590 matches
-
Era pregătit pentru orice situație, armase Kalashnikov-ul și potrivise pârghia de siguranță în poziția de tragere la foc automat. Se simțea mult mai stăpân pe el acum. Patul rabatabil pe care îl strângea sub braț și degetul așezat pe garda trăgaciului îi dădeau un sentiment de siguranță. Se aplecă să ridice o piatră de jos, pe care o aruncă apoi cu putere în peșteră. Cu urechile ciulite, ascultă sunetul provocat de aceasta în timp ce se rostogolea pe pardoseala grotei. Trecuseră deja câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pași, după care se hotărâră să acționeze. Culcat! strigă Vasilică din toți rărunchii, imediat ce Boris se îndepărtase suficient de Toyota cu care venise. Mercenarul tresări și dădu să se întoarcă spre locul de unde venise vocea. Pohoață reacționă imediat, apăsă pe trăgaci și trase un foc înspre el. În liniștea pădurii, focul de armă răsună puternic printre copaci. Godunov se aruncă repede la pământ. Încă nu price pea ce se întâmplă, dar îi era clar că atacatorii nu glumeau, glontele îi șuierase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Gosseyn. Spuse cu o strâmbătură: - Nu o voi abandona pe amanta mea fără luptă, chiar ca un om cu viitor neclar. Mâna intră într-un buzunar și ieși cu un mic aparat analog unui evantai. Îl ridică și apăsă pe trăgaci. Nu se întâmplă nimic. Gosseyn înaintă și-i luă arma din mâini. Yanar nu se împotrivi. Figura îi era destinsă, dar ritmul nervos îi atesta teama. Era uimit că arma lui, fragilă în aparență, dar puternică, îl trădase. Gosseyn se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Reacțiile omului, atât interne cât și externe, rămâneau fără anvergură. Discipolul era altceva. Cum opera Discipolul, era imposibil de judecat după aparență. Dar nu aveau rost supozițiile celor care ignorau adevărul cu totul. Gosseyn aștepta. Un arătător mental ezita pe trăgaciul nervos care va arunca cele patruzeci de mii de kilowați ai dinamului din refugiul Discipolului, prin spațiu, în substanța din umbră. Un glas profund, sonor țâșni din vidul de umbră. - Gilbert Gosseyn. Îți ofer asocierea. Pentru un individ care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
biletul lăsat de soția sa, omul nostru găsi în sfârșit determinarea de care avea nevoie pentru a-și îndeplini planul. Lucrurile trebuiau făcute cu hotărâre, exact așa cum făcuse și ea renunțând la el. Calm, hotărât până la nebunie, apăsă în sfârșit trăgaciul, zguduind clădirea cu un zgomot infernal. Glonțul ieși însă pe geam, lovind o cutie de conserve aflată pe un acoperiș, clipă în care omul nostru se ridică și ieși. Speranța izbândise, ca întotdeauna. Sau poate pur și simplu zeița Kaly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
iar eu l-am întrebat că de ce nu mă crede în stare de asta, nu-și mai aduce aminte cât de bine trăgeam, eu simt pușca, știu cum să mă fac una cu glontele în momentul în care apăs pe trăgaci, eu știu cum gândesc trăgătorii de elită, pentru că mă învățase tata, iar dacă nu mă crede, atunci numai să mă ducă la concursul ăsta și o să vadă el unde vor fi găurile-n perimetrul țintei, că dacă vreau, pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
încercat să țintesc la limita cercului șase, că tot numai cele două orificii le vedeam, cel roșu și cel albastru, și era de parcă cele două orificii ar fi fost ochii lui Vasököl, și atunci, când am apăsat prima oară pe trăgaci, am știut că glontele va lovi exact acolo, între ochii lui Vasököl, iar dacă am fi fost în Vestul Sălbatic, atunci ar fi murit pe loc, și am și văzut, în mijlocul cercului zece, cum a apărut o minusculă gaură neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
făcea doar semne, sus-jos, sus-jos, arma era destul de grea și trebuia ținută cu totul altfel decât o armă cu aer comprimat, dar în cele din urmă am reușit să țintesc destul de bine, de vreo două ori am și apăsat pe trăgaci, dând în aceeași clipă drumul aerului din plămâni, așa cum învățasem la instrucție, și știam că, dac-ar fi fost încărcată, aș fi făcut stropitoarea praf și pulbere. După o vreme, bunicul nu m-a mai dirijat prin semne, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-n tramvai la școală, mi-a luat apoi pistolul din mână, i-a montat încărcătorul, iar când mi l-a înapoiat, mi-a spus să am grijă, că acum arma e încărcată și cu siguranța trasă, și să apăs pe trăgaci numai când îmi spune el, acum să mergem lângă părul din curte, dacă stăm acolo nemișcați, n-o să fim luați în seamă, și să nu-mi fac griji, nu va trebui să așteptăm prea mult, eu n-am înțeles de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
