2,360 matches
-
prestigiului lui Hegel, ca în cazul lui Schopenhauer, ci doar că a fost un strălucit magistru a cărui influență asupra epocii nu a iradiat la scară națională, Schelling fiind perceput mai mult ca profesor și mai puțin ca autor de tomuri providențiale. Tocmai de aceea, cînd avea să moară în 1854, opera lui fusese uitată în cea mai mare parte. Sub unghi filosofic, Schelling e un Fichte fără jargon propriu și fără o idee obsesivă cu rol de cheie interpretativă. E
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
spectacolele Teatrului Țăndărica vor oferi celor mari și celor mici - copii, părinți, bunici - momente de neuitat. Iată ce a pregătit Teatrul Țăndărica pentru oaspeții săi, în perioada 06 - 16 februarie 2014 Sâmbătă, 8 februarie, orele 10:00 și 12:00 TOM DEGEȚEL după P.J.Stahl Adaptarea: Daniel Stanciu Regia: Daniel Stanciu Scenografia: Delia Ioaniu Muzică: Dan Bălan Distribuția: Alină Teianu / Ilona Hrestic, Grațiela Ene, Viorel Ionescu / Florin Mititelu, George Nastase, Marin Fagu / Daniel Stanciu, Paul Ionescu / Adrian Lefter, Petronela Purima/Dora
Povești clasice, pozne, încurcături și pilde la Teatrul Țăndărică () [Corola-journal/Journalistic/46645_a_47970]
-
încărcată, sublimare a simțurilor supuse restricției: „în el în adîncuri se-ntruchipa/ ca în rana de aur a scoicii/ cuvîntul mărgăritar” (un banchet de lumină & glorii). Verbul liric luxos, e menit a răscumpăra renunțările insului claustrat între rafturile încărcate de tomuri (e amintită biblioteca lui Borges), ca într-o mînăstire profană, care uneori i se năzare a fi o veritabilă anticameră a Domnului. Bardul „se strecoară se furișează/ păduche de aur/ între penele Îngerului ascuns/ și adăpostit/ la umbra aripilor Lui
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
doctă a acelor autori fără simțul limbii, care își ascund inaptitudinea îndărătul prestidigitației de concepte inepte. Ce e dureros la aceste spirite imitative e că s-au chinuit la propriu din dorința de a se instrui, străbătînd bibliografii dificile, cu tomuri de indigestă stofă filologică, pentru ca, în final, la capătul ordalițiului de formare, să dea naștere unor texte care denotă o stupefiantă stîlcire: o mutilare definitivă care se recunoaște prin încăpățînarea cu care fac ostentație de expresii fastuoase, grele cît ghiuleaua
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
flagrantă ce răzbate din mai toate paginile. Volumul e curat impersonal, scris parcă de un metronom al cărui plectru sintactic bate tactul unui mimetism total, care repetă șabloane de expresie. Spiritul autorului nu e prezent nici măcar într-un rînd al tomului, de aceea paragrafele nu au miros, temperatură, gust sau culoare: o depănare ternă de litere amintind de o flașnetă ale cărei sunete nu se leagă într-o melodie. Îi propun lui Vlad-Ionuț Tătaru un criteriu de apreciere a textelor filosofice
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
se apropie anevoie. Cauza nu stă în secimea domeniului, ci în lipsa unei predispoziții pe măsură: sînt oameni care fug de teoria adevărului pentru a nu-și pierde siguranța de sine. E ca în reacția profanului care, pus să răsfoiască cîteva tomuri de medicină, constată că suferă de mai toate bolile despre care citește. În cazul epistemologiei, consecința bizară e clătinarea convingerilor: îți dai seama că încrederea în tine însuți e direct proporțională cu ignorarea motivelor care o întrețin. Cînd te apuci
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
să-ți cumpăr un boldozèr.” După o serie nu chiar scurtă de eseuri critice substanțiale, în stil tradițional, după ce a lansat o teorie cu un vocabular bogat și indigest, iată-l pe Genette, bătrânul, acum, Genette, acumulând în, deja, trei tomuri pagini, parțial autobiografice, cu totul libere de orice obligații, fără numai o precizie a frazei și gândirii, o ironie care așteaptă puțin la colț și nu întârzie să vină, cărora, din secolul optsprezece, al inteligențelor bine strunite, încoace, nu-i
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
Alex Goldiș Ca o apariție notabilă trebuie întâmpinat volumul lui Ion Ianoși, Internaționala mea. Cronica unei vieți , impresionant atât ca număr de pagini (aproape 900), cât mai ales ca proiect. Zic „proiect”, pentru că tomul iese în mod evident din sfera memorialisticii clasice prin concepție și prin compoziție. În primul rând, profesorul de estetică evită (la fel ca Marino, de pildă, în jurnalele lui de călătorie, ridicate la rangul de „turism intelectual”) specia diaristă strict
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
Profesorul Mac Linscott Ricketts 2. Primele epistole ale lui Dumézil către Eliade (datate 1952) au apărut în Manuscriptum, nr. 2 (1988), pp. 178- 182. Le-am reimprimat în volumul I din Mircea Eliade și corespondenții săi, Ed. Minerva, 1993. În tomul al V-lea (Ed. Criterion, 2007) le-am inclus pe cele din: 12 februarie 1967, 22 și 24 mai, 4 iunie, 15 iulie 1969, Crăciun 1970, 30 aprilie, 17 iunie și 28 iulie 1971, Anul Nou, 1 octombrie și 29
