1,137 matches
-
sale". Blaga evidențiază punerea în scenă a elementului creștin al morții ca nuntă din Miorița: "Moartea este o nuntă, este uniunea sfîntă cu elementul cosmic. Moartea ca act sacramental și natura ca biserică sînt două viziuni grave și esențiale ale transfigurării ortodoxe a realității. Iată, acestea sînt adevăratele viziuni sofianice". Blaga reproșează gînditorilor ruși că nu au ajuns dincolo de planul metafizic pînă la a înțelege sofianismul ca o determinantă "stilistică" inconștientă a culturii Estului și Sud-Estului european. Oricare ar fi motivul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
paginile pentru dreapta anilor '30, se angajează ferm de partea Germaniei și exprimă cu forță respingerea bolșevismului, ca și refuzul față de democrațiile occidentale. La fel ca și Crainic, și Radu Gyr începe, în 1943, să pledeze în coloanele Gîndirii pentru transfigurarea românismului. Crainic vorbește despre ortodoxia românească și funcția sa europeană, în alternanță cu teologul Dumitru Stăniloaie. Această susținere ideologică explică fără îndoială energia depusă de Antonescu pentru apărarea armatei și a oamenilor săi împotriva unei anumite indiferențe germane. Antonescu, fiind
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
că asta ar fi lingurița cu sare amară pe care zeloșii răscolitori de vintre o administrează zilnic unei populații năuce, crezînd că tratamentul oricum face bine, dar zone mai depărtate de fojgăiala diurnă, cele de dorit a se îngriji de transfigurările cît de cît elevate ale realității, suferă, și ele, de aceeași perversă voluptate a adulmecării sordidului. Ocolind genul de proză, cvasigeneralizat, care se hrănește doar cu cernelurile agresivității și grobianismului, în care umorul negru, adiacent, nu mai are nici măcar minimul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de umbră neagră" (André Chastel), pe cînd Rubens (1577-1640) "transformă carnea de aur în lapte înfierbîntat de sînge" (Pierre du Colombier). Cine și-o fi asumat această stupefiantă substituire??! Dar, mă rog... să observ ce mi-am propus pentru azi: transfigurarea genială a unei crime. Într-o diagonală elocventă trei capete teribil de asemănătoare prin tenta lor cianotică: cel tăiat, al lui Pompei, pe tipsia de alamă, cel al călăului, și masca decorativă de pe mobila apropiată. Capul lui Cezar, crudul autor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neîntemeiate (pretențiile neîntemeiate). XXV) Eroul are de făcut față unei grele încercări (încercarea grea). XXVI) Încercarea este trecută cu succes (soluția). XXVII) Eroul este recunoscut (recunoașterea). XXVIII) Răufăcătorul sau falsul erou este demascat (demascarea). XXIX) Eroul capătă o nouă înfățișare (transfigurarea). XXX) Răufăcătorul este pedepsit (pedeapsa). XXXI) Eroul se căsătorește și se înscăunează împărat (căsătoria). Se consideră adesea că abordarea funcțională a lui Propp marchează începutul NARATOLOGIEI moderne și al ANALIZEI STRUCTURALE A NARAȚIUNII, ea constituind un punct de început pentru
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1) sfera acțiunilor RĂUFĂCĂTORULUI: prejudicierea, lupta, urmărirea; (2) sfera acțiunilor donatorului: prima funcție a DONATORULUI (transmiterea uneltei năzdrăvane), înzestrarea eroului cu unealta năzdrăvană; (3) sfera acțiunilor AJUTORULUI: deplasarea spațială a eroului, lichidarea nenorocirii sau lipsei, salvarea eroului urmărit, soluționarea încercărilor, transfigurarea eroului; (4) sfera acțiunilor fetei de împărat (PERSONAJUL CĂUTAT) și ale tatălui ei: impunerea încercărilor grele, însemnarea, demascarea, recunoașterea, pedepsirea celui de-al doilea răufăcător, căsătoria (fata de împărat și tatăl ei nu sînt ușor de delimitat în raport cu funcțiile; de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
