1,405 matches
-
folosind, tactica unei retrageri false, pentru a momi armatele franco-britanice într-o zonă puternic pregătită de germani pentru defensivă. După ce luptele de pe frontului de vest au ajuns într-un punct mort și războiul s-a transformat într-un conflict de tranșee, Armata a 6-a și-a avut bazele la Loos în Belgia. Pe 24 septembrie 1915, Armata a 6-a a fost ținta primului atac cu arma chimică lansat de armata britanică. În ciuda pierderilor cumplite suferite de germani, ofensiva britanică
Armata a 6-a germană () [Corola-website/Science/308105_a_309434]
-
caracterul școlii fiind germano-româno occidental, cu predare preponderent în limba germană. La începutul secolului al XX-lea, școala are un caracter mixt germano-român. Primul Război Mondial are consecințe nefaste asupra școlii, care este distrusă, dar și asupra localității, urme ale tranșeelor săpate atunci putând fi observate și în prezent. În 1921, în Solca existau practic două școli, una cu predare în limba germană și una cu predare în limba română. Cele două școli se contopesc într-o singură unitate, probabil în
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
rubricii ,De vorbă cu...”, începând cu Barbu Ștefănescu Delavrancea și continuând cu George Coșbuc, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Alexandru Vlahuță, Octavian Goga, George Enescu, Spiru Haret ș.a. Prin textele pe care le publică, dintre care merită menționat articolul “Latinitatea strigă din tranșee”, al lui Octavian Goga, Flacăra militează pentru intrarea României în război alături de Franța și împotriva Austro-Ungariei. Din cauza Primului război mondial revista își încetează apariția în noiembrie 1916. Pe 10 decembrie 1921 apare o serie nouă a revistei Flacăra, sub conducerea
Flacăra () [Corola-website/Science/313438_a_314767]
-
înălțimi, de unde supravegheau în mod eficient toate căile de deplasare ale trupelor aliate. Tactica germană era să lupte în zonele puternic împădurite, unde focul artileriei americane și bombardamentele de aviație erau ineficiente. Americanii au fost atrași în lupte sângeroase de tranșee. Americanii au fost obligați să lupte din greu pentru cucerirea dealurilor unul câte unul și cu pierderi foarte mari. Numeroasele atacuri germane au contribuit din plin la încetinirea înaintării americanilor, deseori aceștia din urmă fiind nevoiți să cedeze terenul cucerit
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
britanici care au capturat 12.000 de soldați turci depășind linia Gaza-Beersheba. Momentul critic al luptelor a fost capturarea orașului Beersheba în prima zi, după ce Brigada a 4-a de Cavalerie Ușoară Australiană a atacat mai mult de 4 km. Tranșeele turcilor au fost depășite iar australienii au capturat fântânile de la Beersheeba securizând importantele resurse de apă și luând 700 de prizonieri cu prețul a 31 de morți și 36 de răniți. Mai târziu, trupele australiene vor ajuta la împingerea trupelor
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
alături de alte două corpuri britanice - a lansat o operațiune în Flandra cu scopul eliminării unei pungi formate din trupe germane la sud de Ypres.. Atacul a debutat cu detonarea a 454.545 kg de exploziv plasat sub creasta Messines, distrugând tranșeele germane. Avansarea a avut loc practic fără opoziție și, în ciuda unui puternic contraatac german în ziua următoare, ea a fost încununată de succes. Pierderile australiene din timpul bătăliei de la Messines numără aproape 6.800 de oameni. Corpul I ANZAC a
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
se retrăgeau. Pierderile australiene s-au ridicat la 20 de morți și 104 răniți în lupta care avea să devină cunoscută sub numele de Prima Bătălie de la Maryang San. Trupele beligeranților au devenit statice blocându-se într-un război de tranșee asemănător celui din Primul Război Mondial, soldații desfășurându-și activitatea în tuneluri, redute și forturi de aparare situate în spatele unor poziții defensive întărite cu garduri de sârmă ghimpată. Din 1951 până la sfârșitul războiului, 3 RAR a păstrat pozițiile tranșeelor din partea
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de tranșee asemănător celui din Primul Război Mondial, soldații desfășurându-și activitatea în tuneluri, redute și forturi de aparare situate în spatele unor poziții defensive întărite cu garduri de sârmă ghimpată. Din 1951 până la sfârșitul războiului, 3 RAR a păstrat pozițiile tranșeelor din partea estică a diviziei, cele din colinele situate la nord-est de râul Imjin. De partea cealaltă se găseau pozițiile chineze, la rândul lor putenic fortificate. În martie 1952, Australia a sporit implicarea sa terestră prin angajarea a încă două batalioane
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