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
nu aveau prestigiul apariției în texte scrise. Dicționarele mai noi remediază de obicei situația, dar nu le mai pot reconstitui foarte exact etimologia și istoria circulației timpurii. E surprinzător că termenul culinar napolitană nu apare în Dicționarul limbii române (DLR, tomul VII, partea 1, litera N, 1971); la data publicării volumului academic, cuvântul a fost considerat, probabil, o simplă denumire comercială, care nu merita înregistrată. În DEX, napolitană apare, cu explicația „produs de cofetărie preparat din straturi de foi cu umplutură
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
se referă la persoane, este accentuat pe silaba penultimă (translátor), iar substantivul neutru pe silaba finală (translatór). Dicționarele românești curente indică o dublă etimologie pentru translator: sursa franceză (translateur) este precedată de cea latină (translator). În Dicționarul limbii române (DLR, Tomul XI, partea a 3-a, Litera T, tocăna - twist, 1983), românescul translator apare ca atestat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în texte ardelenești: „a preaînălțatei gubernii din Prințipatul Ardealului translator” (Alexandria, 1794). Și dincoace de munți termenul apărea în
Traducător și translator by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5784_a_7109]
-
filozofiei europene, de un răstimp de odihnă: gîndirea creștină dă semne de oboseală, grecii sunt acoperiți de patina uitării, Leibniz și Kant încă nu au apărut și, în acest gol de fermenți ideatici, înflorește tiparul ezoteric. Povestit în racursi, conținutul tomului este următorul: conceptul de spațiu, moștenit de occidentali de la dialogul Timaios al lui Platon și de la Fizica lui Aristotel, a suferit sub influența filozofiei hermetice o intensă modificare: și-a pierdut virtuțile abstracte și a devenit o prezență concretă, fără de
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
de resuscitare actuală. În această privință, exegetul e înzestrat cu har interpretativ și cu răbdare arhivistică: scoate din întuneric relicve documentare și le învăluie în lumina înțelegerii, dar într-o lumină a cărei durată nu depășește timpul cît ții deschis tomul. De cum îl închizi, raza luminii se stinge, zăvorîtă sub lespezile unei viziuni la care nu mai avem acces. Dincolo de detaliile temei, sunt două lucruri ce merită a fi atinse: 1) impresia pe care alchimia o face filozofilor; 2) calitatea textului
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
de mers silențios”), a cărei origine pare a fi o remarcă avansată cu prudență de Lazăr Șăineanu, în Încercare asupra semasiologiei limbei române, din 1887 („numirile de mâță și de pisică... ar fi deci ambele onomatopoetice”). Dicționarul limbii române (DLR, Tomul VIII, partea a 2-a, Litera P, pe-pînar, 1974) conține tot explicația dominantă (pis + sufixul -ică), sugerând și o alternativă, prin trimiterea către turcismul dialectal pisik. Argumentele pentru explicația prin împrumut (cel mai probabil, din turcă) sunt mult mai solide
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
că scrie estetic, dar nu scrie expresiv, literele sale transmițînd distincții docte, nu impulsuri de viață. Ești de acord cu fiecare propoziție a lui, dar nici una nu ți se întipărește în minte. Luminile și umbrele sufletului e exemplul tipic de tom calofil care nu lasă urme în memoria cititorului, cauza stînd în neputința de a-i frapa mintea printr-o tensiune vitală. De aceea, cuvintele lui Creția au rigoare și n-au vigoare, lipsindu-le mocnirea lăuntrică. Proza lui este ca
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
să fi fost la început o teză de doctorat, într-atît de amănunțită e analiza la care autorul îl supune pe Nietzsche, atîta doar că acribia de informație nu dăunează fluenței de limbă, lucrarea neavînd nimic din scorțoșenia de cimitir a tomurilor academice. Dimpotrivă, lexicul e agreabil sub unghiul confortului pe care ți-l lasă la lectură. Principala idee a lui Nicolae Stan este că fascinația pe care Nietzsche o exercită asupra posterității vine din arta cu care a știut să se
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
perioada comunistă) și prin transpunerile sale muzicale din ultimele decenii: „Afară ninge liniștit” („Afară ninge liniștit,/ În casă arde focul;/ Iar noi pe lângă mama stând,/ De mult uitarăm jocul”, În seara de Crăciun). În Dicționarul limbii române (DLR, serie nouă, tomul V, Litera L, liluzulă, 2008), uzul adverbial al cuvântului liniștit este ilustrat de numeroase citate, în care domină prin frecvență asocierea cu verbul a dormi. Această asociere - destul de stabilă - a căpătat în ultimii ani o nouă valoare ironică și parodică
