1,736 matches
-
aplica categoria la fenomene când nimeni nu poate susținea că cauzalitatea de exemplu poate fi intuită și prin simțuri și ar fi conținută în fenomene? Această întrebare atât de firească și de însemnată este cauza proprie care necesită o doctrină transcendentală a puterei de judecată pentru a arăta putința cum noțiuni intelectuale pure pot fi în genere aplicate asupra fenomenelor. În toate științele celelalte, unde noțiunile prin cari obiectul se cugetă în genere nu sânt atât de deosebite și eterogene de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de alta cu fenomenul, făcând cu putință aplicarea celei dintâi asupra celui de al doilea. Această reprezentație mijlocitoare trebuie să fie curată (fără nimic empiric) și totuși pe de o parte intelectuală, pe de alta sensuală. O asemenea este schema transcendentală. Noțiunea intelectuală conține unitatea sintetică pură a celor diverse în genere. Timpul, ca condiție formală a celor diverse din simțul interior, prin urmare ca condiția împreunărei tuturor reprezentațiilor, conține o diversitate apriorică în intuițiunea pură. Acuma o determinare de timp
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Noțiunea intelectuală conține unitatea sintetică pură a celor diverse în genere. Timpul, ca condiție formală a celor diverse din simțul interior, prin urmare ca condiția împreunărei tuturor reprezentațiilor, conține o diversitate apriorică în intuițiunea pură. Acuma o determinare de timp transcendentală e-ntr-atîta omogenă cu o categorie (care constituie unitatea aceleia) întru cât e generală și se bazează pe-o regulă apriorică. Pe de altă parte e însă omogenă cu fenomenul, și anume într-atîta întru cât timpul trebuie să fie conținut în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însă omogenă cu fenomenul, și anume într-atîta întru cât timpul trebuie să fie conținut în oricare reprezentație empirică a celor diverse. De aceea aplicarea unei categorii asupra fenomenelor va fi cu putință, în puterea și prin mijlocul determinărei de timp transcendentale, care ca schemă a noțiunilor intelectuale mijlocește subsumțiunea celor din urmă sub cea dentăi. După câte am arătat în deducțiunea categoriilor nimeni cred nu va mai fi în îndoială de a se decide în privirea chestiunei dacă noțiunile intelectuale sânt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din urmă sub cea dentăi. După câte am arătat în deducțiunea categoriilor nimeni cred nu va mai fi în îndoială de a se decide în privirea chestiunei dacă noțiunile intelectuale sânt numai pentru o întrebuințare empirică sau și pentru una transcendentală, adică: dacă {EminescuOpXIV 420} ele sânt numai si numai condițiile unei experiențe care apriori se referă la obiecte, sau dacă ele, ca condiții a putinței obiectelor în genere, se pot întinde asupra unor lucruri în sine înșile (fără vo restricție
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu acele noțiuni. Schema unei noțiuni intelectuale pure însă este ceva ce nici se poate construi într-o icoană, ci este numai sinteza pură, conform unei reguli de unitate după noțiuni pe care o exprimă categoria, și este un product transcendental al imaginației, care atinge determinația simțului intern în genere după condițiile formei ei (a timpului) în privirea tuturor reprezentațiilor întru cât acestea sânt să se împreuneze într-o noțiune apriori și conform cu unitatea apercepției. {EminescuOpXIV 421} Făr-a ne opri la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ei (a timpului) în privirea tuturor reprezentațiilor întru cât acestea sânt să se împreuneze într-o noțiune apriori și conform cu unitatea apercepției. {EminescuOpXIV 421} Făr-a ne opri la o disecțiune uscată și fastidioasă a celora ce se recer la schemele transcendentale a noțiunilor apriorice pure, le vom expune mai bine în ordinea categoriilor și în combinarea lor cu acestea. 1. Icoana pură a tuturor mărimilor (quantorum) înaintea simțului esterior este spațiul; a tuturor obiectelor simțurilor în genere însă timpul. Iară schema
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
neexistență (în timp). Contrapoziția amândurora se-ntîmplă așadar prin deosebirea unui ș-aceluiași timp în timp împlut sau gol. Fiindcă timpul nu-i decât forma intuiției, prin urmare a obiectelor ca fenomene, de aceea ceea ce-n aceste corespunde simțirei este materia transcendentală a tuturor obiectelor ca lucruri în sine înșile (aieve, realitate). Acuma fiecare simțire are un grad sau o mărime prin care ea poate împlea unul ș-același timp, adică simțul intern în privirea acelorași reprezentații ale unui obiect, mai mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și după reguli ale timpului, și în ordinea categoriilor ele țintesc la șirul timpului, la cuprinsul, la ordinea și la resumțiunea lui în privirea tuturor obiectelor posibile. {EminescuOpXIV 422} Dintr-asta e evident că schematismul inteligenței nu țintește prin sinteza transcendentală a