2,431 matches
-
Crailor de Curtea-Veche de snobism. Fiindcă Matei Caragiale desfășoară în dâra personagiilor lui pompa a două mari împărății? Matematicienii și poeții vor înțelege, singurii, taina acelui procedeu de "exhauțiune", de epuizare a calităților unei figuri - generoasă și liberă construcție a transcendenței. Lumile matematice sunt vizibil exterioare; numai elanuri somatorii virtuale, acumulări de operații le leagă. Extremele bogății, onoruri, frumuseți și viții atribuite de Matei Caragiale personagiilor sale sunt de aceeași natură cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o lume
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
virtuale, acumulări de operații le leagă. Extremele bogății, onoruri, frumuseți și viții atribuite de Matei Caragiale personagiilor sale sunt de aceeași natură cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o lume de ființe algebrice, pentru un grad superior de transcendență. În literatură, idealitatea personagiilor se obține printr-un exces de dărnicie. Revelațiile sunt multe în cartea "Crailor" și ca săgetate din cununile Sfintelor Locuri. Criticul Radu Dragnea îmi spunea, nu de mult, că Năpasta e singura scriere românească modernă în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Harrarului să-i fi uscat piciorul - pretutindeni același sfârșit pripit îi răpește pe-acești semizei ochilor noștri nevrednici. Presupunem că viața lui Rimbaud este cunoscută. În ciuda enigmei și a dramatismului nu ne lămurește câtuși de puțin asupra ciudățeniei și-a transcendenței mesajului său. Căci, pe drept cuvânt, ne putem întreba, ca și Claudel, dacă acest glas singular între toate n-a fost un strigăt de înger? Și asta chiar în temeiul câtorva pasaje din poetul nostru. Ne gândim, mai cu seamă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
între filosofie și poezie sunt așezate în cercul mai extins al interferențelor între artă, filosofie și religie, inclusiv poezia. Criteriul confluențelor îl constituie că aceste patru forme ale spiritului se deschid, precum corola unei flori, asupra totalității lumii și presupun transcendența unui absolute. Epoca noastră este epoca autonomizării valorilor, a fragmentării spiritului pe planuri separate de cunoaștere, a activității limitate și intensive înlăuntrul unei singure specialități. Prin acest eseu încerc să refac postkantian unitatea spirituală înfăptuită de poeții și filosofii romantici
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364559_a_365888]
-
îndreaptă către toți, și face acest lucru din ziua Cincizecimii, prin vicisitudinile istoriei. Glasul ei străbate veacurile, căci mărturisirea credinței creștine îi aparține doar Ei. În altă ordine de idei, omul zilelor noastre se luptă pentru a nu pierde sentimentul transcendenței. Ideea că este pe pământ pentru un sens care depășește viața lui precară de aici, este zbuciumul lui. El se adaptează imanenței, veacului. Efortul luptei spre a nemuri îi ia locul o practică, pe care o ideologizează, în vederea realizării fericirii
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
înălțare, de îndumnezeire. Cultul, cultura și moralitatea sa ortodoxă s-au întrupat din thracica idee religioasă a logodnei morții cu viața întru viața veșnică-cea mai divină eflorescență a spiritului creștin. Sângele său de dac a animat dorul de absolut al transcendenței divine prin cultul zamoxian ale nemuririi. Radu Gyr a scris atât de frumos, încât s-a dăruit Cerului mistic, ca o taină ce-a odrăslit profetic, cântându-și Glia pe strunele veșniciei, crezând în Dorul-Dor ce l-a durut, pe
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
asediat de germani, de foame, sete și frig... Dragostea nu poate fi descrisă în cuvinte. Ăsta este un adevăr incontestabil. Ea înseamnă sacrificiu și devotament. Este acea stare în care omul interacționează cu divinitatea, unde dispare egoismul și se naște transcendența. surse: http://www.topvideohd.com/2014/06/leningrad-2009-filme-online.html Referință Bibliografică: Iubire și dragoste / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1504, Anul V, 12 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aga Lucia Selenity : Toate Drepturile Rezervate
IUBIRE ŞI DRAGOSTE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363015_a_364344]
-
rațiune este împotriva ei și toate instinctele sănătoase pentru''. Poate și pentru că uneori trancedentul se anulează prin simpla lui negare. Amintire versus uitare. Amintirea ca materializare a timpului. Natura ca hierofanie. Metafizic. Interior. Bergsonian. Sunt în cele citite tăceri și transcendența unor îndărătnicii lirosofice. Un soi de transfigurare în care poetul arde pentru a mai ucide puțin din întuneric. Există oameni, câțiva la un secol, care mor de preaplinul dragostei din ei: poeții și sfinții. Poeții, de prea-dulcele frumos al lumii
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
