9,719 matches
-
contradicțiile din lume prin intermediul amorului carnal ridicat la rangul de principiu cosmic universal. Erosul nu mai apare însă singur și biruitor ca odinioară, ci indestructibil legat de thanatos” - notează cu privire la ultima și cea mai fertilă etapă de creație a poetului traducătorul Antologiei, Tudor Dinu, în studiul introductiv, care oferă coordonatele esențiale pentru descifrarea personalității complexe a scriitorului cu rădăcini brăilene. Câteva poeme (ca în Amour-Amour) surprind imagini din „frumosul Bărăgan” și „câmpurile înmiresmate ale Valahiei la vremea secerișului. Căpițele se înalță
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
personalități cu rădăcini în orașul de la Dunăre. Salutul ambasadorului grec, care s-a referit atât la fondatorul suprarealismului grec născut la Brăila, dar și la grecii din Brăila de azi, care continuă tradiția înaintașilor lor, a fost urmat de intervenția traducătorului Antologiei, conf.univ. dr. Tudor Dinu, coordonatorul Departamentului de Studii Neoelene al Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității București. La Editura Omonia, Tudor Dinu a realizat alte două ediții bilingve (însoțite de studii introductive și tabele cronologice) ale unor
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
realizat alte două ediții bilingve (însoțite de studii introductive și tabele cronologice) ale unor importanți poeți neogreci, precum Yannis Ritsos (2009) și Nikos Engonopoulos (2011).. Pentru ediția Engonopoulos a primit în 2012 Premiul „Rigas Velestinlis” acordat de Societatea Elenă a Traducătorilor de Literatură pentru cea mai bună traducere din opera unui autor grec într-o limbă străină. Tudor Dinu a trecut în revistă principalele coordonate ale vieții și operei lui Embirikos, urmărind drumul poetului spre suprarealism, dar insistând și asupra altor
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
le-a depășit cu succes. „Modernitatea inițială a unui Konstantinos Kavafis - afirmă Jacques Bouchard- este confirmată de modernitatea subversivă a marelui suprarealist și psihanalist Andreas Embirikos, în fine tradus în mod magistral în limba română de profesorul Tudor Dinu. Elogiul traducătorului găsește în acest tânăr neoelenist exemplul ideal al traducătorului care stăpânește pe deplin vaste cunoștințe de limbă, fiind înzestrat cu talent poetic la înălțimea creației verbale și muzicale a magnificului Embirikos. Tudor Dinu a știut să aleagă din opera poetică
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
Konstantinos Kavafis - afirmă Jacques Bouchard- este confirmată de modernitatea subversivă a marelui suprarealist și psihanalist Andreas Embirikos, în fine tradus în mod magistral în limba română de profesorul Tudor Dinu. Elogiul traducătorului găsește în acest tânăr neoelenist exemplul ideal al traducătorului care stăpânește pe deplin vaste cunoștințe de limbă, fiind înzestrat cu talent poetic la înălțimea creației verbale și muzicale a magnificului Embirikos. Tudor Dinu a știut să aleagă din opera poetică a lui Andreas Embirikos piesele al căror ecou sonor
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
pentru cititorul român în originalitatea creatoare a acestei voci unice a poeziei neoelene. Dorim din toată inima ca publicul român să aprecieze la justa valoare acest tur de forță al traducerii poetice și salut printrun elogiu binemeritat pe Tudor Dinu, traducătorul în limba română al lui Andreas Embirikos, poetul grec născut în Brăila.” Să sperăm că opera poetică a lui Andreas Embirikos va capta interesul publicului român iubitor de poezie tot așa cum s-a întâmplat recent la Brăila. La începutul lunii
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
Literatură Neoelenă” a Editurii Omonia, cu un cuvânt-înainte al autorului la ediția românească). Prozator (cultivă romanul și nuvela), critic literar - scrie cronică de întâmpinare la cotidianul „Ta Nea”, impunându-se ca una dintre cele mai autorizate voci ale domeniului - , eseist, traducător (cunoscător a 8 limbi europene, între care și cele nordice, a semnat un număr impresionant de tălmăciri strânse în peste 60 de cărți), Dimosthenis Kourtovik „este una dintre cele mai complexe personalități pe care le-a odrăslit lumea greacă a
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
Neoelene, Tudor Dinu, prof.univ. dr. Ioan Scurtu, istoric, membru al Academiei Oamenilor de Știință, și autorul, care, cu aceleași imbatabile arme practicate în literatură, dar și în viața reală - ironia și parodia -, a fermecat auditoriul, între care se aflau neoeleniști, traducători de literatură neoelenă din mai multe generații, investitori greci în România. În final domnul Georgios Galanakis a anunțat un nou program de burse și un nou proiect de traducere și editare - o antologie de proză scurtă neoelenă a ultimelor decenii