Liniștit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5560_a_6885]
-
în care pictura devine pretext pentru etalarea unei erudiții sterpe. Tocmai de aceea, citind volumul de față nu poți pricepe în ce constă frumusețea picturii. În schimb, pricepi că avem două cărți scrise într-una singură, sau mai precis un tom de fină analiză a picturii medievale, în care autoarea a inserat, din nevoia de a salva simetria temei, cîteva capitole „literare“. De aici senzația că centrul de greutate al volumului stă în comentariile plastice, nu în considerațiile literare. Raluca Dună
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
cumplit de tare de lucrurile făcute pe genunchi, ca să fie făcute” (alisim.wordpress.com) etc. Sensul secundar și evaluativ al construcției pe genunchi nu e cuprins în dicționarele noastre generale (DEX, Noul dicționar universal); în dicționarul Academiei (Dicționarul limbii române, Tomul II, partea I, 1934), expresia apare, dar e cuprinsă în contexte mai curând afectuoase și amoroase decât referitoare la muncă (a ședea pe genunchii cuiva, a lua pe cineva pe genunchi), fiind ilustrată de versul eminescian: „Pe genunchii mei ședea
Pe picior, pe genunchi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5699_a_7024]
-
afaceri etc.) pe picior = negustorie (sau comerț, afaceri etc.) făcute întâmplător, ocazional, fără sediu sau firmă înscrisă” (DEX); în DEXI, construcției i se atribuie chiar trei semnificații (evident, legate): „neîntârziat, operativ”, „în grabă, superficial”, „neoficial, ocazional”. În Dicționarul limbii române (tomul VIII, Litera P, 1974) sunt cuprinse și atestări care confirmă vechimea expresiei. Prima este din Ienăchiță Văcărescu, Istoria preaputernicilor împărați othomani: „Făcură provlie imperatorului de a trătălui pacea în două chipuri, sau pe picior cu o trecvă scurtă, sau o
Pe picior, pe genunchi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5699_a_7024]
-
transparentă; dicționarul lui Tiktin explică totuși că gestul era însoțit în grecește de o formulă-imprecație care invoca orbirea. Acest detaliu etimologic ne permite să legăm expresia a da cu tifla de o altă intrare de dicționar: în Dicționarul limbii române (Tomul VII, partea a 2-a, Litera O, 1960) există o formă oarba, definită ca „exclamație ironică la adresa adversarului care părăsește lupta și fuge în mod laș”. Sursele sunt din secolul al XIX-lea: Iordache Golescu și teatrul lui Alecsandri („Gloata
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
de o formă de cinism de natură descurcăreață, îngroșăm obrazul și ne exersăm facultatea disprețului. Mai mult, orice apel la norme morale ni se pare o impolitețe, ba chiar o indiscreție. De aceea, un autor care stăruie să publice un tom cuprinzînd dezbateri etice va avea un destin trist: fie va fi ignorat, fie va fi tratat cu compătimire. De cîtă naivitate trebuie să dai dovadă ca să mai vorbești de imperativ categoric, de caracter sau de onoare? Ori ești un puritan
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
text dimovian de referință. Textul din Opera poetică I-II este de mare acuratețe filologică, de acum încolo citarea operei dimoviene, conform normelor academice în vigoare, trebuind să se facă după această ediție. Pe scurt, fără să ne furnizeze două tomuri „prăfuite”, înecate în virtuozități filologice fără legătură cu imperativele reeditării unui clasic contemporan, Ion Bogdan Lefter ne-a oferit un excelent început de ediție critică Leonid Dimov. O ediție care împacă, simultan, mai multe necesități critice și istorico-literare, și care
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
ca sursă primară un adjectiv, de origine grecească, derivat de la numele zeului Pan (Panikós), devenit în franceză panique și pătruns apoi în alte limbi. Cele mai vechi atestări ale cuvântului panic(ă) în română, cuprinse în Dicționarul limbii române (DLR, Tomul VIII, partea 1, litera P, p-păzui, 1972), ilustrează ipostaza sa de adjectiv, în îmbinări de genul: înfricoșare panică (I. Văcărescu), spaimă panică (Gh. Asachi, N. Bălcescu), teroare panică (I. Negulici) etc. Dicționarul indică o etimologie dublă a cuvântului românesc: din
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
plină de speranță e un poncif psihologic. De aceea, filozofia lui Blaga nu numai că nu-ți insuflă speranță, dar te împinge în marginile deznădejdii, și nimeni nu și-ar dori să trăiască într-un univers ca cel înfățișat de tomul Religie și spirit. Și din nou se simte la Stăniloae stenahoria preotului în fața intelectualului laic: liber-cugetătorii sunt niște fanfaroni care abat privirile vulgului de la catapeteasma altarului, punînd în locul tainelor așchiile serbede ale ifoselor meditative. Mai mult, în loc să se închine icoanelor
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]