a 7-a. La 10 martie 1915 el este din nou rănit la mîna stîngă, pe Somme. Decis să ia totul în mîinele sale, el se va dezice de îndeplinirea ordinului dat de comandament și va ordona deschiderea focului spre tranșeele dușmanilor. Acest act îl va costa 8 zile de eliberare de la îndeplinirea funcțiilor sale. Libertatea și curajul, inteligența și capacitățile sale strategice, atitudinea sa față de război l-au diferențiat astfel încât comandamentul batalionului i-a propus să execute funcția de adjunct
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
bolșevici și își părăseau posturile cu miile, soldații noștri prost hrăniți, înarmați insuficient, rareori lăudați, veșnic obosiți, au rămas credincioși regelui, de neclintit în mijlocul debandadei foștilor lor aliați. Am trăit printre ei pretutindeni, în spitale, pe front, chiar și în tranșee, i-am văzut înfometați, scheletici, renăscând la viață, redevenind ființe sănătoase și puternice. Juraseră să reziste ca un zid pentru a apăra ultima părticică de pământ românesc care era încă al nostru"”. În timpul războiului, Ferdinand și mai ales Maria au
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
aproape în întregime distrus după încercuirea de lângă Viazma, a fost recreat din resturile altor unități și din trupe proaspăt recrutate. Orașul Moscova a fost transformat într-o fortăreață. După cum amintește Jukov, 250.000 de femei și adolescenți au muncit, construind tranșee și șanțuri antitanc în jurul capitalei, excavând și transportând aproape 3 milioane de metri cubi de pământ doar cu mijloace manuale. Fabricile din Moscova au fost transformate în grabă în complexe militare: fabrica de automobile a fost transformată în fabrică de
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
spre vest de râul Oka, fără a avea în prealabil aprobarea lui Hitler. Pe 20 decembrie 1941, în timpul întâlnirii cu generalii săi, Hitler a anulat ordinul de retragere și a ordonat soldaților săi să apere fiecare petec de pământ, "săpând tranșee cu proiectilele de artilerie dacă era nevoie." Guderian a protestat, subliniind că pierderile din cauza frigului erau de fapt mai mari decât cele din cauza luptelor și că echipamentul de iarnă era blocat în trafic pe undeva prin Polonia. Cu toate acestea
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
soldații germani de la sud de Rin au organizat o linie de blocare de-a lungul căii ferate, făcând joncțiunea cu subunitățile SS spre sud, realizând o linie defensivă împotriva unui posibil atac al polonezilor pentru cucerirea podului rutier. Polonezii săpaseră tranșee la Driel, iar tancurile germane nu au reușit să manevreze în așa fel încât să îi atace. Speranțele polonezilor au crescut când trei blindate ale Corpului XXX au reușit să ocolească defensiva germană și să se alăture forțelor lui Sosabowski
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de închidere. Soluția sa a fost reconstrucția autostrăzii în regie proprie de către CNADNR, și a demarat procedurile de achiziție a unor utilaje și materiale de construcție în paralel cu proiectarea unei soluții tehnice. Soluția tehnică aleasă presupune realizarea a șase tranșee drenante, transversal pe ampriza autostrăzii, patru de 65 m și două de 285 m lungime, adâncimea lor ajungând până la stratul stabil de marne, unde nu au loc alunecări de teren. Aceste tranșee se umplu cu piatră spartă, ce ar permite
Autostrada A1 (România) () [Corola-website/Science/300224_a_301553]
-
tehnice. Soluția tehnică aleasă presupune realizarea a șase tranșee drenante, transversal pe ampriza autostrăzii, patru de 65 m și două de 285 m lungime, adâncimea lor ajungând până la stratul stabil de marne, unde nu au loc alunecări de teren. Aceste tranșee se umplu cu piatră spartă, ce ar permite atât scurgerea apei din corpul autostrăzii, cât și asanarea unor mlaștini din apropiere, iar peste ele se așterne un strat de piatră spartă, apoi se realizează rambleul din balast și balast stabilizat
Autostrada A1 (România) () [Corola-website/Science/300224_a_301553]
-
se toarnă cele trei straturi de asfalt stratul de bază, cel de legătură și cel de uzură. Termenul asumat de redeschidere a autostrăzii era sfârșitul lunii septembrie, iar lucrările propriu-zise au început la jumătatea lui august. La începutul lui septembrie, tranșeele drenante fuseseră executate și umplute cu piatră spartă, rămânând să se execute corpul autostrăzii. Tronsonul a fost redeschis pe 10 octombrie 2016. Construcția tronsonului Deva-Orăștie a fost realizată de compania Strabag împreună cu câteva firme asociate, costurile totale fiind estimate la
Autostrada A1 (România) () [Corola-website/Science/300224_a_301553]
-
