43,783 matches
-
receptarea operei lui. Astfel, când dramaturgul trece cu arme și bagaje de la liberali în tabăra junimiștilor conservatori la Timpul, ziarul celor dintâi, Telegraful, nu ratează nici o ocazie de a-l denigra. În ciuda succesului de critică și de public înregistrat de traducerea lui Caragiale la piesa Roma învinsă, ziarul citat publică poemul cu accente pamfletare Traduttore, traditore, iar la punerea în scenă a Nopții furtunoase sau a comediei D-ale carnavalului îi sunt contestate autorului orice merite: „Moralitatea suferă, acțiunea păcătuiește, intriga
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
provincie, cu precădere cele din Iași, nu scapă nici o ocazie de a consemna și de a lăuda inițiativele și ultimele apariții sau puneri în scenă ale pieselor lui Caragiale, în anunțuri publicitare, articole de întâmpinare sau cronici teatrale, note despre traducerile sau reprezentațiile comediilor în străinătate, articole ce descriu cu lux de amănunte procesul de plagiat pentru drama Năpasta intentat de Caion sau chiar în interviuri contrafăcute. Provincia și capitala, pe de o parte, conservatorii și liberalii, pe de altă parte
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
și omenia înseși, ajutîndu-i pe cei mai tineri sau mai puțin norocoși decît el - nu numai cu informații, sfaturi și idei, dar și în plan material. Iată cum îl descrie Ernest Hemingway în volumul său autobiografic A Movable Feast (în traducere românească, Parisul e o sărbătoare): „Ezra era scriitorul cel mai generos din cîți mi-a fost dat să cunosc, și cel mai dezinteresat. Îi ajuta pe poeții, pictorii, sculptorii și prozatorii în care credea, și ar fi ajutat pe oricine
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
sell himself în the stable”. Adică, un caz de literalizare inversă, dacă vreți. Evident, un englez înțelege sensul. Totuși, ce rost are să literalizăm un proverb care are deja un corespondent consacrat? Se pare că are, după cum mărturisește Richard Proctor: “în traducere am optat pentru păstrarea «romanității» proverbelor” (p. 9). Adică să arăți că acolo unde englezul a ales oală sau vinul, românul a ales calul? Pentru a vedea cum a funcționat mecanismul traducerii, să aruncăm o privire asupra dicționarului lui Virgil
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
pare că are, după cum mărturisește Richard Proctor: “în traducere am optat pentru păstrarea «romanității» proverbelor” (p. 9). Adică să arăți că acolo unde englezul a ales oală sau vinul, românul a ales calul? Pentru a vedea cum a funcționat mecanismul traducerii, să aruncăm o privire asupra dicționarului lui Virgil Lefter, mai ales asupra bibliografiei. În afară de lucrarea de referință a lui Zanne (la care a apelat și Călin Manilici), autorul s-a folosit de trei cărți esențiale: două aparținînd lui E. B.
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
not walk în a meadow”, tradus de Mudure - Proctor prin “One afraid of frost should not plant a vineyard”. Și exemplele pot continua, iar problema nu este una de modă, ci de metodă. La fel putem trata orice gen de traducere, discutîndu-i metodă. Să presupunem că dorim să traducem Povestea vorbei. Cum procedăm? Apelăm la dicționarul de secol XIX sau alegem să literalizăm? Michaela Mudure și Richard Proctor consideră, implicit, că trebuie să recurgem la literalizare pentru a păstra acea “Romanianess
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
să recurgem la literalizare pentru a păstra acea “Romanianess”, adică identitatea romanesca. Așa cum ar trebui păstrată identitatea engleză într-o situație analoga. După părerea mea există două opțiuni. Ori păstrezi identitatea literalizînd și adaugi echivalentul în notele de subsol, dublînd traducerea cu un comentariu filologic și semantic solid, ori reconstruiești, în limba țintă, un univers care tinde să piardă trăsăturile gîndirii și expresivității printr-o autohtonizare excesivă. O prezență “străină” nu are cum să diminueze calitatea sau nivelul de înțelegere a
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
expresivității printr-o autohtonizare excesivă. O prezență “străină” nu are cum să diminueze calitatea sau nivelul de înțelegere a unui text. Dimpotrivă, îl face mai interesant, adăugînd poeticității scriiturii, poeticitatea limbii înseși. Altfel cum să numim textul rezultat dintr-o traducere autohtonizantă: “inspirat după” sau “adaptat după”? Evident, textul trebuie “să sune” românește/englezește, dar aici intervine talentul traducătorului de a păstra un echilibru fericit între “identitate” și “străinătate”. Dar să revenim la proverbe, pentru ca, vorba ceea: “O vorbă bună stinge
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
un viitor “global village”? Interogația rămîne deschisă, în spiritul proverbului: “I cannot be your friend and your flatterer too”, adică, “Nu-ți pot fi și prieten și lingușitor”. Proverbe românești - Romanian Proverbs, Călin Manilici (selecție antologie), Michaela Mudure & Richard Proctor (traducere în limba engleză), Cluj-Napoca, Editura PRO VITĂ, 2003. 110 p.
