959 matches
-
poporului să nu mai urmărească pe frații lui?" 27. Ioab a răspuns: "Viu este Dumnezeu că, dacă n-ai fi vorbit, poporul n-ar fi încetat pînă mîine dimineață să urmărească pe frații lui." 28. Și Ioab a sunat din trîmbiță, și tot poporul s-a oprit; n-au mai urmărit pe Israel și nici nu s-au mai bătut. 29. Abner și oamenii lui au mers toată noaptea în cîmpie; au trecut Iordanul, au străbătut în întregime Bitronul, și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
bou și un vițel gras. 14. David juca din răsputeri înaintea Domnului, și era încins cu efodul de in subțire. 15. Astfel au suit David și toată casa lui Israel chivotul Domnului, în strigăte de bucurie și în sunet de trîmbițe. 16. Pe cînd chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră; și, văzînd pe împăratul David sărind și jucînd înaintea Domnului, l-a disprețuit în inima ei. 17. După ce au adus chivotul Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
la Ierusalim, voi da cinste Domnului." 9. Împăratul i-a zis: "Du-te în pace." Absalom s-a sculat, și a plecat la Hebron. 10. Absalom a trimis iscoade în toate semințiile lui Israel, să spună: Cînd veți auzi sunetul trîmbiței, să ziceți: "Absalom s-a făcut împărat la Hebron!" 11. Două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiți, au însoțit pe Absalom; și l-au însoțit în prostia lor, fără să știe nimic. 12. Pe cînd aducea Absalom jertfele, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
și le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viață în mijlocul stejarului. 15. Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit și l-au omorît. 16. Ioab a sunat din trîmbiță, și poporul s-a întors, încetînd astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab. 17. Au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii, și au pus peste el o grămadă foarte mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
care am spus să se întoarcă împăratul nostru?" Și bărbații lui Iuda au vorbit cu mai multă asprime decît bărbații lui Israel. $20 1. Acolo era un om de nimic, numit Șeba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din trîmbiță, și a zis: "Noi n-avem nici o parte cu David, nici o moștenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!" 2. Și toți bărbații lui Israel s-au depărtat de David și au urmat pe Șeba, fiul lui Bicri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
lui îți va fi aruncat peste zid." 22. Și femeia s-a dus și a înduplecat pe tot poporul cu înțelepciunea ei; au tăiat capul lui Șeba, fiul lui Bicri, și l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din trîmbiță; s-au împrăștiat de lîngă cetate, și fiecare s-a dus în cortul lui. Și Ioab s-a întors la Ierusalim, la împărat. 23. Ioab era mai mare peste toată oștirea lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era în fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
hai, hai, m-am mustrat singură, așa n-o să ai în nici un caz coapse mai suple. Așa că mi-am adunat toată voința și hotărârea, mi-am îndreptat umerii, am ridicat fruntea sus și am promis, am jurat - aproape că auzeam trâmbițele cerești și vedeam soarele ieșind dintre nori - „încep de mâine!“ M-am întors în sala de mese, repetând în minte ce aveam să-i spun lui Luke. îBunăăăă! Grozav! Ce mai faaaaci?) L-am văzut pe Chris stând alături de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chiar îmi plăcea de el și chiar eram atrasă de el. Doar că nu mă puteam împiedica să mă gândesc c-ar fi trebuit să fie ceva mai mult de-atât. —Ce vrei? Să vină un mesager celest cu o trâmbiță care să-ți spună că te-ai îndrăgostit de el? m-a întrebat Brigit cu răutate. — Ia-o-ncet, Brigit, i-am spus eu neliniștită. Doar fiindcă Josie a întârziat cu telefonul, nu e nevoie să mă umilești fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
