4,624 matches
-
care urmează să-l fac eu, adică să scriu. Și îmi fac o poftă... Îmi place să simt relația asta, directă, mână-creion-hârtie. D.P.: După ce scrii poemele cu creionul pe hârtie, ce faci cu ele? M.P.: Pe urmă, le lucrez. Le transcriu pe coli din ce în ce mai mari, cu un scris din ce în ce mai caligrafic, și, pe măsură ce le transcriu, ele devin tot mai bune, pentru că mut versurile, schimb versurile, adaug cuvântul care lipsește, tai, le dau rotunjime, le dau ciclicitate. Deci, peste faza aia fierbinte, de
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
poftă... Îmi place să simt relația asta, directă, mână-creion-hârtie. D.P.: După ce scrii poemele cu creionul pe hârtie, ce faci cu ele? M.P.: Pe urmă, le lucrez. Le transcriu pe coli din ce în ce mai mari, cu un scris din ce în ce mai caligrafic, și, pe măsură ce le transcriu, ele devin tot mai bune, pentru că mut versurile, schimb versurile, adaug cuvântul care lipsește, tai, le dau rotunjime, le dau ciclicitate. Deci, peste faza aia fierbinte, de lavă, de inspirație, necontrolată, vine munca, cea care e pe jumătate inspirație, iar
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
nouă la zece cînd străpungîndu-mi cu pumnul/ cutia craniană mi-am scos creierul la lumina soarelui ca pe un trofeu de lux/ mi-am citit astfel volumele viitoare de versuri nestingherit le-am copiat cu migală-n memorie/ le-am transcris pe osul omoplaților le-am mîzgălit pe miezul vaselor de sînge/ le-am încrustat pe pielea genunchiului pe stofa roșie a plămînului pe fildeșul argintiu al dinților mai precis al caninilor devenind astfel din extremitatea/ călcîielor pînă-n ultimul strat de
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
Adoptînd o atare modalitate de expresie în Lupul și Catedrala, Sîrbu îl situează pe Narator în centrul discursului, nu doar prin faptul că discursurile tuturor celorlalte personaje se raportează direct la spusele sale, ci și prin conținutul monologului său ce transcrie fidel gîndurile scriitorului. E o situare ontologică a eului auctorial în relație cu lumea narată, metodă numită de Serge Doubrovsky "autoficțiune", iar de Gerard Genette "homodiegetică". în felul acesta, caracterul de mărturie patetică al scrierii dobîndește o pondere specială, augmentînd
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
ad-hoc, Gardone mituise cândva doi comisari ai Gărzii Financiare cu câte trei navete de Garrone contrafăcut, iar Butelie avea o circumferință cât stejarul din Borzești." Să ne amintim, din nou, că pleiada acidă a acestor tifosi de circ nu e transcrisă de un intelectual intoxicat cu praful bibliotecilor, ci de unul care semnează alături de Radu Cosașu și Traian Ungureanu în cea mai citită revistă sportivă din România. Care - adică - știe bine ce e fotbalul. Utopia negativă cu fundal caragialesc - vă amintiți
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
a fi superstițios ("Mă exasperează de exemplu floarea de cyclamen, pe care o am de două săptămîni și care mi se pare că îmi poartă ghinion, fiindcă de cînd mi-a intrat în casă nu mai pot să lucrez") și transcriindu-și numeroase vise ("Visuri de azi-noapte: Sînt cu Izi la o manifestație legionară la Șosea. Defilăm în prima linie, în fruntea coloanei" etc., etc.), Sebastian e și un practicant al limbii engleze, un "englezit" român avant la lettre, precum, în
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
2006) al lui Ian Mackinnon se remarcă printr-o utilizare inedită a animației, pornind de la crochiu și BD, intrate în dinamica (love)story-ului, în cele din urmă un eșec care scindează personajul între îndrăgostitul incurabil și desenatorul obsedat de a transcrie fiecare eveniment în imagini. Aceasta încearcă să prindă clipa, instantaneul și totul devine cinematic, desenele prind viață, derulate pe tamburul unui blocknotes, a unui sul de hîrtie igienică sau pe un panou publicitar. Încercarea de a prinde viața în ritmul
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
Dora Pavel " Îmi plăcea la nebunie să transcriu" Dora Pavel: Domnule Emil Brumaru, nu de mult, v-am rugat să-mi expediați prin mail o pagină de manuscris. Mi-ați trimis, prin poștă, un poem de trei strofe, intitulat Tamaretă, scris răsfirat cu creionul pe partea poroasă a
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Emil Brumaru: Scriu cu creioane cu grafitul moale, îmi place ca vîrful să se înfunde în filă. Mai întîi pe caiete școlărești, de geometrie, cu o foaie albă și cu una cu pătrățele. Bruioanele le descîlcesc foarte greu. Dacă nu transcriu imediat, risc să pierd textul sau să-l transform, la sugestia literelor, cuvintelor, chiar a rîndurilor ce nu le mai înțeleg... totul devine altceva... Am scris cu melancolie și în registre comerciale, groase, cu rubrici, neținînd cont de liniile verticale
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
ore în șir, făceam movilițe din lemn de creioane B, mai ales B6!, și eram înarmat temeinic. Precaut să nu mă întrerup, cînd se tocea un creion, luam rapid altul și îl consumam cu lăcomie. Îmi plăcea la nebunie să transcriu. Dacă unei poezii îi lipsea un cuvînt, transcriam totul și, în caz că nu soseau silabele așteptate, sunate la ureche cu glas tare, lăsam așa, spațiu alb... pînă cădea, copt, cuvîntul necesar... Uneori așteptam cu lunile... aveam timp... nu dădeau turcii! D.P.