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
Germania, un poem consacrat trecerii prin aceste ținuturi a părintelui filozofiei moderne și raționalismului occidental. Hans Magnus Enzensberger semnează 99 de meditații despre nori, în versuri albe. Precum se vede, meteorologia pare să-i inspire pe unii scriitori și azi... Traducerile din literatura universală continuă să umfle cifrele de afaceri ale branșei și să satisfacă pofta de ficțiune a publicului cultivat. Cărțile lui Coelho, ale lui José Saramango, Ismail Kadaré sau António Lobo Antunes se vînd ca pîinea caldă, Cel de-
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
acum”, este o cascadă de cuvinte și de impresii “atunci” și o sărăcie teribilă de nuanțe și de reacții “acum”. Mi s-a părut că și traducătorul, Bogdan Budeș, a simțit exact toate acestea și a reușit să accentueze în traducerea piesei opozițiile dinamic/devitalizat și ritmurile frazelor ce derivă de aici. E o încercare deloc simplă. Și pentru actor, și pentru regizor, și pentru spectatori. Textul pare să aibă o structură laxă și, în același timp, indicațiile și notele autorului
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
ghid „la zi” în medicină cuprinde o muncă de autor uriașă. El nu pică din cer, cu indicații venite direct de la Hipocrate. Și chiar dacă ar fi fost așa, datoria dlui Beuran ar fi fost să precizeze Hipocrate dixit. Iar cu traducerile sale, pe care le-a prezentat drept lucrări originale, dl Beuran a izbutit să avanseze în ierarhia universitară. Editorialistul Naționalului exagerează scriind că dr Beuran a ajuns obiect de ură. Mai curînd de dispreț. l Vîlvă teribilă în mass-media după ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
Primele traduceri de texte integrale din poezia lui Eminescu le-a dat scriitorul și traducătorul Ge Baoquan (1913-2000). A fost corespondentul agenției „China nouă” între 1949-1950, apoi împuternicit cu afaceri al guvernului chinez la Moscova. Într-o zi, a primit cadou un
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
la Moscova. Într-o zi, a primit cadou un exemplar din prima ediție rusă a poeziilor eminesciene, care l-au impresionat puternic. El a tradus primul pachet de poezii ale lui Eminescu și le-a publicat în prestigioasa revistă chneză „Traduceri”, numărul din ianuarie 1955, sub pseudonimul Baoquan: Pe aceeași ulicioară..., Ce te legeni..., Și dacă..., Somnoroase păsărele și De ce nu-mi vii. În toamna anului 1957, Ge Baoquan a fost vizitat de Xu Wende, care tocmai își terminase studiile filologice
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
din anii studenției, asigurând și translația la întâlnirile scriitorilor chinezi cu Sadoveanu și cu alți autori români. El i-a adus lui Ge Baoquan câteva poezii eminesciene traduse direct din limba română, dintre care trei au fost publicate în revista „Traduceri” din ianuarie 1958. Cele trei poezii sunt: Ai noștri tineri, Criticilor mei și Lacul. O altă poezie eminesciană tradusă de Ge Baoquan este Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, publicată în august 1959 în revista „Literatura universală” (continuatoarea revistei
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
din ianuarie 1958. Cele trei poezii sunt: Ai noștri tineri, Criticilor mei și Lacul. O altă poezie eminesciană tradusă de Ge Baoquan este Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, publicată în august 1959 în revista „Literatura universală” (continuatoarea revistei „Traduceri”). După aceea, însă, timp de două decenii, nici el, nici alți traducători chinezi n-au putut continua opera de traducere în limba chineză, întrucât China aproape și-a închis porțile în domeniul relațiilor culturale cu străinătatea și a intrat, din
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
Ge Baoquan este Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, publicată în august 1959 în revista „Literatura universală” (continuatoarea revistei „Traduceri”). După aceea, însă, timp de două decenii, nici el, nici alți traducători chinezi n-au putut continua opera de traducere în limba chineză, întrucât China aproape și-a închis porțile în domeniul relațiilor culturale cu străinătatea și a intrat, din vara anului 1966, în perioada „revoluției culturale”. Deși pe la mijlocul deceniului al VIII-lea, favorizate de relațiile politice speciale dintre China
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
