549 matches
-
Într-atît demnitatea Încît nu mai există riscul refuzului? Mă gîndesc că aici, pe la noi, și cîinilor li se dă ceea ce rămîne În farfurii, bucăți de carne atinse de dinții și de limba noastră, resturi care oricum erau destinate pubelelor și tomberoanelor - iată stomacul unui animal, o pungă În care Îți deșerți gunoiul cu generozitatea celui care Își permite luxul de a face fapte bune. Și cîinele se gudură, Îți linge mîinile, dă din coadă. Dar există și cîini care primesc mîncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dimineață, ca să pot purta vreo discuție în contradictoriu pe tema asta. În schimb, încărcaserăm pur și simplu jeepul galben, pe tăcute, mecanic, și plecaserăm. Scout aruncă geanta cu pastile a lui Nimeni și cartea pe care mi-o trimisese în tomberonul din spatele parcării hotelului. La plecare, lăsasem pe masa de la recepție un bilet și un cec pentru o sumă mai mare decât contravaloarea șederii mele. Mă simțeam cât de cât ușurat că Ruth și John vor înțelege; eu și Ian ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
n-am cerut permisiunea. — Mă gândeam eu că asta o să spui. Sigur că da. Nu ești așa prost precum pari. M-am întors spre ea și am ridicat din sprâncene. — Ce e? făcu ea. Am intrat pe o alee de lângă tomberoanele din spatele unui McDonalds, puțin mai încolo de ceea ce Scout spusese că e Deansgate. Era încă întuneric, încă foarte devreme. Orașul era o insomnie tăcută de smog, ceruri purpurii, bălți, gunoaie și lumini cu sodiu albe și galbene. Era un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
broasca ușii. Trase de ea și ușa se deschise spre exterior. — Poftim, zise ea. Nu e nici o alarmă. Nici un dispozitiv de blocare. Ți-amintești ce am spus despre cutiile de puzzle chinezești? — Așadar, datorită faptului că am parcat jeepul în spatele tomberoanelor de la McDonalds alarmele de la Waterstones nu se declanșează atunci când forțezi ușa? Ridică mâncarea și cușca pisicii. Vino. — Scout, asta-i... — Important e că am intrat, nu? Vino. Am urmat-o înăuntru și-am tras ușa după mine. Vreme de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
alipire nu aveam! Dar, În ciuda protestelor mele, mama, tata și cu mine ne-am stabilit Într-un atom nedecomandat, undeva În dreptul numărului 1.457.209.833.945 bis de pe Calea Lactee, la marginea bornei + a unei baterii auto abandonate Într-un tomberon. Mama a ales locul, spunând că În umbra oxizilor deja formați ne vom putea construi o casă solidă și confortabilă, iar În vecinătate funcționa deja o școală bună, unde voi putea Învăța carte, departe de tentațiile centrului. Eram o familie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
extraordinară este pentru noi toți? O să călătorim, o să vedem lumea...“, „Lumea am mai văzut-o și nu-i mare lucru de capul ei: numai materie și iar materie. Și aici sunt nenumărate oportunități. Cartierul tocmai se extinde, săptămâna trecută, În tomberon au mai apărut un șoșon găurit și o cutie de cereale goală, nu mai e ca la-nceputul lumii...“ „Bine, dar...“, a Încercat tata, „De ce nu te gândești mai degrabă la o slujbă bănoasă? Uite, madam Q>Z s-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În apropiere de Sheridan Square. Oamenii stăteau În fața unei clădiri noi, aflate Încă În construcție, a cărei fațadă golașă, proaspătă se Înălța la distanță de cîțiva pași În lumina cenușie, lividă, aspră. LÎngă bordură, paznicul clădirii făcuse focul Într-un tomberon ruginit, iar acum focul strălucea, trosnea și șfichiuia aerul Înghețat cu flăcările sale și din cînd În cînd oamenii se apropiau să-și Încălzească mîinile. Pe trotuarul Înghețat din fața clădirii un bărbat zăcea Întins pe spate, iar un internist de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de abia merge, cam 85-86 de ani, își ține banii la. farmacie. „In casă întotdeauna mi-am oprit doar cât am nevoie. Și îi țin pe masă. Restul îl dau farmacistei." Văd două măturătoare de la GOSCOM care scotocesc într-un tomberon și găsesc acolo o pâine mucegăită și un borcan pe jumătate, cu mai știu eu cu ce. Una dintre ele, îmi spune sfătoasă: „Vă sfătuiesc să faceți și matale ca mine că vă văd boier mare, mânca-ți-aș halea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
să mănânce ca porcul, și să bea precum cămila, fără a înțelege că e criză și că e musai să strângă bine cureaua. Una-două, cum întorci ochii în altă parte, hop, îl și vezi la ghena de gunoi, scociorând în tomberoane, după ceva de mâncare. O să-i trasez sarcină Leanței, ca în calitate de Ministru de Interne, să întărească paza la gunoaie și fără milă, să-i amendeze pe cei care încalcă legea, prin evacuare forțată, din apartamentele lor. Iar, în calitate de Ministru de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