imaginației la nimic alta decât la unitatea tuturor celor diverse ale intuițiunei din simțul interior, și astfel indirect la unitatea apercepției, ca funcție ce corespunde simțului interior (receptivității). Așadar schemele noțiunilor intelectuale pure sânt adevăratele și singurele condiții cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ele supun fenomenele sub reguli generale de sinteză, făcîndu-le prin aceasta apte la o-mpreunare peste tot într-o experiență. În întregimea a toată esperiența posibilă sânt cuprinse însă toate cunoștințele noastre și în referarea generală la aceasta consistă adevărul transcendental, care premerge adevărului empiric și-l face abia cu putință. Totuși însă mai cade în vedere cum că, deși schemele sensibilității realizează abia categoriile, ele le și restrâng totodată, adică le mărginesc la condiții cari sânt afară de inteligență (și anume
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să fie un asemenea prim subiect. Așadar categoriile fără schemate nu sânt decât funcțiuni ale inteligenței în crearea de noțiuni, nu înfățoșază însă nici un obiect. Însemnătate îi dă abia sensibilitatea, care realizată inteligența, restrîngînd-o totodată. AL DOILEA CAPITOL AL DOCTRINEI TRANSCENDENTALE A PUTEREI DE JUDECATĂ (SAU ANALITICA PRINCIPIELOR) SISTEMUL TUTUROR PRINCIPIELOR INTELIGENȚEI PURE În capitolul trecut am cumpănit puterea transcendentală de judecată numai după condițiile generale sub care ea-i îndreptățită de a întrebuința în județe sintetice noțiunile intelectuale pure. Acuma
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noțiuni, nu înfățoșază însă nici un obiect. Însemnătate îi dă abia sensibilitatea, care realizată inteligența, restrîngînd-o totodată. AL DOILEA CAPITOL AL DOCTRINEI TRANSCENDENTALE A PUTEREI DE JUDECATĂ (SAU ANALITICA PRINCIPIELOR) SISTEMUL TUTUROR PRINCIPIELOR INTELIGENȚEI PURE În capitolul trecut am cumpănit puterea transcendentală de judecată numai după condițiile generale sub care ea-i îndreptățită de a întrebuința în județe sintetice noțiunile intelectuale pure. Acuma treaba noastră este de-a înfățoșa în legătură sistematică județele pe cari inteligența le produce într-adevăr în mod
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fi conducătorul firesc și sigur. Căci categoriile se referă la experiență, și această referare la o experiență posibilă constituie toată cunoștința intelectuală apriorică, și raportul dintre categorii și sensibilitate va da pe față complect și într-un sistem toate principiile transcendentale ale întrebuințărei inteligenței. Principii[le] apriori poartă acest nume nu numai pentru [că] conțin în sine temeiurile altor județe, ci și pentru că nu se mai întemeiază pe cunoștințe mai {EminescuOpXIV 423} înalte și mai generale. Aceasta calitate nu le dispensează
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în genere; ba o asemenea probă ar fi chiar de trebuință, pentru ca teza să nu atragă asupra-și prepusul că e o aserție subreptă. Al doile, ne vom mărgini numai la principiile acelea cari se referă la categorii. Principiile esteticei transcendentale, după cari timp și spațiu sânt condițiile posibilității tuturor lucrurilor ca fenomene, asemenea regula de restricție a acelor principii, că nu pot [fi] referite la lucruri în sine înșile, nu se țin de circumscripția prezentă a cercetării. Tot așa nici
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
PURE DESPRE PRINCIPIUL SUPREM AL TUTUROR JUDECĂȚlLOR SINTETICE Explicarea cum de sânt posibile judecăți sintetice este o temă care n-are a face nimica cu logica generală, care nici numele logicii nu trebuie să-l cunoască. Dar într-o logică transcendentală acea esplicare este lucrul de căpetenie, ba chiar unica temă când e vorba despre posibilitatea judecăților sintetice apriori și despre condițiile și sfera valabilității lor. Căci după dezlegarea acelei teme logica transcendentală poate satisface pe deplin scopul ei de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebuie să-l cunoască. Dar într-o logică transcendentală acea esplicare este lucrul de căpetenie, ba chiar unica temă când e vorba despre posibilitatea judecăților sintetice apriori și despre condițiile și sfera valabilității lor. Căci după dezlegarea acelei teme logica transcendentală poate satisface pe deplin scopul ei de-a hotărnici adică sfera și mărginile inteligenței pure. În judecata analitică eu rămân pe lângă noțiunea ce ni se dă pentru a predica ceva despre ea. Dacă judecata analitică este să fie afirmativă, atuncea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ea n-ar fi cu cunoștință, ci o rapsodie de afecții ale simțurilor (Wahrnehmungen), cari nu s-ar potrivi într-un context după regulele unei conștiinți peste tot încheiate (durchgangig verknupft) și posibile, deci nu s-ar potrivi în unitatea transcendentală și necesară a apercepției. Așadar experiența are drept temelie apriori niște principii ale formei ei, adică reguli generale de unitate întru sinteza fenomenelor, a căror realitate obiectivă se poate dovedi orșicînd nu numai în experiență, ci chiar în posibilitatea experienței