drum de dezvoltare generală rapidă, caracterizată prin deschidere și reformă, iar primele semne de transformări înnoitoare au apărut în învățământ, știință, literatură și artă. În 1978, la Nanjing, în provincia Jiangsu, se pregătea editarea unei noi reviste cu numele „Pădurea traducerilor” (Yi Lin). Redactorul Li Jingduan i-a scris lui Ge Baoquan ca să-i ceară sfatul în probleme redacționale. Ge i-a trimis o scrisoare de încurajare și șase poezii traduse din Eminescu. Poeziile au apărut în primul număr al revistei
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
că n-aud..., Dorința - au fost publicate pentru prima dată, iar altele trei - Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Și dacă... și De ce nu-mi vii - republicate. Până la volum mai era doar un pas. În martie 1981 Editura pentru Traduceri din Shanghai a editat cartea Eminescu, poezii, prima antologie eminesciană în limba chineză, tradusă în colaborare de Ge Baoquan, Xu Wende și Li Ninglai (vezi foto 1). Cartea este o selecție din volumul de poezii tipărit la Editura de Stat
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
cititorilor chinezi o analiză profundă și complexă a tematicii poeziei eminesciene, cu inserarea pe alocuri a unor versuri exemplificative și citate din critici reprezentativi. Ge Baoquan a scris și o postfață în care a menționat momentele importante în activitatea de traducere din Eminescu, colaborarea lui cu ceilalți doi traducători precum și cu prietenii români. Este de regretat că această primă ediție chineză a operei lui Eminescu a avut un tiraj de numai 6.500 de exemplare, puține în comparație cu alte cărți de pe vremea
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
eminesciană și din creații proprii, susținut de poeți și actori chinezi. Cu acest prilej, poeta Ke Yan a citit o poezie prilejuită de momentul aniversar, o imagine artistică surprinsă de ochii unei poete chineze. De la apariție volumului Eminescu, poezii, în traducerea lui Ge Baoquan, Xu Wende și Li Ninglai, peste 20 de ani, poetul român este pomenit și recitat cu diverse ocazii omagiale și protocolare, chiar la întâlnirile la cel mai înalt nivel, dar pentru cititorii obișnuiți mai ales cei tineri
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
primul chinez care și-a luat doctoratul în filologie la Universitatea din București încă în 1965. Românist pasionat de o viață, s-a dedicat în exclusivitate studiilor și cercetărilor în limba și literatura română. Prin publicarea mai multor cursuri universitare, traduceri din zeci de scriitori români (Lucian Blaga, George Coșbuc, Mihail Sadoveanu...), tratate (Literatura română, Dramaturgia românească), mai ales prin coordonrea celor două dicționare fundamentale, chinez-român și român-chinez, și-a dobândit un binemeritat prestigiu în rândul româniștilor chinezi și al sinologilor
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
cititorii chinezi. Este de menționat că selecția s-a lărgit destul de mult față de versiunile precedente în chineză; traducătorul a optat mai mult pentru valorile estetice decât criteriile sociale. Comparând versiunile profesorului Feng cu originalele, remarcăm că este vorba de o traducere liberă foarte reușită. Posedând o deosebită comprehensiune și o bogată experiență în munca de traducere literară din română în chineză, acumulată de-a lungul a câtorva decenii, traducătorul a redat cu fidelitate, într-o limbă curată și concisă, imaginile artistice
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
în chineză; traducătorul a optat mai mult pentru valorile estetice decât criteriile sociale. Comparând versiunile profesorului Feng cu originalele, remarcăm că este vorba de o traducere liberă foarte reușită. Posedând o deosebită comprehensiune și o bogată experiență în munca de traducere literară din română în chineză, acumulată de-a lungul a câtorva decenii, traducătorul a redat cu fidelitate, într-o limbă curată și concisă, imaginile artistice și subtilitățile textului original, făcând ca poeziile eminesciene să sune tot așa de frumos, comparabil
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
chineză, acumulată de-a lungul a câtorva decenii, traducătorul a redat cu fidelitate, într-o limbă curată și concisă, imaginile artistice și subtilitățile textului original, făcând ca poeziile eminesciene să sune tot așa de frumos, comparabil cu cele mai bune traduceri lirice din literatura universală. Într-o Postfață, destul de amplă, pe lângă viața lui Eminescu, traducătorul a consacrat mai multe pagini unei analize asupra măiestriei artistice a poetului. Renunțând la unele asocieri forțate, formulate cândva după conceptele literaturii proletcultiste, a modificat acum
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]