987 matches
-
în plan ideologic acesta își dă silința să îi convingă pe cei de la putere de loialitatea sa față de marxism-leninism, în plan literar nu se arată dispus să se conformeze întru totul. Alături de tiradele sale procomuniste și prosovietice, uneori atât de tranșante încât par a fi folosite ca armă defensivă, trădând nesiguranța, criticul acceptă autori care se țin departe de politica momentului, precum G. Bacovia, Constant Tonegaru (deși numele său era încă de mai mică rezonanță), ori articole sobre despre Shelley și
NAŢIUNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
Manuscrise identificate” și nu numai, JL, 1998, 11-12; Marin Diaconu, Coordonatele publicisticii lui Petre Pandrea, JL, 1998, 15-16; Dan C. Mihăilescu, Manifestul crinului opărit, „22”, 2000, 13-14; Alex. Ștefănescu, Un sinonim pentru frenezie: Petre Pandrea, RL, 2000, 15; H. Zalis, Tranșanta proiecție de sine, CNT, 2000, 21; Al. Călinescu, O epocă, un personaj, ATN, 2000, 6; Vladimir Tismăneanu, Un antifascist european: Petre Pandrea și tragedia stângii românești, „22”, 2000, 32; Ionel Necula, Emil Cioran în memoriile lui Petre Pandrea, DL, 2000
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
Teza unicității structurale a seriilor temporale nu reprezintă o atitudine marginală, caracteristică doar pentru orientarea neokantiană, ci mai generală. În disputele filosofice legate de problema evoluției, ea este legată de celebra problemă a cauzalității istorice. David Bidney exprima în termeni tranșanți cele două posibilități de a considera cauzalitatea (Bidney, 1953). Pe de o parte, este cauzalitatea clasică, așa cum apare, deexemplu, în Etica lui Spinoza. Această cauzalitate este caracterizată printr-un determinism monist. Toate fenomenele sunt reduse la cauzele lor, în sensul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
afostînsă nici o revoluție structuralistă. Sau, chiar dacă a existat, nu este asociată cunumele lui Lévi-Strauss, Foucault sau Althusser. Ea este mult anterioară și îșiaflă originile în lucrările lui Marx și ale altor gânditori. Structuraliștii francezi aucăutat doar să formuleze în termeni tranșanți, adesea destul de exclusiviști și nici pe departe foarte clari, schema explicativă structuralistă, prezentând-o ca pesingura posibilă. Este evident însă că, după structuralism, istoria nu mai este posibil de practicat în forma sa tradițională. Ea trebuie să învețe de la abordarea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
arhetipală. Deși a apărut în 1968, cartea fusese încheiată în 1954 și rămâne, alături de Istorie..., opera fundamentală a autorului. Eminescu este abordat din perspectiva unui proiect vast, care constă în scrierea unei istorii a literaturii române, concomitent cu altă necesară, tranșantă disociere a valorilor. Criticul preia și radicalizează demersul călinescian de valorificare a postumelor până la schimbarea poziției lor valorice față de antume. La apariția studiului reacția tradiționaliștilor împotriva acestui „sacrilegiu” a fost extrem de vehementă. În realitate, exegetul nu discreditează poezia eminesciană antumă
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
poeta nu renunță la imaginile elaborate, nici la bucolicul artificial, în care „Ierburile pe dealuri devin lapte/ În vocile suave ca niște îngeri albi”, sau la „confuziile” suprarealiste. Accentele teribiliste nu dispar nici ele cu totul, fiind învederate în declarații tranșante, care pot scandaliza dacă sunt luate în serios - „Nu dau o frunză de ștevie pe toate filosofiile” -, dar cumpănite, echilibrate de o aserțiune precum „Iubesc mai mult viața decât ideile pure”. Universul poetic se înclină tot mai primejdios către proza
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
doar o singură școală sociologică la Chicago, dacă ceea ce se Întâmplă astăzi la această prestigioasă universitate este continuarea tradiției fundamentale, cu adaptări la realitatea socială a zilelor noastre, sau avem de-a face cu inovații ideatice radicale, propunem trei exemple tranșante: studiul lui Laumann și Michael (2001) este nu numai o dovadă excelentă a Îmbinării cantitativ-calitativiste, ci ilustrează și preocuparea Școlii În legătură cu politicile publice, cei doi autori, pe baza unor evidențe empirice semnalizând intervenții posibile În politicile de sănătate publică; Tang
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
abordarea aspectelor comune mai multor spații rurale s-a subliniat necesitatea existenței unor indicatori comuni, plecând, eventual, de la conturarea unui tip ideal (În sens weberian), urmând ca pentru aprofundarea specificității să se recurgă la metodele calitative. Unele poziții au fost tranșante spre finalul dezbaterii acestei teme: mai importantă decât alegerea unei metodologii (cantitativă sau calitativă) este conceptualizarea, care, ea Însăși și În primul rând, trebuie să fie unitară. Atunci când este vorba despre studii internaționale, au relevat unii participanți la dezbateri, se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