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
creioane B, mai ales B6!, și eram înarmat temeinic. Precaut să nu mă întrerup, cînd se tocea un creion, luam rapid altul și îl consumam cu lăcomie. Îmi plăcea la nebunie să transcriu. Dacă unei poezii îi lipsea un cuvînt, transcriam totul și, în caz că nu soseau silabele așteptate, sunate la ureche cu glas tare, lăsam așa, spațiu alb... pînă cădea, copt, cuvîntul necesar... Uneori așteptam cu lunile... aveam timp... nu dădeau turcii! D.P.: La mașina de scris n-ați recurs niciodată
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
hîrtie; nu dispăruse nimic!), nu numai nevasta, meseria de medic, cărțile... Cînd îmi ieșea ceva, mă strîmbam într-o oglindă îngustă" D.P.: Vorbeați adineauri de un cîntec neîntrerupt, care vă clocotea în cap și care se cerea, de fapt, doar transcris cu repeziciune, să nu se piardă. Mărturisiți că ați scris și pe treptele de la intrare. Puteați, așadar, scrie oriunde? Nu aveați, la Dolhasca, și un colțișor al dvs., mai ocrotit, mai confortabil, mai stabil? Aveți, constat, un adevărat dar al
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
acum I.C. Brătianu (casa nu a fost dărîmată!): mă enervase maică-mea, care oprise o fată de la Filologie să intre în camera mea, în care se ajungea trecînd prin a ei, a mamei grijulii, poate geloase... Pe urmă le-am transcris din memorie, disperat... Dar cea mai serioasă tentativă de renunțare la scris am avut-o la sfîrșitul anului 2005, începutul anului 2006. Voiam să duc o VIAȚĂ NORMALĂ! S-A DOVEDIT CĂ ANORMALĂ ERA TOCMAI VIAȚA FĂRĂ SCRIS!!! Am intrat
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
dl. N.M.) nu merită niciun comentariu. Ne putem pronunța asupra textului ca atare al memoriului, plin de greșeli de exprimare și de ortografie, care arată că dl. N. M. a terminat cu greu (dacă a terminat-o) școala primară. Revista transcrie adresa memoriului așa: "Către, Parlamentul României" O virgulă necesară probabil dlui N. M. ca să tragă aer în piept înainte de a merge mai departe. Iată și o mostră de text: "Noi Generația Tînără considerăm etc.". Se vede că una dintre virgulele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
pot fi scrise decît pe o singură parte și că, în al doilea rînd, ca să fie citite, trebuiau să fie derulate și ținute cu ambele mîini, ceea ce îngreuna foarte mult actul copierii lor, din aceste motive biblia ebraică a fost transcrisă cu timpul sub forma codexului, nimeni altul decît strămoșul cărții moderne. Codexul se obține prin plierea foilor de pergament în două și apoi prin coaserea lor în interiorul unei coperte. Ce rezultă e un fel de caiet cu mult mai ușor
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
banalul cotidian explică, într-o primă instanță, și titlul volumului; o conversație de pe trotuar, de pildă, este reluată în textul care "copie" astfel realitatea și, trecînd-o în literatură, o "legalizează", dar acea conversație, acel text "copiat" provoacă celui care îl transcrie un gînd, un sentiment, o senzație - "actul original": de la "copia legalizată" la "actul original" se precizează acel traiect al evoluției scriitorului care parcurge succesiv trei etape diferite în ordinea amintitului "regim textual": omul de pe stradă trăiește, "scribul" transcrie, copie, iar
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
care îl transcrie un gînd, un sentiment, o senzație - "actul original": de la "copia legalizată" la "actul original" se precizează acel traiect al evoluției scriitorului care parcurge succesiv trei etape diferite în ordinea amintitului "regim textual": omul de pe stradă trăiește, "scribul" transcrie, copie, iar scriitorul creează text, oferind "acte originale" din "copii legalizate", transmițînd o poezie a lucrurilor care se descoperă singură în cea mai deplină banalitate. Cartea lui Gheorghe Crăciun are doi autori: Vlad Ștefan și Octavian Costin, două naturi complementare
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
atenția cuvenită aspectelor sociale ale producerii textului (fapt prezent la majoritatea prozatorilor textualiști), personajele caută mereu refugiul în text. Și pentru că autorul nu doar povestește, ci și interpretează critic propriul text, în chip de concluzie nu fac altceva decît să transcriu - într-o lume de citate - cîteva propoziții dintr-un articol de dicționar despre Arno Schmidt pe care Gheorghe Crăciun îl citează în narațiunile sale: "încearcă experimente formale și abordează teze conformiste. Proza, scrisă la persoana I, este cînd bizar fantastică
