681 matches
-
norilor cumulus. Purtau armuri romane, peruci cîrlionțate și cununi de lauri și își îndemnau caii cu genunchii, pentru că toți țineau o sabie în stînga și o mistrie masonică în dreapta. în fața lor, pe nori aidoma se aflau patru bătrîni venerabili în togi, ținînd în mîini pergamente și bastoane cu o formă ciudată. Ambele grupuri priveau în sus, în mijlocul domului, unde un bărbat masiv era așezat pe un tron. Fața lui, cu trăsături puternice, părea binevoitoare, dar ceva din felul în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coadă, stai la coadă. Se aflau într-un coridor lat și curbat, cu uși duble din sticlă pe o parte și o coadă care înainta continuu. Lanark observă o femeie într-un sari argintiu și un bărbat tuciuriu într-o togă albă, dar majoritatea purtau uniforme sobre sau costume de afaceri și aveau privirile atente ale persoanelor importante care, fără să-ți arate prietenie, sînt pregătite să reacționeze cum se cuvine cînd alții îi tratează astfel. Era ușor să stai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acum era de mizerie fizică. Apa din toaletă fu trasă brusc și el o studie. Părea și mirosea curată. Se dezbrăcă, udă un colț al păturii și se frecă peste tot. Apoi își răsuci o pătură uscată în chip de togă, își spălă lenjeria de corp de mai multe ori în vasul de toaletă și o atîrnă pe margine pentru a se usca. Cu unghile rîcîi crusta de vomă de pe cracul pantalonului și frecă locul cu pătura udă. Materialul mototolit îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
funiile și proiectoarele atârnate în adâncul bolții, asistenta brună, cu brațele rotunde, ce se-nchină, cu palmele lipite, către cele patru puncte ale sălu. ca și bărbatul sculptural, uns de sus până jos cu un ulei auriu, având pe umeri toga-nstelată. Desiree î-o desprinse și-o așternu pe pământ, iar Omul Șarpe păși deasupra ei, rămânând apoi nemișcat, grav, cu brațele-ncrucișate. ... Și iată că-ncet, cu peristaltisme de reptilă, brațele i se-ncrucișară pe piept și mai mult, anormal
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a unui dicționar mitologic ți l-ar fi putut revela. Sau poate că era doar unul dintre împărații romani ai decadenței și turpitudinii, efeminați și cruzi, poeți și călăi, al căror nume fusese supus unei inutile damnatio memoriae. Înfășurat în togă, cu o liră sângerie în mâini, personajul cânta. Degetele mâinii drepte erau angajate, nespus de grațios, în ciupirea coardelor, pe când, cu gura întredeschisă și pleoapele coborâte peste ochii bombați, citaredul își rostea neauzita cântare. Expresia feței lui, sub albul marmorean
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un fel de amuzament tocit, înecat într-un plictis fără margini. Citaredul de piatră deschise ochii ca o păpușă mecanică (și ochii săi, care nu clipeau, se dovediră a fi de un verde mîlos), se înclină ușor, făcând ca pliurile togii sale să-și modifice curbele și punctele de catastrofă și, înălțînd către cer lira pe brațul stâng, lunecă degetele mâinii drepte pe cele șapte strune, stârnind o rumoare armonioasă. În același timp, cu aceleași mișcări rotunde și lente, de pantomimă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
elefantiazici, erau femei cu șase perechi de sâni și bărbați cu două capete. Era, în mijlocul acelei mulțimi, și un postament gol, pe care odihneau un vestmânt de purpură și o liră. Maarten se-ndreptă ca-n vis către el, îmbrăcă toga și, cu lira în mâini, urcă pe lada de lemn. Înmărmuri acolo, între sutele de statui, cu gura întredeschisă într-o cântare neauzită și ciupind strune inerte, privind, asemenea tuturor, spre fereastra rotundă. Cedric ridică din umeri, se-ndreptă către
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înalt funcționar roman, îngrijit de servitori germanici; acum, însă, se întâmpla contrariul: semnele vremurilor! Dacă el nu ar fi avut mamă burgundă, cu ușurință Gundovek i-ar fi putut părea, îmbrăcat cum era acum, caricatura grotescă a unui roman în togă din vremuri apuse. Trebuia să-i recunoască, în schimb, o anumită regalitate naturală; mai mult, nu-i putea nega, în ciuda lipsei de instruire, o capacitate de înțelegere și o vioiciune a minții demne de un mare rege. Când îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