importanța extraordinară a personajului, opinând că esențială ar fi „relația de tip agonal între personajul-Autor și personajul propriu-zis fictiv”, deslușește procesul de „deconstruire a subiectului” ș.a.m.d. Obiectivul identificării în autorul studiat a unui „scriitor tipic postmodern” este mărturisit tranșant și urmărit cu energie, cu inspirație și empatie, lucrarea fiind una din cele mai bune monografii eseistice din ultimii ani. Întrucâtva asemănătoare este a doua carte publicată de P., Ionesco. Anti-lumea unui sceptic (2002), consistent eseu monografic, care își propune
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
R. Murray, nu ca o expresie pseudomodernă sau ca o abatere ciudată de la modernitatea occidental-europeană, ci ca o formulă de organizare socială a modernizării, ce fusese anticipată încă de începuturile ideologice ale primei modernități. Z. Bauman o spune în termeni tranșanți: „comunismul a fost modernitatea în modul cel mai determinat și în postura cea mai decisivă [...], purificată de ultima urmă de haotic, irațional, spontan, impredictibil”. În organizarea și funcționarea comuniste pot fi identificate indicii clare ale statului extins, corporatist și raționalizat
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
postistorică, postfordistă, postcomunistă, postnaționalistă, postmaterialistă, postdeterministă sau post-ce-vreți-să-adăugați. Noua epocă post se afirmă astfel mai întâi prin negație. Ea anunță sfârșitul modernității inițiate de Iluminism și consacrate de dezvoltările din secolele al XIX-lea și XX odată cu specificarea despărțirilor, uneori tranșante, de acest trecut. Dar tot ea se afirmă și printr-o nouă construcție în economie și politică, în cultură și în lumea socială. Continuitate și discontinuitate Ca atare, plasându-ne în plină contemporaneitate, ne confruntăm cu două alternative. Din perspectiva
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
În consecință, tranziția ar fi saturată de o patologie socială fără limite. Modelul cultural al lui Durkheim este, în bună tradiție iluministă, binar: sacru vs profan, solidaritate mecanică vs solidaritate organică, normal vs patologic. Dihotomia explicativă este fundată pe distincția tranșantă dintre societatea tradițională și cea modernă, întrucât sociologia, devenită deja o știință socială specializată, căuta să explice modul de configurare și constelațiile constitutive ale societății moderne izvodite în cadrele celei tradiționale, ce părăsea scena istoriei. Prin Durkheim, Pareto și Weber
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
prezentul și a proiecta viitorul. În privința spațiului geografic, cel mai adesea, referințele se fac la o societate „universală”, deși, treptat, „societatea națională” își croiește calea specificității și a comparativității cu alte societăți naționale. Pe scara timpului istoric, distincția cea mai tranșantă a fost făcută între societatea tradițională (feudală) și cea modernă (industrială, capitalistă, democratică). Societatea tradițională a fost reconstituită istoric în termeni eminamente derogatorii, pe când societatea industrială (Saint-Simon, Comte sau Durkheim), cea democratică (Montesquieu sau Tocqueville) ori cea capitalistă (Weber, Pareto
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
permanență structura ocupațiilor și direcțiile mobilității ocupaționale, iar producția și distribuirea bunăstării, inclusiv consumul, schimbă identitățile personale și stilurile de viață. Modernității nu i-a fost caracteristică o singură diviziune a muncii și nici o structură socială unică. Optând în mod tranșant pentru individualism, modernitatea a creat condiții ca fiecare individualitate să-și realizeze propriile proiecte de viață și identități în cadrul structurilor de apartenență. Relația tensionată dintre individualitate și structură și-a schimbat cursul într-o singură direcție: creșterea autonomiei individuale. De
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
să devină obiect al unei revizuiri de amploare. Să admitem că schimbările structurale ale modernității târzii sau recente, adică reflexive, s-ar asocia atât cu existența unor discontinuități în istoria modernității, cât și cu un evoluționism ce refuză fracturările istorice tranșante. Dar ce să alegi: discontinuitatea tranșantă sau continuitatea evolutivă? Întrebarea seamănă flagrant cu cea pe care și-o puneau mai înainte iluminiștii și urmașii lor imediați, deși în contexte sociale, politice și culturale diferite. Perspectiva discontinuităților aduce cu sine nevoia
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de amploare. Să admitem că schimbările structurale ale modernității târzii sau recente, adică reflexive, s-ar asocia atât cu existența unor discontinuități în istoria modernității, cât și cu un evoluționism ce refuză fracturările istorice tranșante. Dar ce să alegi: discontinuitatea tranșantă sau continuitatea evolutivă? Întrebarea seamănă flagrant cu cea pe care și-o puneau mai înainte iluminiștii și urmașii lor imediați, deși în contexte sociale, politice și culturale diferite. Perspectiva discontinuităților aduce cu sine nevoia de a reflecta asupra tranzițiilor modernității
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
stadiu se află și ce consecințe ar avea asupra dezvoltării modernității reflexive? Înainte de toate, să admitem că schimbările sociale, ca și cele din teoriile despre ele, sunt incrementaliste, adică lent cumulative, adesea tensionate și contradictorii; oricum, evitând, cu excepția revoluțiilor, discontinuitățile tranșante. Când ne situăm doar în spațiul social real, este esențial să identificăm acele schimbări care nu sunt doar efective, ci și percepute din perspectiva unor transformări pe termen mediu și lung ale căror mecanisme le putem detecta. Iar atunci când ne