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
pus în ecuația unui bovarism fără frivolitate, nedus până la capătul unui eșec total. De la Proust preia minuțiozitatea analizei psihologice, organizată într-o compoziție plastică a peisajului sufletesc și într-o alternanță muzicală a reverberațiilor trecut-prezent. Fraze ample, cu întortochieri proustiene, transcriu variabilitatea, meandrele, aluviunile și complicațiile fluxului afectiv. Într-o proporție perfect simetrică, romanul urmărește în primele cincisprezece capitole cristalizarea dragostei, pentru ca în a doua jumătate, alcătuită din alte cincisprezece capitole (numerotate în continuare) să studieze la fel de meticulos decristalizarea iubirii sau
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
de livresc în scrisul lui Iulian Băicuș? Care e motivația unei încheieri făcute parcă pe fugă și cernute cu o îngăduință fără granițe? Un fel de echivalent grafic al unei porniri logoreice, un morb straniu al notației în timp real, transcrise direct de pe reportofon, fără revizuiri sau adăugiri. La asta se reduce formula critică din Esența înfricoșătoare... Ceea ce nu seamănă - îmi pare rău s-o spun - a critificțiune, ci a ficțiocritică. Îmi amân așadar încrederea în Băicuș pentru următoarea carte.
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
ale acestui teritoriu al prozei lui Paul Goma este tentativa de recuperare (sau măcar de regăsire) a inocenței, a iubirii și a prieteniei, a solidarității umane în fața suferinței. La temelia întregului ciclu autobiografic stau amintirile din cea mai fragedă copilărie transcrise în romanul Din calidor. Inocența contrariată a copilăriei devine o altă sursă definitorie pentru proza lui Paul Goma, pe lângă experiența infernului revoltei politice, care părea, până la un punct, să-i ocupe complet conștiința și scrisul. Cel puțin trei coordonate sunt
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
perfect: "Cauză și efect. Asta-i frumusețea." Ca orice sistem totalitar, acesta își fabrică inamicii, "teroriștii", din rîndul contestatarilor, întreține starea de asediu permanent și un aparat represiv foarte bine pus la punct. O secretară abulică cu căștile pe urechi transcrie indiferent partitura-interogatoriului compus aproape integral din onomatopeele celui torturat. Pînă și ultimul strigăt este îndosariat pentru a deveni un semn pierdut în oceanul de hîrtii. Mr. Helpmann, șeful departamentului, un bătrînel cu o falsă jovialitate de Moș Crăciun, țintuit într-
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
a spus-o, dar ideea mi-a revenit în minte citind versurile lui Solo Juster. Prin concizia lor sugestivă, ele mizează constant pe colaborarea receptorului, chemat să preia și să ducă mai departe muzica interioară a poemelor. Nu faptul concret, transcris în nuditatea lui, ci semnificațiile evocate de el au darul de a reverbera în conștiință și de a trezi emoția poetică: "bocănitul securilor/ zguduie frunzișul/ și păsări zboară speriate// mai păstrează imprimată/ părerea copacului doborît/ un vid vertical în pădure
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
își savurează impudoarea, aventura sexuală substituită total aventurii existențiale. Pentru Leontina, sexul este viața și pacostea ei. Percepția și relatarea corporalității feminine angajează o adevărată epopee a senzorialității și a senzualității. Senzorialitatea reconstituie o lume, cu multiplele ei realități. Senzualitatea transcrie experiența erosului. Leontina manifestă o foame a concretului în ambele direcții. Limbajul însuși, rostirea cuvintelor, descoperirea sensurilor sunt pentru Leontina experiențe senzoriale. Ar fi de citat zeci de pagini pentru virtuozitatea însemnărilor care transcriu cu o extraordinară acuitate fiorul contactului
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
lume, cu multiplele ei realități. Senzualitatea transcrie experiența erosului. Leontina manifestă o foame a concretului în ambele direcții. Limbajul însuși, rostirea cuvintelor, descoperirea sensurilor sunt pentru Leontina experiențe senzoriale. Ar fi de citat zeci de pagini pentru virtuozitatea însemnărilor care transcriu cu o extraordinară acuitate fiorul contactului cu lucrurile, cu oamenii, cu lumea: prezentarea noii venite în sala de meditație, cu care începe romanul; cum fuma bunicul (p. 35-36); cheful vag lesbian al fetelor în podul școlii (p. 40-42, 89-92); voluptatea
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]