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
condițiilor neapărate ale unității sintetice din diversitatea intuițiunii într-o experiență posibilă. În modul acesta judecăți sintetice apriori sânt cu putință dacă luăm condițiile formale ale intuițiunii apriori, sinteza puterii imaginației și unitatea ei necesară {EminescuOpXIV 426} într-o apercepție transcendentală, apoi le raportăm asupra cunoștinței posibile experimentale în genere și în urma-urmelor zicem: condițiile posibilității experienței în genere sânt în aceeași vreme condiții ale posibilităței obiectelor experienței, deci ele au valoare obiectivă într-o judecată sintetică apriori. A TREIA DIVIZIE
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
figurelor se-ntemeiază matematica spațiului (geometria) cu axiomele ei, cari exprimă condițiile intuiției sensibile apriori, sub cari condiții se poate construi schema unei noțiuni pure a intuițiunei exterioare. De ex.: "Între două puncte nu-i cu putință" [... ] Prima lectură [METODOLOGIA TRANSCENDENTALĂ] [ DISCIPLINA RAȚIUNII PURE ÎN FOLOSIRE DOGMATICĂ ] A cumpăni tot ce este (obiect în spațiu sau în timp) dacă și-ntru cât e un cuant sau nu, dacă-n el trebuie să ne-nchipuim ființă sau lipsă de ființă, întru cât acest
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a supune adică factele rațiunei unui examen și a le critica după cum se găsesc a fi, s-ar putea numi cenzura rațiunei. E ne-ndoit că această cenzură nu va lipsi de a conduce la îndoieli contra a orice întrebuințare transcendentală a principielor. Dar acesta-i numai pasul al doilea, care-i departe de-a mântui lucrarea. Cel dentăi pas în ale rațiunei, care (deosebește) ilustrează vârsta ei copilărească, este dogmatic. Acum numitul al doilea pas este sceptic și dovedește precauția
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nici o minte numai din noțiunile ce le-am fost avut despre acele lucruri, și mai puțin le poate conclude după {EminescuOpXIV 432} {EminescuOpXIV 433} legi; numai experiența ne poate învăța o asemenea lege. Acestora împrotivă, noi am văzut în logica transcendentală că, deși nemijlocit nu putem trece niciodată asupra cuprinsului unei noțiuni cari ni e dată, totuși putem cunoaște legea combinărei cu alte lucruri cu desăvârșire apriori, e drept că numai referindu-mă la un al treilea, adică la experiența posibilă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noi numim metafizică a naturei și care cumpănește din noțiuni apriori toate întru cât sânt (nu întru cât s-ar cădea să fie), se împarte numai în următorul mod. Cea în sens mai restrâns așa-numită metafizică constă din filozofia transcendentală și fiziologia rațiunei pure. Cea dentăi consideră numai inteligența și rațiunea însăși într-un sistem al tuturor noțiunilor și principielor care se referă la obiecte în genere, fără a admite obiecte cari ar fi date (ontologia); cea de-a doua
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
este sau fizică sau hiperfizică, ori, mai bine, sau imanentă sau transcendentă. Întâia întrebuințare consideră natura întru cât cunoștința acesteia poate fi aplicată în experiență (in concreto), a doua acel nex [al] obiectelor experienței care trece peste orice experiență. Fiziologia transcendentală are așadar de obiect sau o legătură interioară, sau una exterioară, cari amândouă însă trec peste orișice experiență; una-i fiziologia naturei întregi, adică cunoașterea transcendentală a lumei, a doua, cunoașterea legăturei întregei naturi cu o ființă deasupra naturei, cunoașterea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
concreto), a doua acel nex [al] obiectelor experienței care trece peste orice experiență. Fiziologia transcendentală are așadar de obiect sau o legătură interioară, sau una exterioară, cari amândouă însă trec peste orișice experiență; una-i fiziologia naturei întregi, adică cunoașterea transcendentală a lumei, a doua, cunoașterea legăturei întregei naturi cu o ființă deasupra naturei, cunoașterea transcendentală a lui D-zeu. Fiziologia imanentă consideră natura ca rezumat al tuturor obiectelor simțurilor, așa cum ea ni este dată, dar numai în condițiunile apriorice sub
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
are așadar de obiect sau o legătură interioară, sau una exterioară, cari amândouă însă trec peste orișice experiență; una-i fiziologia naturei întregi, adică cunoașterea transcendentală a lumei, a doua, cunoașterea legăturei întregei naturi cu o ființă deasupra naturei, cunoașterea transcendentală a lui D-zeu. Fiziologia imanentă consideră natura ca rezumat al tuturor obiectelor simțurilor, așa cum ea ni este dată, dar numai în condițiunile apriorice sub care ea ni poate fi dată. Sânt însă numai două speții de obiecte ale ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]