la Guvern. Galoanele! Galoanele și nimic mai mult. Le pierduse în armată prin nedibăcie, și voia acum să le recâștige în politică, prin toate felurile de dibăcie! [...] Averescu era în stare să primească puterea oricând, de la oricine și oricum.”" Din tranșee, generalul va intra în viața politică. Prin unele conjucturi favorabile va fi în mai multe rânduri prim-ministru (ianuarie-martie 1918, 1920-1921, 1926-1927). Averescu a înființat în 1918 și a condus Liga Poporului (din 1920 va deveni Partidul Poporului). Despre începuturile
Alexandru Averescu () [Corola-website/Science/297353_a_298682]
-
prima și a doua linie defensivă, cu o adâncime totală de 12 - 15 km, construite pe cât a fost posibil pe crestele dealurilor și în zonele mai înalte. Prima linie defensivă de 5 km lățime era compusă din trei linii de tranșee și cuiburi de mitralieră, legate între ele printr-o rețea deasă de comunicații. Densitatea cuiburilor de mitralieră era de 6 - 7 pe kilometru de front. În unele locuri, unde existau temeri cu privire la atacul tancurilor sovietice, fuseră săpate șanțuri antitanc, apărate
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
Densitatea cuiburilor de mitralieră era de 6 - 7 pe kilometru de front. În unele locuri, unde existau temeri cu privire la atacul tancurilor sovietice, fuseră săpate șanțuri antitanc, apărate în partea de vest de baterii de artilerie și cuiburi de mitralieră. În fața tranșeelor se aflau trei linii de garduri de sârmă ghimpată și o zonă puternic minată. A doua zonă defensivă, aflată la cam 10 km în spatele primei zone de apărare, acoperea cele mai importante direcții și era compusă din locașuri de tragere
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
de garduri de sârmă ghimpată și o zonă puternic minată. A doua zonă defensivă, aflată la cam 10 km în spatele primei zone de apărare, acoperea cele mai importante direcții și era compusă din locașuri de tragere legate între ele cu tranșee. Zona era protejată cu garduri de sârmă ghimpată, iar în unele locuri și cu câmpuri minate, acolo unde erau așteptate atacurile tancurilor inamice. Între prima și a doua zonă defensivă erau plasate mici locașe de tragere și buncăre, gândite să
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
motive, ofensiva pregătită de sovietici părea să fie una extrem de dificilă. După o zi de atacuri de probă, a căror obiectiv era de a determina dacă trupele germane vor fi tentate să se retragă sau nu din primul rând de tranșee, ofensiva sovietică a fost declanșată pe 7 august 1943, la ora 6:30 dimineața (după un bombardament preliminar declanșat la 4:30) cu o lovitură pe drumul spre Roslavl. Pe această direcție au atacat trei armate ale Frontului Sovietic de
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
a distrus mai multe clădiri. Pe 20 august au fost ridicate o serie de baricade pe străzile Parisului, iar insurgenții au început să se pregătească pentru ca să reziste unui asediu german. Au fost folosite camioane și copaci taiați, au fost săpate tranșee, iar piatra din pavaj a fost folosită pentru întărirea baricadelor. La construirea baricadelor au participat bărbați, femei, tineri și bătrâni, care au transportat materiale cu ajutorul cărucioarelor din lemn. Au fost capturate cisterne de combustibil și camioane ale armatei germane, marcate
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
dar cumva să mergi la un alt punct, să te obiectivezi. Asta este ceea ce lipsește, tocmai pentru că asta îți creează un disconfort major, te lipsește de reperele care te fac să te simți în siguranță. Tu nu mai ai acele tranșee ideologice în care funcționezi. Întrebarea este: de ce ai face asta? De ce aș asculta eu un alt discurs care nu îmi aduce decât și mai multă frustrare, când este mult mai convenabil să îmi cred propriile minciuni. Dacă îmi cred minciunile
„S-a scandat de multe ori lozinca „singura soluție, înc-o revoluție”, care i-a și adus pe mineri la București. Această lozincă este mai actuală astăzi ca oricând!” () [Corola-website/Science/295770_a_297099]
-
Pitagora), ar putea fi trasate pe tundra siberiană. Contururile formelor ar putea fi dintr-o fâșie largă de zece mile de pădure din pin, iar interioarele din secară sau grâu. Joseph Johann Littrow a propus folosirea Saharei ca o tablă. Tranșee gigante de mai multe sute de yarzi lărgime ar putea delimita forme de douăzeci de mile lățime. Apoi tranșeele ar fi putut fi umplute cu apă, iar ulterior suficient de mult kerosen ar fi putut fi turnat deasupra apei pentru
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
mile de pădure din pin, iar interioarele din secară sau grâu. Joseph Johann Littrow a propus folosirea Saharei ca o tablă. Tranșee gigante de mai multe sute de yarzi lărgime ar putea delimita forme de douăzeci de mile lățime. Apoi tranșeele ar fi putut fi umplute cu apă, iar ulterior suficient de mult kerosen ar fi putut fi turnat deasupra apei pentru a arde timp de șase ore. Folosind această metodă, un semnal diferit ar fi putut fi trimis în fiecare
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]