alăturată, auzindu-i cum se tocmesc. Lăcrima și mă-sa pe furiș, să n-o vadă meșterul. Roșioară a găsit nașul, un brutar din Grivița, om de petrecere, gata s-ajute; a tocmit lăutarii după spusele acestuia, patru, cu țambal, armonică și viori. Avusese de furcă cu fie-sa, a muștruluit-o, a dat în ea; Lina se lăsa greu: nu, că ea nu se mărită și că-și face seama. Tot cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i le arate ca probă. - Sepia, trei sferturi, negru, bust, în picioare, cu plopi, feră plopi, decor, feră decor... Se uitară și mireasa, și nașa, și Stere. Frumoase toate, în două culori, mai roșcate și cenușii. Nașul nu se mai tocmi la preț și-l întrebă pe cîrciumar: - Cum vrei, finule? Cu sau fără plopi? - Cum o fi! Numai să semene. Neamțul îi pândea pe sub ochelarii lui legați cu șnur negru. Întreba mereu: - Sepia sau negru? Spate cu decor sau clasa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în ocolul plin de bălegar și de paie, în pas mândru, privând în jur la cumpărători. Gheorghe, nepăsător, vorbea cu parlagiii și măcelarii. Aceștia ședeau împrejurul țarcului pe scaune de lemn cu trei picioare, înjurau toți în același timp, se tocmeau tare, câte doi-trei, se băteau aproape pentru o vită în timp ce ăilalți râdeau nepăsători și plecau deoparte, târând după ei boii supuși, cu ochii mari și blânzi, neadăpați de cu dimineața. Mai erau și curioși căscând gura, copii desculți, hoți de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trăgând la mașina de cusut fustele de stambă ale femeilor de ceferiști. 79 Înspre drumul cel mare al Filantropiei, puneau temelii zidarii. Săritori unul pentru altul. Lucrau la aceleași binale, scoteau bani frumoși. Între ei mai răsărit era Ghiula, de tocmea lucrul. Antreprenorul le dădea pâine să mănânce. Cu el munciseră și în Lipscani la case boierești, și în Văcărești, la Mandravela, în Trei-Cuțite, cu neveste cu tot, niște țigănci pătimașe de umpluseră pământul de copii. Rar îi vedeai acasă vara
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a lui de la țară, copil sărac, fără părinți. Îl îmbrăcase, îl încălțase, era jupân, nu altceva. Umbla cu șorț de piele, negustoria mergea, ieșeau bani. Stere tot pe drum se afla, după vin. Era când la Drăgăsani, când la Buzău, tocmea rachiul, mai avea vreun necaz, cinstea vameșii, aducea băutura, o descărca, începuse să pună deoparte. Oamenii băgaseră de seamă că se schimbase, îl apucase o poftă mai mare de câștig, nu s-ar mai fi săturat. Și Lina, la fel
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acolo, la o săptămână avea patalamaua. S-a pus pe treabă. -La chemat pe Matei. Auzise de la femeia lui că e tâmplar. -La întrebat dacă nu voiește să câștige și el un ban. Ăsta, cum să nu vrea? S-au tocmit. Ziua se mărise, când ieșea de la lucrul lui, s-apuca de ciocăneală. Scule se mai găseau pe acasă, ba o rindea, mai un fierăstrău. A cumpărat materialul și într-o săptămână Matei i-a dat gata rafturile. Banii câștigați tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]