1,422 matches
-
crunt pe cei din Ukita care se retrăgeau, apărătorii se lăsară purtați de dorința de a-i strivi sub picioare. Porniră pe urmele lor, strigând: — Doborâți-i! — Până la steagurile lor! Prea târziu, comandantul călare al avangardei castelului zări, în față, tranșeea armatei Ukita. Văzând capcana, încercă să-și oprească oamenii, dar aceștia se repeziră înainte, neputând vedea pericolul. Cât ai clipi, din tranșee se stârni o salvă de gloanțe și fumul gros al prafului de pușcă. Atacanții se poticniră, căzând. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urmele lor, strigând: — Doborâți-i! — Până la steagurile lor! Prea târziu, comandantul călare al avangardei castelului zări, în față, tranșeea armatei Ukita. Văzând capcana, încercă să-și oprească oamenii, dar aceștia se repeziră înainte, neputând vedea pericolul. Cât ai clipi, din tranșee se stârni o salvă de gloanțe și fumul gros al prafului de pușcă. Atacanții se poticniră, căzând. — E o cursă! Nu cădeți în capcana dușmanului! Culcat! Culcat! striga comandantul. Să tragă! Așteptați să reîncarce, apoi săriți asupra lor! Cu înfiorătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să reîncarce, apoi săriți asupra lor! Cu înfiorătoare strigăte de război, mai mulți oameni se sacrificară; săreau în picioare pentru a atrage focul inamic și erau ciuruiți de gloanțe. Calculând intervalul până la salva următoare, alții o luară la fugă spre tranșee și săriră înăuntru, umplând pământul cu luptă și sânge. În noaptea aceea, începu să plouă. Steagurile și corturile militare de pe Muntele Ryuo fură udate leoarcă. Hideyoshi se adăposti într-o colibă, privind norii melancolici ai anotimpului ploios. Nu părea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
probabil avea să se îndrepte inamicul spre atac, fură înghesuite stânci enorme și copaci. Regiunea dintre Muntele Higashino și Muntele Dangi, care cel mai probabil avea să fie folosită drept câmp de luptă, era străbătută de o palisadă și o tranșee. Numai excavațiile pentru aceasta din urmă erau uriașe, dar munca fu gata în doar douăzeci de zile. Femeile și copiii participau, și ei, la lucrări. Membrii clanului Shibata făceau raiduri de noapte și recurgeau la șicane meschine, reușind să stânjenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Tabăra sa nu se afla pe teren înălțat, ca aceea a inamicului de la Muntele Komaki, dar Hideyoshi folosise pădurile, câmpiile și râurile din vecinătate spre a obține avantaje maxime, iar poziția armate sale era înconjurată pe două leghe pătrate cu tranșee și palisade. Ca măsură suplimentară de prevedere, incinta capelei din sat fusese aranjată astfel încât să pară că acolo locuia Hideyoshi. Din punctul de vedere al lui Ieyasu, locul unde se afla Hideyoshi era neclar. Ar fi putut să fie ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de embargo, pe criterii de mediu, chipurile. Dacă e să privim explozia recentă a prețurilor aurului, argintului, grâului, bumbacului, sau materiilor prime coroborate cu impactul pe care îl au aceste evoluții asupra economiilor lumii, înseamnă că armatele și-au ocupat tranșeele, iar o serie de arme și-au declanșat deja forța distructivă. Iar Băsescu, ne bate la cap în continuare cu creșterea economică din 2011... Din păcate, autoritățile române nu au reușit să ne plaseze undeva în scenariul războiului economic, decât
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
era filmul ăla? Sunt cel mai groaznic coșmar al tău. De unde știi atâtea despre mine? am întrebat-o pe Josephine cu timiditate. De unde-ai știut că te mint? De unde-ai știut când fiecare a mințit? Am fost mult timp în tranșee. Asta nu m-a lămurit deloc. — Ce vrei să spui? — Vreau să spun că, ani de zile, am trăit cu un dependent cronic de droguri, care mai era și alcoolic, a răspuns ea cu un zâmbet misterios. Am fost șocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai fi pomenit cuvântul „temperamentală“ - la mijloc era vorba despre un dublu-standard absolut deplorabil! Câteva ore mai târziu, când m-am îndreptat către ieșire, aruncând o privire spre departamentul editorial, mă simțeam foarte încrezătoare în legătură cu decizia mea. Un an în tranșee, un progres uriaș în carieră. Eram convinsă că făceam ceea ce era bine să fac. Bine, poate că nu eram chiar convinsă. Dar, cel puțin, speram. și eram în stare să îndur orice timp de un an de zile. Avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