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
un sistem bazat pe angajare diferențiată, angajare parțială și șomaj, pe migrare externă a forței de muncă și pe autoangajare; b) ștergerea granițelor dintre muncă și non-muncă și afirmarea acelui continuum între aceste două extreme care face dificilă delimitarea lor tranșantă; c) înlocuirea ocupației de-o viață cu multiple ocupații relativ asemănătoare sau chiar deosebite de-a lungul vieții, inclusiv după pensionare și în diferite locuri de muncă; d) destandardizarea locurilor de muncă și a perioadei zilnice de muncă. Astfel de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
toți și-au asumat o afiliere religioasă și au crescut spectaculos comportamentele de tip religios în spațiul public sau privat. Orășenii sunt totuși mai puțin religioși decât ruralii. M. Voicu, analizând „valorile și comportamentele religioase în spațiul urban românesc”, este tranșantă atunci când spune că „tranziția a generat insecuritate existențială și acest fapt și-a pus amprenta pe orientarea populației către religie”. Religia și religiozitatea oferă șansa construcției unui echilibru psihologic personal și facilitează reciclarea opțiunilor comunitariste în forma construcțiilor identitare. Religiozitatea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
așa cum construiește și conservă dominarea. Pentru a ilustra jocul competitiv al raționalităților menționate, să considerăm relația dintre experți și novici ca actori asociați tuturor raționalităților sociale, indiferent de tipul lor. În raționalitatea structurală tehnico-științifică, distincția dintre experți și novici este tranșantă și ierarhică. În opinia și abordarea elitei științifice, publicul este în majoritate ignorant, chiar irațional. Dacă rezistența la aplicare, eșecurile aplicării sau criticile formulate sunt puse pe seama ignoranței, atunci o informare detaliată și o bună transmitere și reproducere ar ameliora
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în funcție de diviziunea de gen, iar familia nucleară, constituită în epoca industrială, moștenește și transmite mai departe relațiile de gen tradiționale. Uneori, se consideră, în mod cu totul reducționist, că teatrul schimbărilor relațiilor de gen ar fi doar familia. Opțiunea este tranșantă: numai din confruntarea bărbaților și cu femeile în cadrul familiei nucleare tradițional constituite și fără schimbarea structurilor instituționale existente ale pieței muncii ar fi posibil să se înlăture stereotipurile de gen tradiționale. O astfel de abordare separă familia de structura socială
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
angajat în bătălii esențiale cu viața, cu propriul destin, iar filosofia disperării este pentru el mai curând un spațiu în care plonjează polemic, refuzând căderea. Verbul are gravitatea meditației morale, în timp ce concizia exprimării aforistice percutante dă forță expresiei poetice. Atitudinea tranșantă, dincolo de sentimente partizane, exprimă credința în om, poetul devenind un simbol al speranței, în cosmice reverberări. Lirica erotică a lui M. este marcată de semnul înghețului din sufletele trădate, ceea ce îndrumă spre o altfel de iubire, esențializată, îndumnezeită prin puritatea
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
ale secolului al XX-lea, temperându-se abia odată cu postmodernismul. Veacul istorism-pozitivismului, al marilor legi și al sistemelor impunătoare de gândire absoarbe literatura într-un continuum de valori heteronome, concatenate și de determinisme rigide. În partea opusă termenii sunt la fel de tranșanți: arta pură sau frumosul pur etc. Survine ruptura dintre rațional și poetic. Sâmbure incandescent cu potențial seismic al stratului specific, periclitând periodic stabilitatea rețelei de sensuri a matricei, poezia își proclamă brutal incompatibilitatea cu literatura. Cel de-al treilea volum
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Pentru ca satul Trifești să poată fi considerat un sat european trebuie să se apropie de acele exigențe ce vizează gradul de dezvoltare și pe care le impune apartenența la lumea europeană. Din acest punct de vedere am întâlnit opinii, replici tranșante de genul „mai bine mă întrebați cât de ieșean este, european nu cred” (femeie, 19 ani, casnică), care subliniază distanța foarte mare dintre satul românesc și ceea ce înseamnă în conștiința colectivă marca „european”. Satul Trifești este departe de a putea
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
În astfel de cazuri, autoarea articolului din Observator cultural pune În paralel textul inițial și cel plagiat, arătând că e vorba despre „un exemplu grăitor de impostură intelectuală, prezentat drept etalon al calității”. Concluzia autoarei este cât se poate de tranșantă: Ca și manualul de clasa a XI-a de anul trecut, realizat de aceeași echipă de autori, și manualul pentru clasa a XII-a este un exemplu relevant de incompetență profesională, girată de o autoritate academică. La fel, dacă nu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]