redus la stadiul de marionetă absurdă. Element vizual extrem de important în limbajul teatral, costumul este încărcat de sens. în primul rând, el este un indicator istoric în funcție de care putem identifica ușor epoca în care se petrece acțiunea piesei. Astfel, o togă sugerează Antichitatea, pe când jaboul și peruca, secolul al XVII-lea. Unor regizori le place, însă, și să creeze anacronisme, pentru a sugera, de fapt, că dincolo de forme (costume), temele și mesajul operei sunt eterne. Astfel, în Antigone de Jean Anouilh
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
C-ai încetat de-a fi al Daciei rege. Te-i mânia, tu vei striga... legatul Doar va zâmbi la toat-a [ta] mânie. [Î]ți va lăsa trei zile, trei întregi și grele, Va apărea nepăsător și rece, Va ține toga învîrtită-n mână Și te-a-ntreba iar: Pace or război? În van îți chinui sufletul din tine, Durerea ta, or bucuria, gloria, Nimic, nimic pe dânșii nu-i atinge. Crezi tu că gloria lor proprie-i atinge?... De e sau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cumcă mi-ar plăcea Să nu s-amestece decât acolo Unde se cade. L[ONGIN] Nu e vorba d-asta. Pari a nu mă fi priceput, o rege. (***) E vorba daca vrei pace or război. D[ECEBAL] Mai ține-ți toga, să te-admir. Astfel sînteți cu toți, astfel gândiți Că veți *** [un] rege *... Nice Război sau pace, pace sau război: O cumpănă e suspendată-n aer Și încă nu văd înspre care parte Se pleacă limba ei... dar mi-e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Se grămădeau n-a ta gândire gravă Cu infinitul tot al vremei lor, Tu, Alexandre! Spuneți voi cu toții... 8 2260 [ÎMPĂRATUL] Titan bătrân ce, îmbrăcat cu popoli, Din când în când îți miști mantaua, Încât la vale curg, c-a togei creți, Popoarele... 9 2260 [ÎMPĂRATUL] O inimă! Fii fier, fii piatră, numai sânge nu. {EminescuOpVIII 67} 10 2260 [ÎMPĂRATUL] Ca o poveste să-mi aud viața, Ca pe un mit eu să mă văd pe mine: A fost odată-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
regii pământului înjugați la carul aurit al împăratului. Mari în virtutea lor, mari în păcatele lor!... Căci întocmai ca pe aceștia văd apoi peste talazurile de foc a Romei arzînde, visând în fruntea palatului lui de aur, pe Neron, umbră-n togă de argint, cântând, molatec poet, căderea Troadei! Și-apoi mi-aduc aminte că acești oameni a fost străbunii mei, ai voștri! Strănepoți palizi uitați în Carpații bătrâni, ne-am uitat pe noi înșine. Au venit timpuri când acești strănepoți a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
explozia unei nunți dumnezeiești. Detaliile îmi luau ore de febră și reverie. Uneori o forță enormă 25 mă ridica deodată din așternut și mă târa, cu tot cu cearșafuri, peste masa de scris, unde-nșfăcam stiloul și, înfășurat în falduri ca de togă, încremeneam cu vârful peniței pe pagină. Purpuriul dungilor de pe pereți devenea un cafeniu adânc și peste București ieșea luna, tramvaiele treceau huruind și scrâșnind pe Ștefan cel Mare, pe când eu încă mai priveam ca hipnotizat scânteia de aur din vârful
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a propagandei lui Hitler. Katharina Wagner schimbă datele operei, ce se petrece în versiunea imaginată de ea în anii 1930, într-o sală de universitate, unde maeștrii cântăreți sunt profesori, iar Hans Sachs face figură aparte, înfățișat ca pictor, refuzând toga, fumând etc. Criticii sunt toți de părere că diverse scene includ întreaga „zgură“ la modă în montările moderne. Statui ce reprezintă 12 artiști, între care nu lipsește Wagner, alături de Bach, Mozart, Beethoven, Goethe, Schiller, Kleist, Lessing sau Holderlin, înfățișați ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
de afaceri Gorrold, cu o precizie care nu deriva numai din mintea lui Gosseyn. Pentru că el, personal, nu-și fotografiase încă acest nou costum de haine. Când ajunse la același nivel cu bărbatul îmbrăcat în ceva care semăna cu o togă romană, și care stătea în capătul scărilor, Gosseyn gândi: "Probabil că singurul scop pe care-l pot avea acum este să observ cât de pregătiți sunt." Poate că toate detaliile i-ar putea dezvălui câte ceva. Neggen spuse - în engleză: - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Gosseyn în această situație. Dacă era o nouă încercare do a-și demonstra capacitatea, aceasta fusese deja demonstrată. Analiza sa rapidă fu întreruptă. Pași. Întoarse capul, odată cu Neggen. Și văzu că o femeie, îmbrăcată tot cu ceva asemănător cu o togă, se apropia dinspre o clădire lungă, joasă, care se putea zări printre tufișurile dese aflate în direcția aceea. Judecând după vârstele pământene, ea părea să aibă cam patruzeci de ani, aceeași vârstă pe care o arăta și bărbatul. Femeia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