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
echipă care îi mai conținea pe Modest Morariu, literat și critic de artă în devenire, pe Mircea Popescu, gazetar de meserie, mai târziu secretar de redacție la „Gazetă“ și la „Luceafărul“ și, ca șef al tuturor, pe Ionel Marinescu, clasicist, traducător al lui Boileau, colaborator între războaie la publicațiile vremii, un omuleț energic și autoritar. - „Băieți, nu pierdeți vremea, ne muștruluia tot timpul,«Gazeta» trebuie să apară fără întârziere și mai ales fără greșeli“. De pierdut pierdeam timp destul în așteptarea
Primele afirmări by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2465_a_3790]
-
direcție? De multe sunt mândru. În primul rând, de faptul că anual organizez două Festivaluri internaționale: unul primăvara, din 2000: „Ziua mondială a poeziei UNESCO” și unul toamna, „Festivalul Poeziei Slave (din 2008). În timpul acestor festivaluri acord trei premii, pentru traducători și creatori, inclusiv pentru tineri din emigrație, susținute și de Ministerul Culturii și Patrimoniului Cultural. Am început un schimb cultural constând în faptul că un poet polonez editează un florilegiu al unui poet străin la aprecierea lui, iar cel străin
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
Jan Cornelius Traducerea literară, cum i se spune acum, sau tălmăcirea, pe stil vechi, nu presupune doar cunoștințe solide de limbă și fler literar, ci și o muncă asiduă și neîntreruptă. Astfel, traducătorului de literatură nu-i rămâne altceva de făcut decât să se canonească în camera sa o bună parte din viață, rupt de lumea exterioară, asemenea protectorului sau Sfântul Ieronim, cel care a pribegit ani mulți prin deșert. În odaia de
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
nu-i rămâne altceva de făcut decât să se canonească în camera sa o bună parte din viață, rupt de lumea exterioară, asemenea protectorului sau Sfântul Ieronim, cel care a pribegit ani mulți prin deșert. În odaia de lucru a traducătorului domnește o atmosferă de mare speranță și muncă asiduă în căutarea stăruitoare de cuvinte. Această atmosferă este descrisă la începutul sec. 19 de către Ludwig Börne astfel: „Adesea căutam disperat zile în șir o expresie germană care să redea elocvent o
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
amintesc că m-am gândit zadarnic opt zile la rând cum să traduc sub dio moreris și abia în ziua a nouă, când am ajuns cu răbdarea la capăt, am dat brusc de cuvântul potrivit.” Și precum sfântul poliglot Ieronim, traducătorul se aventurează nu doar în jonglerii lingvistice, ci și în cumpătare și abstinența asiduă, căci având în vedere onorariul infim cu care este milostivit pentru munca depusă, în final nu este răsplătit cu mai nimic. Asemenea sfântului său protector, și
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
se aventurează nu doar în jonglerii lingvistice, ci și în cumpătare și abstinența asiduă, căci având în vedere onorariul infim cu care este milostivit pentru munca depusă, în final nu este răsplătit cu mai nimic. Asemenea sfântului său protector, și traducătorul se leapădă de cele lumești, bunuri, ranguri sau osanale. Cum altfel ar putea suporta faptul că, în discuțiile despre carte, numele său nu este în general pomenit mai deloc? În ultima vreme, traducători de literatură experimentați și valoroși sunt tot
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
mai nimic. Asemenea sfântului său protector, și traducătorul se leapădă de cele lumești, bunuri, ranguri sau osanale. Cum altfel ar putea suporta faptul că, în discuțiile despre carte, numele său nu este în general pomenit mai deloc? În ultima vreme, traducători de literatură experimentați și valoroși sunt tot mai des dați la o parte în favoarea unor echipe de studenți sau, de ce nu, a noilor tehnologii, iar asta la tarif aproape zero, că doar trăim vremuri dure, iar editurile, sărmanele, trebuie să
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
la calitatea textului. Ei și? Oricum nu observă nimeni asta! Cu excepția cazului în care, într-o bună zi, pe neașteptate, într- o conjunctură favorabilă a astrelor, cartea tradusă va fi chiar citită. „Traduttore, traditore”, spune o vorbă italiană, în care traducătorul este asemuit cu un trădător. Însă chiar este traducătorul un trădător al textului original? Pe marginea acestui subiect, scriitorul austriac Thomas Bernhard spunea: „Este foarte nostim să te uiți la cărțile traduse, dar textul acestora nu are nimic de-a
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
asta! Cu excepția cazului în care, într-o bună zi, pe neașteptate, într- o conjunctură favorabilă a astrelor, cartea tradusă va fi chiar citită. „Traduttore, traditore”, spune o vorbă italiană, în care traducătorul este asemuit cu un trădător. Însă chiar este traducătorul un trădător al textului original? Pe marginea acestui subiect, scriitorul austriac Thomas Bernhard spunea: „Este foarte nostim să te uiți la cărțile traduse, dar textul acestora nu are nimic de-a face cu originalul, tocmai pentru că este un text tradus
