613 matches
-
dispensarului nu mai era nimeni dar mai veniseră vreo câteva persoane să se adăpostească de ploaie sub copertină, printre care, și câțiva copii. Cât au stat acolo, a fulgerat și a tunat așa de tare ca și cum ar fi trăsnit pe undeva, prin apropiere. Copiii se strânseseră unii lângă alții de frică iar o femeie mai în vârstă zise: - Să ne ferească Dumnezeu de trăsnet, că a mai murit astăzi electrocutat, George a’ lui Frâncu! Când îi auzi numele iubitului
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
dinții o felie de carne din sendviș. Bucata de carne îi atârnă peste bărbie până să-și dea capul pe spate și să și-o arunce în gură. Zice, în timp ce mestecă: — Da, știu, mănânc ca un porc - iar gura îi trăsnește a muștar. Ultima persoană care a vorbit cu ei, cum apărea în memoria ambelor celulare, se numește Helen Hoover Boyle. Ai scăpat, zice, de acțiuni, cum ți-am spus? Capitolul 9 E același birou în stil baroc. Potrivit fișei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Nu fac decât să mă uit la tipul cu favoriți, și cântecul mi se-nvârte prin cap. Cântecul, glasul meu răsunând sub duș, glasul descântecului răsună înăuntrul meu. Cu iuțeala unui reflex. Și se întâmplă, iute cât ai clipi. Nash, trăsnind a ceapă, zice: — E cam ciudat ce mă-ntrebi tu. Își bagă în gură degetul pe care l-a învârtit prin mâncare. Și gagica de la bar zice: — Marty? Și tipul cu favoriți care stătea într-o rână pe bar alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu cuvintele lui Karl Marx, a-l ucide pe Nash ar însemna pentru el mântuirea. Întoarcerea la Dumnezeu. Readucerea în sânul omenirii prin spălarea păcatelor. Privirea mea o întâlnește pe a lui, și buzele lui Nash încep să se miște. Trăsnește a chili. Rostește descântecul. Apăsat, ca și cum ar lătra, rostește fiecare cuvânt atât de apăsat, încât la gură îi apar clăbuci de chili. Împroașcă cu stropi roșii. Se oprește și se uită în buzunarul de la piept. Vâră mâna ca să caute cartonașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
frunții, Are Dunărea și Marea Asta-i toată supărarea! Câinii noștri-i otrăviră, Caii noștri îi goniră, Și ca fiarele turbate, Îi săriră lui în spate. Se-nroși tot asfințitul, Când loviră cu cuțitul. Dar și mândrul nostru, dragul, Îi trăsnise cu baltagul Și-i lăsă în bălți de sânge, Dar el rabdă și se plânge, Că nu-i mândra lângă dânsul Să-i mai potolească plânsul, Și de turmă să-ngrijească. Rogu-mă, rog dumitale, Du-te la români, devale
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să articuleze o vorbă. Cu un efort peste puterile ei, Alina strigă:„Mamă!!!”. Toți cei care se aflau în preajmă și-au întors privirile. Lacrimile îi ardeau obrajii. Alerga, iar picioarele înghețate de frig îi deveniseră fierbinți într-o clipă. Trăsnită de o lovitură nevăzută, se opri brusc. Împietrise. Femeia s-a întors mirată și a întrebat-o cu ochi mari: „Alina, ce faci tu aici?”. Era tanti Elena, care locuia la vreo trei case de ei. „Hai să mergem acasă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ce înțelege ea, bovina? Unei vaci nu ai ce să-i explici, pentru că nu înțelege nimic dincolo de apăsarea ugerelor ei; pricepe numai ce-o doare pe ea. Cum ai știut să taci timp de zece ani și deodată te-a trăsnit taina confesiunii? Cum să-i faci mărturisiri unei vaci?! Și pentru ce? Doar pentru că așa a hotărât proasta cealaltă. În naivitatea ei, Philomena a crezut că asta ar putea schimba ceva. Masca: Eu cred că am făcut ceea ce trebuia făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
formare. Țiitorul: Ai dreptate. E o situație dificilă. Înseamnă că ne putem căsători. Ce mi-e trei, ce mi-e patru. Legea e aceeași de la unul în sus. (Încep să râdă zgomotos. Se giugiulesc... Ea-l împinge deodată ca și cum ar trăsni-o întrebarea ce o chinuia de mult.) Dora: Spune-mi mai bine unde ai fost sâmbătă seara? Te-am căutat de altfel și vineri. N-ai răspuns. Și nu o dată. M-am astenizat căutându-te. Te rog să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de gropi, adaugă. Pe partea cealaltă, stofe, mătăsuri, țesături, pînzeturi, galanterie, Magazinul Noutăților, cravate, ciorapi, cămăși, Favorit, pălării pentru bărbați și femei, Mioara, tricotaje pentru orice vîrstă, un talmeș balmeș, se gîndește. — Numai așa putea să-ți vină ideea asta trăsnită cu