1,558 matches
-
primești. Apoi ne-au plantat pe undeva lângă Arcul de Triumf și ne-au pus în mână niște stegulețe din hârtie. Unele tricolore, altele verde-praz, c-așa era pentru Zair. Am păstrat o vreme steagul verde cu mâna ținând o torță în bulina galbenă din mijloc. Apoi cred că am scris ceva pe el și l-am pierdut. Ce am regăsit și în alte momente de acest gen a fost suspiciunea care îmi încolțește în minte când sunt într-o mulțime
Artiștii sunt în stradă. „Succesul protestelor ar fi ca de-acum clasa politică să ne știe de frică”. #Rezist () [Corola-blog/BlogPost/338259_a_339588]
-
Tot acolo, s-a scurs și-o eră de tehnologie. S-a început cu-un Goldstar mic, bombat, s-a trecut apoi la primul ecran plat, iar mai târziu au apărut și boxe. Un arsenal de cabluri, prize, lumânări și torțe, șezlonguri mari și mici, grătare noi, băncuțe, un ventilator, au populat pân’ la refuz cinemateca de cartier. Atât de bine mă simțeam că, într-o zi, mi-am luat și eu o curte, la doi pași, în spate! Cum s-
Cinema de mâna doua () [Corola-blog/BlogPost/338431_a_339760]
-
aibă doza lui de adevăr: doar e un spectacol modernist, trebuie să fie altfel, d-aia e festival etc. Ei și, mă întreb? Ce-i dacă artiștii ar sări peste spectatori, ar fi și mai modernist! Doar nu umblă cu torțe la ei! N-ar putea s-o facă, nu i-ar lăsa Lopahin să dea foc livezii lui! Cu oricâtă filozofie l-ai încărca pe „țărănușul” care vrea, „banal”, teren liber la marginea orașului, să-l parceleze și să facă
„Hai, lăsați-ne să intrăm, e prima noastră seară fără copil...” Cum să îndupleci pompierii să te lase în sala de teatru când nu ai bilet () [Corola-blog/BlogPost/338630_a_339959]
-
Am trecut și peste Ziua Națională a României, cumsecade, căci a ieșit și ceva lume în stradă, am văzut și uniforme, și torțe... S-a ieșit și din nevoia, firească, de spectacol. După un sfert de veac de libertate, abia începem să redescoperim un pic și sentimentul patriotic ”la liber”, atât de trăit de bunici, dar îngălat, mimat și umflat în anii dictaturii
Patriotismul nu se fabrică! () [Corola-blog/BlogPost/339986_a_341315]
-
hornul << mănăstirii >>, cật fum mai curge în amurg? iar trebile rămase le-om trece-n vagul testament? le-om incrusta, pe glie, cu litere de-o șchioapa? o, Doamne, necuvậntul, să nu-l așezi în groapă, să ardă că o torța, în mitul vieții mele, remanent. Referință Bibliografica: ELOGIU << CĂRȚII VIEȚII >> / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 303, Anul I, 30 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ELOGIU << CĂRŢII VIEŢII >> de ION MARZAC în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340741_a_342070]
-
în trecutul trist și în cel ce vine, speriat să nu pierd pentru totdeauna credința-n mine. Încotro mă duc fără crez și țintă parcă-atras mereu de-o ciudată forță dornică să am în gânduri o flintă și nu o torță? Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1546, Anul V, 26 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340960_a_342289]
-
iubit cu patimi ce-aveau ca să doară. Te-am iubit cu ură, dispreț, blestemând Ca un nebun legat în camașă de forță Te-am iubit ca un om al străzii, flămând Ce-și ține în mână, să se încălzească, o torță. Te-am iubit ca un rege fără coroană Ce-și așteaptă înscăunarea de-o viață Te-am iubit nebunatic, cu obsesie oarbă Infinit, disperat, diperând cu speranță. Te-am iubit haotic, ca un călător fără drum Obosit, stingher, umblând prin
DOI SOLDAŢI de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341001_a_342330]
-
clipă, se-ascunde-ntr-o idee Prin fumul de iluzii, îmbracă în răstimp O viață, prinde formă, e mit sau epopee Dar, vai, avem culoare de lut în contratimp. Lăsăm în urmă forme, sunt vieți, e o scânteie, În spirit se aprinde o torță, fără foc, Pe firul nemuririi, setările sub cheie O pace-ntre-războaie înlănțuie-ntr-un joc. Și creștem, și tot creștem în viziuni acerbe, Cunoașterea e una, e strânsă într-un tot, La căpătâiul minții lăsăm să pună jerbe O omenire tristă
IRELEVANT de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341103_a_342432]
-
proiect național. Ca noi, toți, de altfel. Praf să se facă țara asta și nu ne pasă. Ce interes național ? Am asistat, săptămâna asta, la scenariul apropiatelor sărbători pascale. Luni a fost prohodul, marți răstignirea, miercuri înmormântarea prin retragerea cu torțe. Petrecere generală! Pătraru se hlizea, ca prostul, la România TV. Badea se hlizea, amar, la Antena 3. Banciu se hlizea, bătându-se cu pumnul în piept, că a avut dreptate ș.a.m.d. Era o bucurie cvasigenerală peste țară! Mă