seama că aveam un sentiment straniu de bine, știind că toți oamenii ăia ispășiseră la Grant Books și reușiseră să supraviețuiască și să-și spună poveștile. Acum păreau destul de echilibrați, dar, ca și mine, știau ce înseamnă să fii în tranșee cu patru camarazi, să faci o pauză scurtă ca să mergi la latrină și să te întorci, numai ca să găsești totul distrus și camarazii dispăruți. Oamenii ăia știau ce înseamnă să lucrezi într-o zonă de război profesională, știau ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de pe Central Park West și, după ce i-am prezentat avantajele și dezavantajele diverselor tipuri de polițe disponibile, a început să își amintească de trecut. Mi-a spus că s-a născut la Berlin în 1916, crescut, după moartea tatălui în tranșeele Primului Război Mondial, de mama sa, actriță, ca singurul copil al unei mame de o independență feroce și uneori zgomotoasă, care nu a dat niciodată semn că ar fi vrut să se recăsătorească. Dacă nu îi interpretez eu excesiv comentariile, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nici nu mi-am dat seama până acum, dar mi-a lipsit. Mi-a lipsit mult. — Tu crezi că glumesc, am zis, dar să știi că vorbesc serios. Din giuvaierele înțelepciunii mele. Câteva ponturi după o viață de rânit în tranșeele experienței. Șarlatanii și potlogarii conduc lumea. Pungașii stăpânesc. Și știi de ce? — Spune-mi, maestre. Sunt numai urechi. Pentru că sunt mai flămânzi decât noi. Pentru că știu ce vor. Pentru că ei cred mai mult în viață decât credem noi. Poate tu, Socrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
unor localnici evrei și partizani, făcute de Einsatzgruppe, la care și el, ca și alții din Wehrmacht, asistase - poate uneori chiar dăduse o mână de ajutor? Avea și el de uitat coșmarurile lui, conservele expirate, diareea și frigul inuman din tranșeele de la Stalingrad, de care amintea câteodată, lupta cu ghearele și cu dinții pentru un loc În camioanele retragerii, În mijlocul unei mulțimi de soldați sălbăticiți, piciorul amputat de la genunchi În compartimentul sanitar al trenului care scăpase, la distanță de două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pornit tărăboiul - vorbesc de cel din februarie ’17 - o parte a frontului era În Moldova noastră. Când au auzit Moscalii că s-a mântuit cu boerii, cu burjuii, cu popii, cu țarii și că or să capete pământ... - ...au părăsit tranșeele, ne-au lăsat În fața Nemților cu zeci de kilometri de front descoperit... - Zicem: zeci, fiindcă suntem băieți-buni, dar cred că erau sute... Dar ce vină să le bagi? Să-și dea Ivan de la Tambov ori din Simbirsk sângele pentru Iași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Dacă era nebun? Și, pe deasupra, străin? Adică nu ca noi - la noi? Îl băteam, de-l rupeam - când Îl găseam. Alergam și eu, În stol, În ceată, cu băieții, prin păpușoaie. Dădeam peste cartușe, arme, gropi cu grenade În jur - tranșee din acelea În potcoavă - ba o dată am nimerit peste o uniformă rusească Învelind niște oase Învelite bine În piele (bietul rus: avusese vreme să se umfle, În pielea lui, apoi să se dezumfle - mama nu-l găsise), dar peste Hantut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Își propune leacurile, viitorul Îi aparține celui care va obține vindecarea. Dacă această revoluție triumfă, mullahii vor trebui să se transforme În democrați; dacă eșuează, democrații vor trebui să se preschimbe În mullahi”. Pentru moment, se găseau cu toții În aceeași tranșee, În aceeași grădină. Pe 7 august, legația număra șaisprezece mii de basti, străzile orașului erau pustii, orice negustor de oarecare notorietate „emigrase”. șahul n-avea altă posibilitate decât să cedeze. Pe 15 august, la mai puțin de o lună de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
insule și vorbea foarte pasionat. — PĂi, să-ți zic acum. Vezi tu, am o experiență mare la război. Înainte de asta, sînt căpitan și În armata greacă. SÎnt militar bun. Așa că atunci cînd văd avion vine acolo cînd noi sîntem În tranșee, acolo, la Fuentes del Ebro, mă uit atent la el. MĂ uit la avion cum se apropie, se Înclină, se Întoarce așa (se Întoarse Într-o parte și-și Înclină brațele), se uită la noi, și atunci zic: „Aha. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apoi ar rămÎne În spatele infanteriei, de unde ar trage cu tunul și ar acoperi astfel atacul infanteriștilor. Și Între timp alte tancuri ar putea ataca cuiburile de mitralieră ca și cum ar fi o cavalerie. Și ar mai putea Încăleca În linie o tranșee și să tragă de pe flancuri. Și așa ar putea Împinge din spate infanteria cînd e nevoie, sau i-ar acoperi Înaintarea din față cînd asta e de făcut. — Pe cînd? — Pe cînd, altfel, e cum o să fie și mîine. SÎntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aia călduroasă și prăfuită ne Întorceam Împovărați, cu gurile uscate, cu nasurile Înfundate, și coboram de pe cîmpul de bătĂlie aflat pe creasta lungă de deasupra rîului unde se aflau trupele spaniole de rezerviști. M-am sprijinit de marginea scundă a tranșeei, cu ceafa și umerii lipite de movilița de pămÎnt, la adăpost chiar și față de gloanțele rătĂcite, și mi-am ațintit privirea la ce zăcea jos, În vale. Erau tancurile, acoperite cu crengi de măslin. La stînga erau mașinile statului major
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Înapoi cu bărbiile lipite de pămÎnt și cu nările Înfundate de praf; atunci am descoperit că polonezii nu cuceriseră nici o poziție, ci dimpotrivă, erau puțin mai În spate față de locul din care porniseră dimineața. Și acum, așa cum stăteam Întins În tranșee, eram leoarcă de transpirație, mi-era foame și sete și, odată trecut pericolul atacului, rămĂsesem gol pe dinăuntru. — Sigur nu sînteți ruși? ne Întrebă soldatul. Au apărut ruși pe-aici astăzi. — Așa e. Dar noi nu sîntem ruși. — Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
etaj mai curgea chiar și apa. CĂminul nostru, așa Îi spuneam clădirii. În cele mai rele momente, prima linie fusese chiar În fața acestei clădiri, de-a lungul marginii micului platou În jurul căruia se desfășura bulevardul, și puteai să vezi Încă tranșeele și sacii cu nisip, putreziți din cauza ploilor. Erau atît de aproape, Încît dacă aruncai de pe balcon cu ceva mortar sau o bucată de țiglă din apartamentele distruse, Îi nimereai. Dar acum prima linie se deplasase de pe buza platoului peste rîu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și dispăru și el printre copaci; Începurăm să vedem flamele obuzelor trase de el și, prin fumul care ieșea În trîmbe din casă, unul dintre soldații care stătuseră Întinși la pămÎnt se ridică și o luă la fugă Înapoi, spre tranșeele pe care le părĂsiseră cînd Începuse atacul. Altul se ridică și fugi și el Înapoi, ținîndu-și arma cu o mînĂ, În timp ce cu cealaltă Își ținea casca pe cap. Apoi Începură cu toții să fugă Înapoi. Unii cădeau. Alții rămĂseseră Întinși, fărĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de fum alb Începu să unduiască, În timp ce norul negru se Înălța tot mai sus de pe o bază mult mai largă. — Ăla-i un tanc, spusei. Arde. Așteptarăm o vreme. VĂzurăm cu binoclul doi oameni care ieșiră dintr-un colț al tranșeei și Începură să urce dealul cărÎnd o targă. Mergeau Încet, Împiedicat. BĂrbatul din față căzu În genunchi și apoi se așeză la pămÎnt. Cel din spate se aruncă și el. Se tîrÎ spre primul bărbat. Apoi Îl apucă pe după umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o targă. Mergeau Încet, Împiedicat. BĂrbatul din față căzu În genunchi și apoi se așeză la pămÎnt. Cel din spate se aruncă și el. Se tîrÎ spre primul bărbat. Apoi Îl apucă pe după umăr și Începu să se tîrască spre tranșee trăgÎndu-l după el. După care nu se mai mișcă și ne dădurăm seama că zăcea cu fața-n pămÎnt. Acum zăceau amîndoi acolo. Nu mai bombardau casa și se făcuse liniște. Ferma mare și zidul care Împrejmuia curtea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și ochi de catifea, ce face templierul printre miresmele cedrilor Libanului? Lăsați-i-l măcar pe micul maur. Acum Înțelegeți de ce se răspândește zicala «să bei și să Înjuri ca un templier». E cam ca și cu povestea capelanului În tranșee, care trage rachiu la măsea și Înjură Împreună cu soldații lui analfabeți. Și măcar de-ar fi numai atât. Sigiliul lor Îi reprezintă mereu câte doi, unul lipit de spatele celuilalt, pe același cal. De ce, din moment ce regula le permite câte trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
numai în interiorul ei. Coada până la ușa spre paradis era un preludiu nupțial. Cu fiecare zi unii dintre noi primeau repartiții și scăpau de calvar. Nu conta - după ore veneau la un solitaire sau la un lapte-gros cu cei rămași în tranșee. Ce mândri am fost când ne-au repartizat la licee și nu la școli generale! Uite, statul are încredere în noi, nu degeaba au murit ăia la Revoluție! Când am intrat prima oară la clasă, nu m-am obosit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]