la toate acele icoane pe sticlă, unde predomină roșul aprins și azuriul, la clapele gălbui, lucioase, ale pianinei, la secretaire-ul cu ușile de lemn scorojit pe care e pictat un personaj trist, cu fața tuciurie, bizantină, înfășurat într-o amplă togă albastră căzând în zeci de cute și ținând în mână o creangă înverzită; în spatele lui, zarea violetă se întunecă și nori roșii se preling melancolici printre chiparoși. Dedesubt scrie cu litere aurii: AMOR OMNIA VINCIT. Priveam tot acel spațiu nesfârșit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în fine colecția pătrățoasă dar estetică "Poesis", cu negrul sumbru al lui Wallace Stevens și verdele adânc al lui Rimbaud. Un perete de cărți, până în tavan, pe niște rafturi aproape invizibile. O învălmășeală armonioasă, un kosmos. Ești filozof? Treci în toga ta crem, cu un dreptunghi azuriu pe cotor, unde îți este trecut numele și ce ai scris. Ești eseist? Locul tău e acolo, între Petros Haris și Camus, și trebuie să îmbraci straie cernite. Ești politolog, atomist, biolog cu ceva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
actorul trebuie să facă eserciții cu costumul antic, cum face cu vocea sa, căci el nu-l poate mânui cu libertate deplină și cu gust nobil decât când se simte familiarizat c-un asemenea costum. În mantua grecă și în togă, fantazia lui trebuie să-l transporte astfel la Atena și Roma încît el să nu mai simtă pe sine acest înveliș al său ca ceva străin. Măsura și nobleța în mișcare, aruncătura liberă deși totdeuna pitorescă a hainei trebuie să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
epocelor, cum se prezintă ele în lumea orientală, greco-romană, evul-mediu și timpul modern; trebuie să le fixeze pentru că el aparține determinatelor trăsuri caracteristice ale epocei. E de prea puțină importanță de-a păstra cu esactitate diferința dintre himation grec și toga romană, deși toga diferă de cea dintâi prin o croială semirotundă și prin o mai mare greutate și difuziune (Weitlăufigkeit), tot astfel diferința [dintre] hiton grec și toga romană însemna puțin. Daca nu se schimbă nimica din spiritul operei, micile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prezintă ele în lumea orientală, greco-romană, evul-mediu și timpul modern; trebuie să le fixeze pentru că el aparține determinatelor trăsuri caracteristice ale epocei. E de prea puțină importanță de-a păstra cu esactitate diferința dintre himation grec și toga romană, deși toga diferă de cea dintâi prin o croială semirotundă și prin o mai mare greutate și difuziune (Weitlăufigkeit), tot astfel diferința [dintre] hiton grec și toga romană însemna puțin. Daca nu se schimbă nimica din spiritul operei, micile diferințe din costumul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puțină importanță de-a păstra cu esactitate diferința dintre himation grec și toga romană, deși toga diferă de cea dintâi prin o croială semirotundă și prin o mai mare greutate și difuziune (Weitlăufigkeit), tot astfel diferința [dintre] hiton grec și toga romană însemna puțin. Daca nu se schimbă nimica din spiritul operei, micile diferințe din costumul grec și cel roman nu au a-nsemna mult. Tot asemenea nu poate fi de importanță esactitatea istorică în deosebirea distincțiunei a costumului din evul-mediu. Ș-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu vagul meu, asupra a tot ceea ce, prin fiecare determinare a ființei mele, mă fixează și mă face să întîrzii în precis. Epilog Nu ne temem niciodată de vag, ci doar de precis. Îmi imaginez un omuleț care îmbracă o togă și care îmi rostește sentința. Totul aici e precis: judecătorul, vina, sentința. Răspunderea mea este de asemenea precisă, dar e mică, iar consecințele nu sânt ultime. Și totuși teama mea e teribilă și fac tot ce pot pentru a nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sentința. Totul aici e precis: judecătorul, vina, sentința. Răspunderea mea este de asemenea precisă, dar e mică, iar consecințele nu sânt ultime. Și totuși teama mea e teribilă și fac tot ce pot pentru a nu ajunge în fața omulețului în togă. - Stăm față în față cu viața noastră sau cu cel care ne-a făcut concesia libertății. Totul aici e vag: judecătorul, vina, sentința. Dar răspunderea aici este maximă, iar consecințele sânt strivitoare. Și totuși aici teama rămâne, la rândul ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]