strada prăfuită, tramvaiele prăfuite, porumbeii prăfuiți care, din cauza pulberei de pe aripi, uneori se prăbușeau. Erau imediat hăcuiți de pisici. Noul nostru cartier era înțesat de intelectuali, și asta se vedea în numărul imens de feline cocoțate pe garduri, bănci și tomberoane ori pe umerii lați ai gospodinelor în capoate destrămate la subsuori, în zdrobitoarea lor majoritate foste directoare ale școlii din cartier. Doamna Ciolpac era o blondină cu rădăcini castanii, la vreo patruzeci de ani. Băiatul ei, Vasilică, încă frecventa ciclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de puradei înarmați cu bețe, urlând de bucurie. Oricum, Adelina nu m-ar fi lăsat să traversez de unul singur și rănit un cartier așa de periculos. Da, Sabina este cea mai egoistă femeie pe care o cunosc. Printre două tomberoane, cam la trei sute de metri, zăresc ceea ce aduce cu arhitectura specifică unei policlinici. Mă târâi printre costișe și pârloage. Pătrund în trupul spitalului cu un aer de iscoadă. Mă îndrept spre secția Negi, unde e omor. Bolnavii stau rezemați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
urmă dezertez. Mă scurg de-a lungul acelorași alei dintre blocuri. Noroc că la venire presărasem conținutul unei pungi de fidea, altfel m-aș fi pierdut în Berceni și aș fi ratat prima tranșă de câștiguri de la Caritas. Printre două tomberoane zăresc, cam la trei sute de metri, blocul cu tencuială verde, mișcătoare. Deasupra lui clănțănesc crăcile ronțăite ale mestecenilor. Acolo stă Sabina, îngrețoșată, umplută cu slănină și asediată de omizi. C XVIII Neputând să adoarmă, Cosmin se răsucește în pat. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu cap de androgin. Acum râdea în hohote: reporterii de la Realitatea Tv ieșiseră în stradă, le îndesau oamenilor în gură microfoane roșii: să spună ce vor de la politicieni. 41% au spus că politicienii sunt ursoaice năpârlite care dau iama prin tomberoanele patriei - mai bine ar fi toți strămutați pe terenul de vânătoare al lui Țiriac. 50% au cerut construirea unui circuit de Formula 1 pe aleile din jurul Pieței Chibrit, hai, merge și la Piața Matache. Restul de 9% au fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă, de Împărțit la ora-sta?“, zice Grințu În timp ce-i apucă de gulere și-i dă cap În cap. Își privește ceasul și spune ca pentru el: „Ia uite, nu-i nici șase jumate și au și Început bumbăceala! Luați imediat tomberoanele și mergeți și le deșertați la groapă, hai!“ Obiectele inutile, de fapt fragmentele de obiecte care stau aruncate grămadă Într-un tomberon de gunoi, alcătuiesc adesea o imagine fascinantă și Grințu se gândește acum dacă și pe ecran respectiva imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spune ca pentru el: „Ia uite, nu-i nici șase jumate și au și Început bumbăceala! Luați imediat tomberoanele și mergeți și le deșertați la groapă, hai!“ Obiectele inutile, de fapt fragmentele de obiecte care stau aruncate grămadă Într-un tomberon de gunoi, alcătuiesc adesea o imagine fascinantă și Grințu se gândește acum dacă și pe ecran respectiva imagine rămâne la fel pentru cel care privește din sală. Își amintește, ca un elev silitor, finalul din „Zabriskie Point“ de Antonioni. Momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bucăți de frigidere, haine, televizoare, mobile, aspiratoare, cărți (chiar și cărți - imaginea nu trebuie citită simbolic) și, probabil, și fragmente de corpuri umane. Ce lasă o civilizație după ea Într-un tumul nu diferă mult de ce se pune Într-un tomberon sau de ce explodează alene În filmul lui Antonioni. Pedagogul intră acum din nou Într-un grup sanitar de la parter, se spală pe mâini și-și privește ceasul mai mult din plictiseală decât pentru a-și aminti ce oră e. Iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un reflex condiționat, îngemănarea lor desăvârșindu-se doar prin artă, pe care Eminescu o definea ca strai de purpură și aur peste țărâna cea grea, dar aceeași forță a poeziei de a înnobila realitatea se exprimă și aici, unde toate tomberoanele s-au transformat în amvoane. În această construcție, sau re construcție, printr-o lirică a măștilor, reiterând, poate, ecouri argheziene din Psalmi și nu numai, sclavul / sluga / bufonul / jumătatea insului, aflat în procesul autodefinirii, al inițierii întru sine, aruncă în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