gulerașele, îl aude spunînd pe Părințel. — Ciocul mic, îl apostrofează Roja, făcîndu-i semn cu degetul la buze, mai încet, îi recomandă în șoaptă, simțind cum i se strînge inima. Altcineva în locul meu s-ar fi simțit jignit, domnilor, intră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a făcut-o de oaie. Dacă v-ați fi grăbit puțin, ați fi prins și voi spectacolul, le face Tîrnăcop cu ochiul lui Dendé și Gulie. Nici el nu știe ce l-a apucat în clipa aia cînd i-a trăsnit nitam-nisam prin cap să derapeze și să răstoarne hardughia aia în TAB-ul Armatei. Aveam eu de multă vreme un dinte împotriva lor, a ncercat să-și justifice cumva fapta necugetată, care a atras asupra noastră pînă la urmă un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rămas liber. Dacă aș fi știut că se face atîta deranj, n-aș fi îndrăznit. — Vino după mine, îl întrerupse Angelina, nu e nici un deranj, zise, făcîndu-i un semn scurt peste umăr s-o urmeze. La intrarea în Gang îl trăsni un miros puternic de urină. Ținîndu-se de nas, foarte atent pe unde calcă, începu să slalomeze printre movilițele de excremente și băltoacele de vomă. Nu mai e loc nici cît să arunci un ac în tot Bucureștiul de atîta mizerie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
istoria loviturilor de stat, spune Părințelul privind în întunericul care i se deschide înaintea ochilor, în timp ce doi zdrahoni cu părul încîlcit, chinuindu-se din răsputeri, reușesc să dea pînă la urmă la o parte ușa înțepenită a bisericii. Din interior trăsnește un miros amestecat de tămîie, lumînări arse și igrasie. — Chiar țineți morțiș să facem popasul ăsta? întreabă Curistul, adresîndu-se grupului de răzvrătiți strînși ciorchine în jurul Părințelului. — Cît să fie de-aici pînă la Universității sau MAPN? Nici o aruncătură de băț
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sature Partidul de porcărioarele tale. Sărisem calul ce-i drept, și asta nu trebuia să se afle, dacă o ții tot în ritmul ăsta n o să te mai putem tolera, purcelușule, listele mele nu mai contau, mirosiseră copoii că rahatul trăsnea de la distanță și că riscau mult dacă o mai lungeam. Așa că au hotărît să aprindă fitilul. Ne-au închis șandramaua, dar după o săptămînă au fost nevoiți s-o deschidă iar, simțeam că sîntem ca o cooperativă particulară, asta a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
piatră bine lustruită, cum cădeau atâtea din cer. Sau poate nici nu căzuse din cer ca alte pietre. Poate că stătea aici de când lumea și cine știe cărui nebun i s-a năzărit pe vreme de furtună că e cine știe ce. O fi trăsnit-o vreun fulger. Născocitorul putea să fi fost smintit, nătărău sau numai beat, iar oamenii cred lesne orice, chiar dacă n-au văzut. Și iată cum a ajuns vestea cumplită la urechile regelui. Încălzit de nălucile altora, a născocit și el
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rău. Părăsi camera. Știuse că e o greșeală din momentul în care o făcu. Se duse la bar și bău. Purtă câteva conversații plictisitoare, apoi ieși afară. Bătea vântul. Departe de râsetele celorlalți oameni găsi liniștea frigului. O idee îl trăsni: trebuia să locuiască în Antarctida. Da, asta trebuia să facă. Porni hotărât, dar se împiedică și căzu. Se lungise pe pământ. Ajunsese cea mai decăzută ființă. Era cel mai rău lucru care i se putea întâmpla: îl dezgusta propria-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Evolua pe lângă pereți, zgîindu-se la globenurile și gravurile pe care era înclinat să le numească pe toate picturi, strîmbîndu-se 226 DANIEL BĂNULESCU dintr-un material îngălbenit și metalic, cu discutabile frunze de laur. Un model care, se observa, fusese la fel de trăsnit și-nainte. Acum, fiindcă tot era prieten la toartă cu Sfântul Părinte Pinky ar fi putut invoca relaxat pedeapsa divină. Nu apucă, fiindcă femeia se și răsucise pe călcâie (era un fel de a spune) și i se adresă cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și, dacă sânt cuminți, le chemăm altădată!... Bătrânele se foiră ușor consternate. Uitîndu-se de data aceasta, dânsele la el, să vadă dacă glumește. Patricia, nelăsând să-i treacă, nici acum, degeaba apele pe la moară, examinîndu-l ca pe un microorganism și trăsnindu-l, când se aștepta mai puțin, cu copita ei verbală. - Tinere, în orice stat, un testament, autentificat de un stat, (oricît ți s-ar părea de nărod) e legat, din păcate, de statul respectiv. Așa că, deși mulți nu-și fac