TABLETA DE WEEKEND (58): DIN NOU. NE-AM ÎNFRÂNT! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341308_a_342637]
-
numiră Cezarion și care în concursul unor împrejurări fericite ar fi devenit împărat al Romei. Între timp, după victoria asupra lui Ptolomeu, Cezar naviga pe Nil pe galera fostului rege, împodobită ziua cu ghirlande de flori, noaptea cu ghirlande de torțe; în urmă venindu-i alte 400 de galere. Iar frumoasa regină își ținea brațele încolăcite după gâtul imperatorului. Femeile iubesc pe cei deosebiți! Cu adevărat. Salvador Dali, geniu al picturii, ,,nebunul dulce” și ,,răzvrătitul veacului”, a avut-o de nevastă
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
ori după - cel puțin cît va exista și neamul omenesc, pentru că Eminescu se înscrie, mai bine zis a fost înscris de Dumnezeu în cartea celor vii, ai Cuvântului. Scrierile lui Eminescu rămân alături de cele ale altor luminători ai neamului, adevărate torțe aprinse la lumina cărora, noi și generațiile care urmează, favorizați de era schimbărilor în care am intrat să putem împleti gândul cu fapta, să reliefăm și să ne regăsim partea aceea ascunsă din noi responsabilă cu armonia, blândețea, dreptatea și
EMINESCU ÎN ETERNITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342345_a_343674]
-
Panait, rămas mai în urmă, auzi din nou un mieunat care venea de sus. Urcă cu mare chin înca două nivele și mare-i fu bucuria când deschise ultima ușă, cea care dădea în încăperea unde se aflau oglinzile și torța farului și se pomeni cu Ispas în brațe. Începu să plîngă de fericire. Motanul însă, toarcea liniștit. Îl sărută, îl mângâie, îi spuse vorbe dulci, vorbe cum nu spusese niciodată nimănui. În sfârșit îl găsise, aici, departe, la capătul lumii
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
ascuns după ulucile gardului de lângă grajduri, tremurând și închinându-se, își zise în gând: «Asta este vocea boierului nostru». Rușii au aruncat pe fiecare fereastră grenade în interior conacului. Exploziile, una după alta, au incendiat clădirea, care ardea ca o torță. Toată valea Șasei se luminase. Oamenii, ascunși după garduri, sau privind prin ferestrele întunecate, își făceau cruce și blestemau.” Tulburătoare este și scena morții altui membru al familiei Roșiianu, redată cu un acut și impresionant simț al realității. „Într-un
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
poate vârfuri uimitoare, Știi? Eu sunt soldatul care nu se teme de ninsoare! Mi-am luat hrană pentr-o iarnă. Oare este prea puțin? Și mai am ceva în suflet: un noian din ger și vin. Îl voi transforma în torță, pentru noi în noi să ardă, Nu îmi pasă dacă lupii lasă urme pe zăpadă! Tu să-mi faci culcuș din vreascuri în pădurea-ndepărtată, La fereastră-ntinde-mi râul și urcușul de-altădată, Să-mi așterni și-o dinastie
DIN RAM ÎN RAM de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341173_a_342502]
-
ca lumea să conștientizeze lupta pe care milioane de oameni o duc zilnic cu Parkinson. E și motivul pentru care, în 1996, în ciuda durerilor crunte pe care le resimțea, a mers la Londra și, cu mâna tremurându-i, a aprins torța olimpică, împrăștiind, în același timp, și un strop de lumină peste realitatea obscură a unei boli necruțătoare. Ali a fost un campion, iar adevărații campioni nu își ascund bătrânețea, boala și fragilitatea. Pentru că știu că lumea întreagă a fost martoră
Deși unii spun că această imagine n-ar fi trebuit să fie făcută publică vreodată, eu cred că e cea mai frumoasă fotografie a lui Ali () [Corola-blog/BlogPost/337888_a_339217]
-
urcat Sufletul ni l-ai închis în ger Ochii ni-s izvor de lacrimi către înger. Trupurile ne sunt peșteri înghețate, Catedrală vie pentru moarte. Cum poate un părinte, cu ce forță Să vadă că îi arde copilul că o torța? Doamne, chiar ți-am pune flori în loc de spini Îți vom unge rănile cu ulei sfânt Îți vom reda trupul de lut Să ierți ce ți-am făcut. Ce ne-ai făcut? Referință Bibliografica: Doamne, de ce? / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare
DOAMNE, DE CE? de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342837_a_344166]
-
poetică a imaginarului”. Încă din prima poezie, intitulată „Blasfemie”, face aluzie la defăimarea celor sfinte, aducând în actualitate personaje din Antichitate, pentru a explica trăirile cotidiene. Scaevola, stângaciul, cel iertat de regele Parosena, impresionat fiind de arderea mâinii, ca o torță: „Mucius Scaevola n-a fost fratele/ meu./ El nu și-a jertfit decât dreptul său braț./ Eu, neavând mai de preț/ decât inima,/ pe ea am sortit-o flăcării,/ dar n-a ars de tot/ un ciob mai pâlpâie/ în