haina, cheile, banii. La revedere, doamna Garofița! La revedere, domnu Mihai! Nu vin târziu! Și Iulia iese val vârtej din apartamentul unde subînchiriază camera de la capătul coridorului, de lângă baie. În urma ei stăpânii casei tac înțelegători. Garofița leagănă pruncul găsit la tomberon, soțul ei, cu ochelarii pe nas, scociorăște cu o daltă într-o copaie. Ani de zile au ținut în ea mălai, acum îi dă față nouă, pentru cocon. Provenind din lustra cu trei brațe din tavan, cei 75 de lumeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
soldat în armură neagră, gol pe dinăuntru. Tot ce e gol poate fi mânat de voința mea, spune Xayide. De câte ori trec pe aici, îmi amintesc de asta. Îți spuneam despre gazda mea, cu copilul pe care l-au găsit la tomberon. Da, da, mai zi-mi odată cum o cheamă pe vecina aia a voastră, notărița. ─ Mihaela Carbon. Nu știu ce-or să facă, bieții oameni. Mâine trebuie să ducă fetița la centrul de plasare, pare-se. ─ Mihaela Carbon? Ești sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a străzilor. G. Și ? T. Și acum, că m-am disvorțat recent, folosesc prilejul să vă rog să comunicați mai departe că pentru doamnele doritoare de o căsnicie armonioasă și fără vicii prea mari, le stau la dispoziție. Posed un tomberon personal ca fond social, pentru eventualitatea derulării unei afaceri ecologice și doi copii din a doua căsătorie dintre care unul e fată și ceilalți patru, băieți. Restul copiilor nu intră în discuție fiind încă nestabilizați ca paternitate. G. Cu ce
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de neocomunism” a fost semnalul pentru Începerea filmului. Prima scenă: dezlănțuirea unor oameni furioși care au rupt cordoanele de ordine, au incendiat autocarele poliției (!), au aruncat cu pietre. Printre dezlănțuiți, s-au remarcat Însă mulți indivizi dubioși, cu limbaj de tomberon. Secvența următoare: dezastru la televiziune. Și, din nou, așa numiții „demonstranți” s-au dovedit a fi rromi ori simpli imbecili. Creaturi care Înjură, lovesc, sparg, distrug cîteva studiouri fără să Înțeleagă precis de ce o fac. Urmează mesajul președintelui. Pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pădurile. PREA TÎRZIU PENTRU TOBA DE TINICHEA Sigur că Întoarcerea acasă nu-i un film memorabil mai ales pentru cine n-are memorie, eu l-am văzut de șase ori. Fiindcă-i cu Dylan, cu muzica anilor noștri morți printre tomberoane, pe unde bătea vîntul, cu Stones și Beatles, Hey, Jude, Într-un montaj atît de alert Încît Începi chiar să crezi c-o cunoști pe Jude, În timpul recrutării tale-n Vietnam. Nu-i ea, și cu toate astea fratele prietenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trebuie cu orice preț scos din pădure”, care aveau să-l și scoață. Așa că dacă-i vorba păn’ la urmă den dobitoace, putem fără sfiiciune agrăi că dacă dobitocie nu e, nămica nu e. Noroc că e. Ca să trîntească-n stil tomberon capac la toate, revista hotărăște să aloce ministrului apărării și celui de interne 20% din profitul anului 1991, „convinsă că acest gest are ca beneficiar POPORUL ROMÂN”. Vor contribui la dotarea forțelor fără dotare Într-un cont special numit „Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Împreună cu vrăjitoarea, pentru a destinde atmosfera aceea Întunecată. Dacă oligofrenul Își Însușește limbajul oral și scris, este lăsat să privească telenovele ușoare, putînd ajunge să efectueze chiar unele operații stereotipe, În cadrul atelierelor protejate, precum munca la traforaj, la vîsle, la tomberon, În parlament. E vulnerabil și imediat influențat de factori negativi (trăsnetul, de pildă), de aceea necesită urmărire pe jos sau penală și protecție din partea adulților mai puțin afectați de maladie, chiar după obținerea aparentă a independenței materiale. Inconvenientul este doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ați înțeles asta) apucă o altă doză și scriitorul revine cu pași târșâiți în camera unde geamantanul abandonat de agentul imobiliar așteaptă răbdător să-i fie desfăcute cataramele sau să fie luat la șuturi, dat afară în ploaie, aruncat la tomberon cu tot cu presupusa sumă imensă de bani care a bulversat viața unui personaj de roman încă nescris. Se prăbuși în fotoliu. Afară tuna în continuare, alarmele unor mașini izbucneau din când în când, prostite de zgomote care nu ar fi trebuit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]