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fiind de cătușă. Încălecând garduri. Și întinzîndu-se, ca o cocă, pe podeaua unui automobil Lada. Ce rost mai avea să-i iei temperatura unui milițian, doar pentru a constata dacă ai voie să-l asfixisiezi cu perna ori să-l trăsnești cu ciomaga?! Nu cumva și băieții aceștia, împreună cu care făcea sport, ar fi dorit să le vorbească despre necazurile lui personale?! Se uită de jos în sus către dânșii. Erau ei, în felul lor, băieți simpatici. Dar nu doreau. Rămase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așa că Vultur-în-Zbor s-a lăsat moale. Peckepaw l-a privit mânios. — Nu mă-nțelege greșit, i-a zis el. Nu mi-s plin de prejudecăți. Dar dacă mâine mai sunteți aici, o să vin după voi. Cu mâna liberă i-a trăsnit indianului un pumn teribil în ceafă. Vultur-în-Zbor a vomitat pe pavaj. Peckenpaw l-a aruncat în mizeria aceea și a plecat. Vultur-în-Zbor s-a târât până la măgar și s-a îndreptat către casă. — Trebuie să plecăm de aici, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud. Orlogiul să sune - un greer amorțit - Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse, Să văd roze de aur și sărutări aprinse În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit, Ca vorba unei babe măruntă, țănduroasă. Atuncea focu-mi spune povestea-a mai frumoasă. Din el o aud astfel cum voiu să o aud Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit. Și mîndru-acest amestec gîndirea-mi o descoasă, O-nșiră apoi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Strălucitele lor coifuri, la stîncimea detunată, Unde ultima cetate ridica-n nori a ei colți. Nori ca de bazalt de aspri se zidesc pe-albastra boltă, Parc-auzi a Mării-negre și a Dunării revoltă Și a lumi-ncheeture parcă le auzi trăsnind; Răsculatu-s-a-Universul contra globului din aer? Stelele-n oștiri se mișcă? Împărații sori se-ncaer? Moare lumea? Cade Roma? Surpă cerul pe pămînt? Nu. Din fundul Mării-negre, din înnalte-adînce hale, Dintre stînce arcuite în gigantice portale Oastea zeilor Dadei în lungi șiruri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
semnele strâmbe întoarse-arabește: Sunt legile-n semne din ăst univers. Cu barba lui albă de vânt răscolită, Aruncă pe lume el ochii lui suri Și chiue vântul cu-aripa sburlită, Adună și sparge o turmă cumplită De nori ce aleargă trăsnind în păduri. Prin noaptea bătrână, ursuză, voinică, Prin nori ce se clatin, se luptă, se sparg, Feciorul de rege trecea fără frică - Pe munte lucește o flacără mică Cu raze ce taie-ntunerecul larg. În van la picioare-i fug râuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o scară de piatră urca dealul către culmea stîncoasă de deasupra casei Hollinger. Coincidență sau nu, Crawford abandonase Saabul aproape În același loc În care fusese găsit Jaguarul lui Frank cu tot cu sticla incriminatoare, conținînd amestecul de eter și benzină. Mă trăsni ideea că incendiatorul ajunsese În livada de lămîi urcînd scara de piatră, iar la Întoarcere, văzînd Jaguarul parcat lîngă stația de autobuz, profitase de ocazie ca să-l implice pe posesorul acestuia, lăsîndu-i pe bancheta din spate sticla pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a lui, dar atunci, preumblându-se de la un doctor la altul, înțelesese ceea ce era de când lumea de la sine înțeles: că se îmbolnăveau și copii, și femei foarte tinere, și bărbați de treizeci de ani, pe care îi văzuse holbându-se ca trăsniți într-o fișă de diagnostic. Suspiciunea unei boli grave desfăcuse în el un fel de trezie iscoditoare sau, mai clar, un fel de numărătoare inversă către ceva iminent, de care prognozele medicale îl apropiau prin excludere: nu era cardiac, nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de igrasie, era un acoperiș lung, de frunze uscate de plop, rămase de cu vară, sub care, la mese înalte și lustruite din lemn de brad, se adunau tocmașii la un pahar de voie bună. Nu mai aveai loc. Te trăsnea de departe un miros de mujdei și abia dădură peste Bozoncea într-un colț, mai la urmă. Nu mânca, nu bea. -Lați văzut pe Cocîrță? îi întrebă starostele. - Nu. Stai, că pică Sandu acum și ne spune. Către ei se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]