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
se-nvrednicește să țină țara în străvechi hotare. De timp răpus, cu tâmple-ncărunțite, din trup și-a înălțat suflet la Domnul. Eu scriu ce știu din cărțile citite, de Domnitorul Ștefan-Voievodul. În istorie intrând biruitor, e-ntâmpinat cu trâmbițe și torțe. Dangăt de clopot bătând răsunător, anunță noi mobilizări de forțe. Dar nu să lupte cu trupe viclene, ci pentru cinstirea lui Ștefan cel Sfânt. Că pelerinaj sacru va fi-n vreme, la sfânt din icoană, cu oase-n mormânt. Din
COMEMORAREA SFÂNTULUI VOIEVOD ȘTEFAN CEL MARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343361_a_344690]
-
Acasa > Versuri > Visare > TORȚE ÎN VÂNT Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1587 din 06 mai 2015 Toate Articolele Autorului S-au aprins pe dealuri, iată, torțele de liliac, luminând semețe drumul vântului de primăvară și părând c-ar fi dorit cerului
TORŢE ÎN VÂNT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344066_a_345395]
-
Acasa > Versuri > Visare > TORȚE ÎN VÂNT Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1587 din 06 mai 2015 Toate Articolele Autorului S-au aprins pe dealuri, iată, torțele de liliac, luminând semețe drumul vântului de primăvară și părând c-ar fi dorit cerului de mai să ceară să picteze-n norii pașnici semnele din zodiac. Își împrăștie parfumul cu subtile note crude, florile zâmbind mănunchiuri din armata deșteptată
TORŢE ÎN VÂNT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344066_a_345395]
-
în patima culorii vânturilor despletite. Fusuri magice de iele s-au pierdut cumva pe dealuri, transformându-se în focuri scânteind năucitoare în dorința disperată de-a-ncerca prin vânt să zboare și-a-mpărți cu dărnicie ale primăverii daruri. Referință Bibliografică: TORȚE ÎN VÂNT / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1587, Anul V, 06 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
TORŢE ÎN VÂNT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344066_a_345395]
-
izvorul ce suspină. Vântul bate-ncetișor Peste câmpul veștejit... Știu că vii și simt că zbor... Eu trăiesc un răsărit! Cluj Napoca 9 octombrie 2015 Dorință sacră Vreau să am pe față zâmbetul iubirii Să pot spune lumii tainele Jertfirii Să am torța vie ce să lumineze Și nicio clipită să nu înceteze. Să am traiul drept, curat și sfânt Întru totul, Doamne, după al Tău Cuvânt. Să fiu izvor de rugă, dragoste și har... Să nu plâng pe cale nicicând în zadar. Să
IUBIREA CA UN CANTEC de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344129_a_345458]
-
sus. Pe-o mare nefiresc de albastră cu valuri te cheamă, îți cântă, șoptesc povești fermecătoare, incantații magice neînțelese. Departe, gene purpurii de văzduh, trombe de flăcări spre orizontul altor lumi, talgere cu nard, tămâie și mir, fumegau înmiresmat sub torțe de smoală. Chiparoși vechi și neclintiți umflau umbre măiastre, pe-un cer de ametiste cu țipete răgușite de păsări necunoscute. Vânturi cu mângâiere de giulgiu-nspumat învăluie o lume tăinuită-n adâncuri... între blândeți și rugăciuni de noapte. Un răgaz
PĂMÂNTURI ŞI APE ÎNTRE PATIMI ŞI ISPITE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343073_a_344402]
-
eu, țipătul ultimilor străjeri ai neamului, prigoniții în Siberii pentru iubire de Patrie, condamnați la moarte pentru vrednicie, huiduiți, bătuți, schilodiți pentru păcatul de fi Român. La capătul tăcerii geme pământul de minciuna sovietică făcând din străbuni dușmani ai poporului, torțe vii în lagăre comuniste cu cenușa împrăștiată în vânt, să li se uite și urma! Dar sufletul lor înrămat în lespezi de piatră nu uită. Sufletul lor mai strigă din lumea de dincolo despre calvarul bolșevic. Nu tace, ci urlă
LA CAPĂTUL TĂCERII (ÎN MEMORIA STRĂBUNILOR MEI DEPORTAȚI) de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343152_a_344481]
-
din aceeași localitate. În prezent, este conservator la Secția de Arheologie a Muzeului. O noapte de neuitat, plină de istorie, literatură și muzică Începând cu ora 21, când în acompaniamentul elevilor de la Liceul de Artă Baia Mare, în lumina misterioasă a torțelor a avut loc deschiderea oficială a „Nopții muzeelor” și până la ora 02, băimărenii au marcat amintiri de neuitat în incinta Muzeului de Istorie. Trupa „Rivulus Dominarum” a Colegiului Național „Mihai Eminescu” a jucat scena „Zamolxis” adaptată după Lucian Blaga. De
ÎNTRE 14 ŞI 15 MAI, ÎN BAIA MARE, MUZEUL DE ISTORIE MARAMUREŞ ORGANIZAT „NOAPTEA MUZEELOR” de MARINA GLODICI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343181_a_344510]