material din trecutul îndepărtat, lucruri pe care până atunci le crezusem pierdute pentru totdeauna. Un moment din clasa a șasea (ca să citez doar o astfel de amintire), când un coleg, Dudley Franklin, s-a pârțâit prelungit și strident, ca o trâmbiță, într-o clipă de liniște, în mijlocul orei de geografie. Toți am râs, bineînțeles (pentru o clasă de copii de unsprezece ani, nimic nu-i mai caraghios decât un pârț), dar ceea ce a scos incidentul din categoria gafelor mărunte, ridicându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de la Brandon Communications, cu inima duduind. Din fericire, la ușă e portarul cel prietenos. M‑a văzut intrând de destule ori ca să‑mi facă și acum semn să intru, așa că nu sunt nevoită să‑mi anunț sosirea cu surle și trâmbițe. Ies din liftul de la etajul cinci și, spre surpriza mea, la recepție nu e nimeni. Ce straniu. Aștept câteva secunde, apoi trec de birou și pornesc pe holul principal. Pașii mi se încetinesc și mă încrunt. Ceva nu e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sulițele și arcurile mele aluni ne-potriviți pentru cercurile lui Moș Iacob. Și mai pun de-o parte ciorchinii de alune. Chiar dacă nu-s prea lunge de coapte... Când simte că soarele-i În crucea cerului, Moș Iacob sună din trâmbița palmelor Încetarea. Și prânzul. Reaprinde focul, mâncăm câte ceva - acum fără prea mare poftă: ne e somn. - Să n-adormi cu gura deschisă, să nu-ț’ intre v’on șărpe!, Îmi recomandă el. Știu - și nu mă sperii. Cunosc și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Într-adevăr, tocmai fusese promulgată o Constituție, ca și o cartă a drepturilor cetățenești. Se Întemeiau cluburi În fiecare zi, ca și ziare, nouăzeci de cotidiene și de hebdomadare În câteva luni. Se intitulau Civilizație, Egalitate, Libertate sau, mai pompos, Trâmbițele Învierii. Erau citate frecvent În presa britanică sau În jurnalele rusești de opoziție, Ryech, liberal, și Sovremenny Mir, apropiat social-democraților. Un ziar satiric din Teheran a obținut, de la primul număr, un succes fulgerător, Înțepăturile desenatorilor săi luându-i drept ținte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Collegium Fraternitas”. Bizareriile nu se sfârșeau aici, pentru că din alte două ferestre rotunde ale turnului ieșeau, În stânga un braț uriaș, disproporționat față de celelalte figuri, care ținea o spadă, ca și cum ar fi aparținut făpturii Înaripate Închise În turn, iar În dreapta o trâmbiță. Trâmbița, din nou... Avui o bănuială În legătură cu numărul deschizăturilor turnului: prea multe și prea regulate la cupole, În schimb Întâmplătoare pe laturile de la bază. Turnul se vedea numai pe două dintre cele patru laturi ale lui, În perspectivă ortogonală, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Fraternitas”. Bizareriile nu se sfârșeau aici, pentru că din alte două ferestre rotunde ale turnului ieșeau, În stânga un braț uriaș, disproporționat față de celelalte figuri, care ținea o spadă, ca și cum ar fi aparținut făpturii Înaripate Închise În turn, iar În dreapta o trâmbiță. Trâmbița, din nou... Avui o bănuială În legătură cu numărul deschizăturilor turnului: prea multe și prea regulate la cupole, În schimb Întâmplătoare pe laturile de la bază. Turnul se vedea numai pe două dintre cele patru laturi ale lui, În perspectivă ortogonală, și puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pentru că le-am putut avea. Sau aș fi putut. Să le am. Sau e-aceeași poveste. În fine, când nu știi nici măcar despre care poveste e vorba, mai bine corectezi cărți de filosofie. 9 În mâna dreaptă ținea strâns o trâmbiță de aur. (Johann Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreuz, Strassburg, Zetzner, 1616, 1) Găsesc În sus-pomenitul file menționată o trompetă. Alaltăieri, În periscop, Încă nu știam cât e de importantă. Aveam doar o referință, destul de palidă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
urcă la cap, se ia În serios, Ioan amenință că va spune adevărul, Petru și Pavel pun să fie prins, Îl cetluiesc pe insula Patmos și bietul de el Începe să calce-n străchini, vede lăcuste pe tăblia patului, faceți trâmbițele acelea să tacă, de unde vine tot sângele acesta... Iar ăilalți Îl vorbesc că bea, că are arterioscleroză... Și dacă o fi fost chiar așa?” „Așa a fost. Citește-l pe Feuerbach, În loc de hârțoagele tale”. „Amparo, se face ziuă”. „Suntem nebuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