prin prisma unei raționalități secularizate, omitem ceea ce au descoperit literații și psihologii mai frumos în inefabilul existenței omenirii: Permanența umană. Cea ale cărei trăsături nu mai au nimic din evoluționismul rudimentar, ci îl înnobilează chiar și pe acesta cu certitudinile transcendenței ce îmbogățește sufletește persoana umană dându-i tridimensionalitate. Adică o dimensiune trinitară care-o reprezintă ca volum întreg și nu ca simplă imagine pe suprafață; care face din ea acel vas, cum spuneau anticii, ce se umple pe parcursul vieții cu
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
Grigorie care, istoricește privind lucrurile acum, se știe prea bine că și-a săvârșit viața ca un martir; dar ca premoniție sufletească și bună dotare cărturărească a personalității sale, pot spune că din tinerețe a avut vocația martiriului căpătată prin transcendența pe care ți-o dă tocmai meditația spre perfecțiunea care ne face să devenim tot mai noi înșine, pe măsură ce încercăm să ne imaginăm cum ar arăta sufletește, ca dorință și faptă, chipul Lui. Unchiul meu era un asemenea caracter: Atent
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
dovada propriei sale identități. Dobândind această proprietate, se regăsește pe sine însuși, dăruindu-ni-se! Theodor Răpan este unul dintre ei! El face parte din categoria atipică de poeți, pentru care poeticitatea este un mod de a trăi, iar singura transcendență supraviețuitoare se identifică cu Poezia. Îmi vine în minte o reflexie a lui Novalis: „Locul sufletului se află acolo unde lumea dinăuntru și lumea din afară se ating.” Nu-i greu să descoperi (dacă ai disponibilitatea și vrei), ceea ce, uneori
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
adevărului.Realitatea trăită este deci a ceea a pluralități adevărului și fiecare își identifică adevărul propriu cu adevărul absolut. Astfel,adevărul apare în lume prin multiplicarea experiențelor umane.De aici apare și eroarea adevărului care își are sursa într-o transcendență trăită de către om ca un eveniment al vieții sale.Insă,există pericolul de a cădea în extrema cealaltă, a adevărului ca produs al activității rațiunii.El ar fi același pentru toți oamenii, dar acest adevăr nu ar fi adevărul nimănui
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENŢEI TRAGICULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366873_a_368202]
-
către cer și binefacerile lui (Ion Popescu Brădiceni) însă nu prin cerul care te respinge dacă ai săvârșit o crimă. Autorul ”Nostalgiei paradisului”spunea că“stavila morții neânduplecate,prin contrast,nemurirea.Orice mare creație de culturi e însuflețită de avântul transcendenței limitelor terestre”, dar nu prin lumea vieții unui om de către alt om,indiferent cât de nobilă este ideea în numele căreia se înfăptuiește crima...Iar, pe deasupra intervine și perspectiva istorică.Dacă într-un timp dat,comunitatea omenească acceptă acea crimă ca pe
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENŢEI TRAGICULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366873_a_368202]
-
referință valoarea persoanei, întrucât prin persoană se depășește o înțelegere exclusivistă și ideologică a relației dintre Biserică și societate. Nici sistemul ideologic centrat pe individualism, nici cel bazat pe colectivism nu pot epuiza realitatea persoanei. Persoana ca ființă orientată spre transcendență și deschisă totodată comuniunii cu semenii integrează atât verticala, cât și orizontala existenței. Persoana ca entitate relațională se împlinește în viața eclesială care are ca model comuniunea trinitară. Astfel se depășește orice fel de logică a izolării și a egoismului
DESPRE BISERICA, STAT SI FILANTROPIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366819_a_368148]
-
contemplativul în cunoașterea și experierea lui Dumnezeu, el păstrează conștiința a două limite: pe de o parte faptul că Dumnezeu rămâne permanent transcendent oricărei cunoașteri omenești; iar pe de altă parte, aceea a caracterului infinit al acestui urcuș, căci conștiința transcendenței infinite a lui Dumnezeu rămâne deasupra oricărui efort de a-L cunoaște. Chiar pe treptele cele mai înalte, cunoașterea experimentală ori simțirea lui Dumnezeu este, în fapt, "o recunoaștere a însăși tainei, o cunoaștere apofatică, o sesizare într-un mod
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
Abia acum, dupa douazecișicinci de ani știa că viața este un cancer al clipei de care nimeni nu avea scăpare, că cei cu sufletul de artist, plutitori în subconștient, se vor salva doar dacă vor scăpa în lumea transparențelor și transcendenței. Dormea cu capul pe cărți și aștepta un timp mai bun în care să-și vindece bubele sufletului și să iasă din tăcerea aceasta sinucigașă.Visa că face dragoste pe un deal, sub o religioasă ploaie, trezită din somn de
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
referință valoarea persoanei, întrucât prin persoană se depășește o înțelegere exclusivistă și ideologică a relației dintre Biserică și societate. Nici sistemul ideologic centrat pe individualism, nici cel bazat pe colectivism nu pot epuiza realitatea persoanei. Persoana ca ființă orientată spre transcendență și deschisă totodată comuniunii cu semenii integrează atât verticala, cât și orizontala existenței. Persoana ca entitate relațională se împlinește în viața eclesială care are ca model comuniunea trinitară. Astfel se depășește orice fel de logică a izolării și a egoismului