amândouă mâinile, am început să-l înalț, așa cum mă învățase, din cauza încărcătorului, era acum cu mult mai greu, iar când, în cele din urmă, am țintit-o, am simțit că mâna-mi tremură ușor, dar degetul mi-era strâs pe trăgaci, și atunci bunicul a rostit, acum, și atunci am apăsat pe trăgaci, iar mâța în aceeași clipă s-a uitat lung la mine, îi vedeam ochii galbeni și încercam să-mi imaginez ce-ar putea să vadă ea, la rându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
era acum cu mult mai greu, iar când, în cele din urmă, am țintit-o, am simțit că mâna-mi tremură ușor, dar degetul mi-era strâs pe trăgaci, și atunci bunicul a rostit, acum, și atunci am apăsat pe trăgaci, iar mâța în aceeași clipă s-a uitat lung la mine, îi vedeam ochii galbeni și încercam să-mi imaginez ce-ar putea să vadă ea, la rându-i, pe mine, stând acolo, lângă pom, în pantaloni lungi și vestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ar fi vrut să muște aerul cu gura, a mieunat strident, coada-i unduia încă prin iarbă, și atunci am ridicat din nou pistolul, ținându-l corect, cu două mâini, și am țintit fix între ochii mâței, și am apăsa trăgaciul, și pistolul era cât pe-aci să-mi sară iar din mână, iar detunătura a răsunat haotic între un zid și altul al grădinii, întocmai ca la prima împușcătură, s-a făcut liniște în fine, mâța, nici ea, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din cap că nu. Cum de-i omoară pe alții, o-ntreb, dar nu și pe cel care-l rostește? Și, lăsându-și puțin capul într-o parte, Mona zice: — Cum de nu-l omoară pușca pe cel care apasă trăgaciul? E pe același principiu. Își ridică brațele deasupra capului și se-ntinde, întorcându-și palmele spre tavan. Zice: — Lucrurile astea nu funcționează ca o rețetă dintr-o carte de bucate. Nu ai cum să le diseci la microscopul electronic. Rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cap în interiorul incintei, scotocind totul, făcîndu-mi nestingherit calculele. Ce e ăla un mastodont? E ceva mare, un fel de Ceaușescu de care toată lumea vrea să se debaraseze, rupîndu-l în bucăți mai mici, inofensive. Niciodată nu mi-a tremurat degetul pe trăgaci, dom’ Regizor, mărturisește Santinelă direct, dacă asta vă interesează cel mai tare, așa cum nici dumneavoastră se pare că n-ați avut probleme cu obiectivul camerei de filmat. Asta așa e, recunoaște, în meseria noastră asta este esențial, și ca să nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Altcineva nu are cine să-l deranjeze. Face cîțiva pași tiptil în direcția ușii, își ține respirația și își lipește ochiul de vizor. În cealaltă parte vede o gură de foc îndreptîndu-i-se spre frunte și un deget așteptînd încordat pe trăgaci. Nu mai are timp nici să se scape pe el de frică, pentru că odată cu o pocnitură scurtă glonțul zboară din țeavă, trece prin placajul ușii și i se înfige în țeastă. Se trezea transpirată din creștet pînă în tălpi. Cămașa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
revolverul calibrul 38 de la brâu, verifică butoiașul, apoi îl închise cu zgomot. — Nu-i decât un singur glonț în revolver. Te simți norocos, Hacksaw? Hacksaw răspunse - Ham! — N-o să-ndrăzniți! exclamă femeia. Lee puse revolverul la tâmpla câinelui și apăsă trăgaciul. Nimeri o cameră goală. Femeia icni și se îngălbeni. Lee anunță: — Au rămas cinci. Pregătește-te să ajungi în raiul câinilor, Hacksaw. Lee trase a doua oară. Mi-am reținut hohotele de râs când revolverul trase în gol, în timp ce Hacksaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