goana mare, ca În Hellzapoppin’, când se confundă peliculele și un indian ajunge călare În mijlocul unui bal și Întreabă Încotro au luat-o, cineva Îi spune „Încolo” și ăla dispare În altă istorie. 56 Începu să sune din minunata-i trâmbiță cu atâta tărie, Încât muntele Întreg răsună. (Johann Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreutz, Strassburg, Zetzner, 1616, 1, p. 4) Eram la capitolul despre minunile conductelor hidraulice și, Într-o gravură din secolul al XVII-lea luată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Eram la capitolul despre minunile conductelor hidraulice și, Într-o gravură din secolul al XVII-lea luată din Spiritalia lui Heron se vedea un fel de altar având deasupra un automat care - În virtutea unei șmecherii cu vapori — cânta dintr-o trâmbiță. L-am făcut pe Belbo să se Întoarcă la amintirile lui: „Și cum era Întâmplarea cu don Ticho Brahe acela, sau cum se numea, care v-a Învățat să sunați goarna?” „Don Tico. N-am aflat niciodată dacă era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
evenimentului: era Îmbrăcat În in alb, Încins peste șolduri cu o panglică roșie Încrucișată pe piept și la spate, peste umeri, și cu o pălărie ciudată de secol XVII, În care Înfipsese patru trandafiri roșii. El Îngenunche În fața fetei cu trâmbița și rosti câteva cuvinte. „Într-adevăr”, șopti Garamond, „multe mai sunt În cer și pe pământ...” Trecurăm pe sub un portal Împodobit cu figuri, care Îmi evocă cimitirul Staglieno din Genova. Sus, deasupra unei complicate alegorii neoclasice, văzui sculptate cuvintele: CONDOLEO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
gâfâia cuvinte În ureche, dar nu-i auzeam vocea. Șarpele se unduia În ritmul unei muzici triste și lente. Bătrânii monarhi erau acum Îmbrăcați În veșminte negre și În fața lor stăteau șase sicrie acoperite. Se auziră niște sunete surde de trâmbiță joasă și apăru un om cu o glugă neagră. Avu loc mai Întâi o execuție hieratică, ca și cum s-ar fi desfășurat cu Încetinitorul, pe care regele o accepta cu o bucurie dureroasă, plecându-și docil capul. Apoi cel cu glugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu mai Înalți de patru palme, moi și cărnoși ca făpturile vii, dar cu ochii Încă sticloși, minerali. Au fost puși pe două pernițe și un bătrân le-a turnat În gură picături de sânge... Au sosit alte femei, aducând trâmbițe aurite, Împodobite cu cununi verzi, și i-au dat una bătrânului, care a apropiat-o de gura celor două creaturi Încă suspendate Între o lâncezeală vegetală și un dulce somn animal, și a Început să insufle viață În trupurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să respect anumite restricții impuse...” Am remarcat În mijlocul luminișului o grămadă de pietre, ce aduceau oarecum cu un dolmen. Probabil că luminișul fusese ales chiar pentru prezența pietrelor acelora. Una dintre oficiante se urcă pe dolmen și suflă Într-o trâmbiță. Părea chiar mai mult decât ceea ce văzusem cu câteva ore mai Înainte, o bucină ca pentru marșul triumfal din Aida. Dar scotea un sunet Înăbușit și nocturn, venit parcă din depărtări. Belbo mi-a atins brațul: „Asta e ramsinga, trâmbița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trâmbiță. Părea chiar mai mult decât ceea ce văzusem cu câteva ore mai Înainte, o bucină ca pentru marșul triumfal din Aida. Dar scotea un sunet Înăbușit și nocturn, venit parcă din depărtări. Belbo mi-a atins brațul: „Asta e ramsinga, trâmbița misticilor indieni Thugs lângă banianul sacru...” Am fost nedelicat. Nu mi-am dat seama că glumea, tocmai ca să respingă alte analogii asemănătoare, și am Înfipt cuțitul În rană: „Desigur, ar fi mult mai puțin sugestiv cu genis-ul”, am spus. Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
et eee uluma!!!” și dintr-o dată ceața aproape dispăru, rariștea rămase ca-n palmă și văzui că fusese invadată de o turmă de porci, cu gâtul lor scurt Înconjurat de câte-o legătură de mere verzi. Druidesa care sunase din trâmbiță, aflată Încă sus pe dolmen, ținea În mână un cuțit. „Hai să mergem”, zise Agliè, scurt. „S-a terminat.” Mi-am dat seama, auzindu-l, că norul era acum deasupra noastră și În jurul nostru, și aproape nu-i mai zăream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pentru Pământ, pedeapsa cea mai aspră. Cel Milostiv l-a auzit. S-a îndurat și s-a înduplecat. Și i-a chemat pe toți mai marii Îngerilor Necuprinsului, care șed răsfirați pe lângă Tronul Slavei Sale, și le-a dat lor trâmbițele, cupele, ca și pecețile care vor trebui să fie rupte! Căci Răul a dospit, a ros, a copt, în suflete, peste epoci și peste locuri, ca un uriaș abces otrăvitor, himeric, pe cale să pleznească și să scufunde lumea în Abis
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]