BISERICA IN DOMENIUL SOCIAL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366933_a_368262]
-
plictisesc nicicând de vrajă, De transparența strălucirii din lumini, Prin transparența cerului și-a mării Să înțeleg finitul ca o limită ce nu există, Să întrevăd prin transparența așteptării Speranța, într-o lume foarte tristă, Eter să fie neputința- n transcendență, Imaterială limitarea omenească, Ca prin a sufletului transparență Să-l las pe Dumnezeu să îmi vorbească, Să-i înteleg aureola ca pe o soluție De o blândețe purificatoare, În lumea-ne solubilă și în diluție În care dăruirile sunt puse
UNIVERSUL MEU CEL TRANSPARENT de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367010_a_368339]
-
cât mai mult din trupul „sfânt” al Ierusalimului nu are nimic de-a face cu evlavia. Omul nu poate trăi închis în prezent. El speră la ceva mai mult de la viitor pentru că este stăpânit de aspirația spre absolut; el vrea transcendența spre absolut, neputând gândi și cugeta vreodată că a ajuns la sfârșitul existenței sale. El este o ființă în mișcare neîncetată spre o viață de fericire fără de sfârșit. Omul nu poate trăi închis în prezent. El speră la ceva mai
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
existenței sale. El este o ființă în mișcare neîncetată spre o viață de fericire fără de sfârșit. Omul nu poate trăi închis în prezent. El speră la ceva mai mult de la viitor pentru că este stăpânit de aspirația spre absolut; el vrea transcendența spre absolut, neputând gândi și cugeta vreodată că a ajuns la sfârșitul existenței sale. El este o ființă în mișcare neîncetată spre o viață de fericire fără de sfârșit. [100] Mișcarea lui este spre o veșnicie fericită care poate fi înțeleasă
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
et Liberte, Paris, 1954, p. 270, precum și în Aspecte ale mitului, Editura Univers, 1978, p. 83 sau Eseuri, Editura Științifică, București, 1991, p. 74 - 98 [9] Merită amintită argumentația domnului Ionuț țene din cartea „Reflecții critice...” cu privire la istorie ca și transcendență a mântuirii, idee ce apare preponderent și pregnant (și) în opara Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Ediția a II -a, volumul III, E.I.B.M.B.O.R., București, 1996, p. 247 [10] Nicolae Berdiaev, Încercarea de metafizică eshatologică, Editura Paideea
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
natura umană; și afirmă că orice adevăr este inevitabil limitat la cultura, epoca, civilizația sa, deoarece dacă nici adevărul nu transcende, atunci nimic nu mai poate transcende - or, dacă nimic nu poate transcende, atunci nici Dumnezeu, care este raportul de transcendență prin excelență, nu mai poate, nici măcar în principiu exista”. Iar încheierea controversatei cărți nu lasă nici un dubiu asupra direcției finale a întregii demonstrații întreprinse de Horia Roman Patapievici: “Pentru a fi cu adevărat înnoită, viața din noi ar trebui să
„CE SE PIEREDE ATUNCI CÂND CEVA SE CÂŞTIGĂ?” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367247_a_368576]
-
Brâncuși ar fi răspuns: „Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă și când am constatat că nu o pot afla, m-am oprit. Parcă cineva mi-ar fi dat peste mâini.“ Obsesia vieții lui fusese taina zborului. Zborul spiritului, transcendența... Într-o revistă am găsit scris: „...Se tot ducea și după aceea cu mieii, dar neputând înota, privea cerul, urmărea zborul păsărilor spre înalturi. A rămas toată viața cu visul de-a zbura, cu dorința de a afla taina zborului
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
la contemplare și închinare spirituală a lui Dumnezeu. El nu este o realitate pentru sine, ci în funcție de o altă realitate pe care o simbolizează. El este o scară care ajută spiritul să urce la realitatea simbolizată. Este văzut deci în funcție de transcendență. Idolul nu înalță spiritul la o transcendență, ci îl coboară în creație, îl reduce la datele imanentului, dar acest imanent este divinitatea. Patriarhul Nichifor Mărturisitorul zice: „Sensul idolilor și al înclinării lor de către cei rătăciți, rămânând la ceea ce se vede
INTERVIU CU PĂRINTELE PROFESOR IOAN ICĂ JR. DE LA SIBIU, DESPRE DUMINICA ORTODOXIEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364539_a_365868]
-
Dumnezeu. El nu este o realitate pentru sine, ci în funcție de o altă realitate pe care o simbolizează. El este o scară care ajută spiritul să urce la realitatea simbolizată. Este văzut deci în funcție de transcendență. Idolul nu înalță spiritul la o transcendență, ci îl coboară în creație, îl reduce la datele imanentului, dar acest imanent este divinitatea. Patriarhul Nichifor Mărturisitorul zice: „Sensul idolilor și al înclinării lor de către cei rătăciți, rămânând la ceea ce se vede și neputând indica mai mult... îndreaptă mintea
INTERVIU CU PĂRINTELE PROFESOR IOAN ICĂ JR. DE LA SIBIU, DESPRE DUMINICA ORTODOXIEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364539_a_365868]