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
decât în germana originală, fiindcă aceste variante străine i se păreau mai elegante, eliberate de exprimări greoaie inutile tipice limbei germane. Aceeași întrebare l-a preocupat și pe Goethe, iar concluzia la care a ajuns, nu era prea bună pentru traducători: „Traducătorii sunt ca niște proxeneț i profesioniști care-ți laudă o minunată femeie ascunsă după un voal. Ei te fac de fapt să tânjești tot mult după forma originală.” Totuși, această constatare lipsită de speranță și deprimantă pentru orice traducător
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
în germana originală, fiindcă aceste variante străine i se păreau mai elegante, eliberate de exprimări greoaie inutile tipice limbei germane. Aceeași întrebare l-a preocupat și pe Goethe, iar concluzia la care a ajuns, nu era prea bună pentru traducători: „Traducătorii sunt ca niște proxeneț i profesioniști care-ți laudă o minunată femeie ascunsă după un voal. Ei te fac de fapt să tânjești tot mult după forma originală.” Totuși, această constatare lipsită de speranță și deprimantă pentru orice traducător, nu
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
traducători: „Traducătorii sunt ca niște proxeneț i profesioniști care-ți laudă o minunată femeie ascunsă după un voal. Ei te fac de fapt să tânjești tot mult după forma originală.” Totuși, această constatare lipsită de speranță și deprimantă pentru orice traducător, nu l-a împiedicat pe Goethe să facă el însuși traduceri. Și după ce a tradus romanul Le neveu de Rameau a lui Diderot din limba franceză, un critic literar din acele timpuri le-a spus contemporanilor săi următoarele: „Unii germani
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
imposibil să imite stilul ingenios a lui Diderot și că forma germană a lui Rameau nu este decât o traducere.“ Les grands esprits se rencontrent, marile spirite se întâlnesc și la modul ideal fiecare scriitor ar trebui să-și găsească traducătorul care i se potrivește, așa cum fiecare sac ar trebui să-și găsească peticul. O traducere mot à mot ar fi desigur ilariant-absurdă, ea ar duce la texte de tipul Cântăreața cheală la modul ionescian nepremeditat sau la opere asemănătoare celor
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
că „să traduci corect, înseamnă să adaptezi propriei limbi ceea ce se vorbește în altă limbă.” *** Schimbând registrul, relatez o experiență personală. În aceste rânduri, cititorii vor putea să discearnă, desigur, cât e glumă și cât e adevăr. Și eu sunt traducător de literatură, nu demult am tradus un roman despre anii comunismului, din română în germană. La traducere, cel mai mult m-a interesat să creez un text cursiv și viu, ca și cum ar fi fost scris direct în germana de astăzi
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
sau, unde am considerat necesar, câte un capitol, două sau chiar mai multe. Bineînțeles, am fost extrem de grijuliu să păstrez un echilibru între aspectele omise și cele adăugate, astfel încât dimensiunea romanului să nu se schimbe, căci, la urma urmelor, un traducător trebuia să transpună originalul în mod fidel. Nici din punct de vedere stilistic nu am schimbat mai nimic din textul inițial, cu excepția numeroaselor descrieri poticnite și a zecilor de pasaje melancolice sau lugubre, care dominau toată cartea, și pe care
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
variate, în cercetări cu caracter monografic, cum e aceea a Silviei Mattesini, Profilo di un genio desolato, din 1991, sau tematic: după Mihai Eminescu: nel laboratorio di „Luceafărul” (2006) al regretatului Marco Cugno, profesor la Universitatea din Torino și reputat traducător de poezie română, în 2011 apărea la Dijon cartea „Luceafărul” de Mihai Eminescu. Portrait d’un dieu obscur, de Gisèle Vanhese, profesor de literatură comparată și studii românești la Universitatea Calabriei, Italia. Foarte recent, această carte a apărut și în
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
i t e ra tu ra română înseamnă în care a avut o mare încredere... ce conține poemul ”Luceafărul”, Eminescu, pe care îl citise în Păcat apărut la Editura Onix din Haifa, traduceri ebraice. Să se odihnească în pace ” mulțumită traducătorului Tomy Sigler Pentru mine? Este un geniu. (să fie binecuvântat ) și editoarei Ceea ce spune totul. Un geniu al Marta Indig Leopold, Israel Denise Idel. Cartea a fost editată în poeziei românești și universale. (pictoriță): versiune bilingvă, româno ebraică, ” Vreme trece
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]