acoperită cu țiglă și cu o firmă luminoasă originală: un drăcușor roșu, care împungea aerul cu un trident din penisuri erecte. Își avea propriul jandarm la ușă: un mexican scund care îi studia cu atenție pe clienții nou-veniți în timp ce mângâia trăgaciul carabinei sale, așezată pe un trepied. Avea epoleții burdușiți cu bancnote de un dolar. Mi-am luat inima în dinți și, în timp ce intram, i-am adăugat un verzișor la colecție. Din lac în puț. Barul era o budă infectă. Pușcașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o idee... sau, mai bine zis, ideea m-a înrobit: Omoară-l! Nu tu glorie publică, nu tu rușine publică, ci doar dreptate privată. Lasă familia Sprague nepedepsită sau smulge-i o declarație amănunțită lui Georgie înainte să apeși pe trăgaci. Pune-l să aștearnă totul pe hârtie și găsește apoi modalitatea prin care, cu ajutorul ei, să le faci rău, după pofta inimii. Omoară-l! Și încearcă să te împaci cu situația. Și încearcă să duci o viață normală cu amicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se zbârli bărbosul. Scoateți repede tot ce-aveți! Păi ce s-avem? N-avem nimic! zise comandantul Felix S 23. Atunci bărbosul îi arată din ochi asiaticului lada mare de fier de lângă ușa magaziei. Asiaticul ținti lada și apăsă pe trăgaci. Un fulger mic, rudimentar țâșni pe gura megalaserului și lacătul zbură cât acolo. Blondul sări și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf albicios stăteau frumos orânduite în ladă. Cu vârful baionetei blondul sparse unul, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să iasă de-acolo. Încercând să scape, nu făceau decât să se afunde și mai rău. Așa că vânătorul își putea îngădui luxul să nu se grăbească, să fixeze ținta, cu răbdare, un ceas întreg dacă vroia, și chiar să atingă trăgaciul, ușor, fără să apese. Și tocmai aceasta era noutatea acelor vânători, că vânătorul putea amâna momentul final, prelungind plăcerea de a ține moartea în vârful degetului. Fiindcă vânatul rămânea pe loc. Prinși în mlaștină, cerbii n-aveau cum să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
niște vise urâte care m-au trezit de două ori din somn. Se făcea că Dinu mă hăituise pe mine, silindu-mă să intru în mlaștină. Că eu eram vânatul, iar el vânătorul. Ridica pușca, mă ochea, ducea degetul pe trăgaci, mi se usca limba în gură și așteptam să mor din clipă în clipă. Apoi, izbucnea într-un hohot de râs și lăsa pușca jos. Nu se hotăra să mă omoare. Am încercat să ies, dar n-am reușit decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
suferit mereu de această meteahnă sau de acest blestem: cei care doreau să mă câștige mă pierdeau. „Unde să mergem? îi răspundeam. Lasă că o să treacă”. 30 În timp ce-mi curățam pușca în curtea Martei, am atins din greșeală trăgaciul și, în aceeași clipă, am simțit o durere ascuțită în palma dreaptă. Marta a scos un țipăt. Buimăcit de durere și de spaimă, i-am strigat să tacă și i-am cerut un prosop cu care să-mi înfășor mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o gaură neagră, metalică. Prin urmare, viața mă confirma pe loc! Întotdeauna un vânător ne urmărește. În spatele lui e un alt vânător și așa, la nesfârșit, fiecare vânează pe cineva și fiecare constituie o țintă. Toți suntem cu degetul pe trăgaci și toți avem ceafa expusă. Așteptam să aud detunătura. Adică nu; mi-am adus aminte că un creier găurit nu mai poate auzi nimic. Aveam să fiu ucis în liniște, sub un cer albastru, curat și indiferent. Cum meritam. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tras direct în cap, așa cum exersaseră de sute de ori. Trebuia tras în cap pentru a asigura paralizia instantanee. Fără reflexe musculare care să declanșeze vreo bombă sinucigașă, fără secundele finale de viață în care suspectul ar putea apăsa pe trăgaci. Bodyguarzii văzută țeasta căruntă a lui Shimon Guttman crăpându-se ca un pepene, creierii și sângele împroșcând lumea din jur. În câteva secunde, premierul fu expediat de pe scenă, înconjurat de oameni de pază care-l împingeau spre o mașină. Mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de știință, ci și cu altfel de oameni, mai practici și mai predispuși să rezolve cu promptitudine mafiotă feluritele dileme de adaptare ale recalcitranților. Zoran putea fi unul dintre ei. Pe el chiar Îl vedeam În stare să apese pe trăgaciul unei arme fără să clipească. Ba mai și zâmbind, de deasupra... Mi-am amintit cum fusese chemat la Consiliu atunci când se anunțase pseudomoartea doctorului Wagner: la fel chemi un polițist când se petrece o infracțiune. Ceva nu se potrivea, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]