imobile se spune că vom ajunge să "ne convingem într-o zi (care va fi o zi mare) de convergența științei sale [i.e., 'noastre'] profane și a cunoașterii sacre"5. Conceptul major care permite înțelegerea rolului științei este cel de transfigurare. Pentru Abellio, e neîndoielnică "prezența necesară, în toate fenomenele de transfigurare, a esențelor inferioare, cele mai de jos, cele mai puțin legate, cele mai puțin integrate"6. În sistemul filosofic al lui Abellio, principiul interdependenței universale este "singura presupoziție metafizică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
zi (care va fi o zi mare) de convergența științei sale [i.e., 'noastre'] profane și a cunoașterii sacre"5. Conceptul major care permite înțelegerea rolului științei este cel de transfigurare. Pentru Abellio, e neîndoielnică "prezența necesară, în toate fenomenele de transfigurare, a esențelor inferioare, cele mai de jos, cele mai puțin legate, cele mai puțin integrate"6. În sistemul filosofic al lui Abellio, principiul interdependenței universale este "singura presupoziție metafizică implicată de universalitatea "Structurii absolute""7. În ciuda afirmațiilor sale uneori tranșante
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
șanse egale și infinit renăscînde"38. Și aici ne confruntăm cu un redutabil paradox. Emisfera de jos a structurii absolute comunică cu emisfera de sus. Mai mult încă, esențele de sus nu valorează absolut nimic în absența esențelor de jos. Transfigurarea nu este, oare, tocmai trecerea instantanee a esențelor de jos spre cele de sus? Cum poate exista ridicare la cer fără încarnare? Dacă există o ruptură radicală între cele două emisfere, atunci ce înseamnă cuaternarul, dacă nu învîrtirea în cerc
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în creația iubirii; morala și dreptul sunt eșecuri în creația relațiilor umane; economia și tehnica sunt eșecuri în stăpânirea creatoare a naturii de către om. Cultura este, în toate manifestările ei, un eșec al creației, ea este imposibilitatea de a realiza transfigurarea creatoare a existenței."203 Cultura nu are autonomie, ci se află sub "comandă socială", spune Berdiaev în lucrarea Destinul omului în lumea actuală. Temeiurile ei autentice sunt de natură religioasă, or tocmai aceste temeiuri sunt imperfecte, pentru că nu au impus
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de a-și da cu părerea În legătură cu ceea ce este sau trebuie să fie Biserica (oricât de „reprezentativi” s-ar crede, pe baza voturilor care Îi susțin). Nu mai vorbim despre competența teologică, ce nu poate fi transferată altora, inclusiv prin transfigurări artistice (vezi cazul „spectacolului” de rău augur Evangheliștii). Este de dorit ca și În alte domenii să se evite extremele: clericalismul Închistat, conform căruia nimic din ceea ce ține de treburile bisericești nu trebuie lăsat pe seama laicilor, și laicismul generalizat, dizolvant
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de cuvânt, / Doarme într-o literă / Cuibărită chiar în gând.” În zone eterate, trupurile însele sunt construite doar din sunete sau din esențe („talangă de văzduh”) ce se întrepătrund fără amestec în nuntirea lor. Poet meditativ, A. încearcă circumscrierea și transfigurarea lirică a unor idei epistemologice în Stelăria (1981) și Stelăria II (1986). Teritoriul său liric, de astă dată, este unul material - delimitat de neant și stând sub puterea neantului -, din care poetul extrage idei esențiale, înfățișate ca trepte ale devenirii
ANDRONACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285360_a_286689]
-
Gray). Acest tip uman e victima propriei unilateralități. Trăind invariabil pe o singură traiectorie, lipsa unor potențialități deschise către viața autentică Îl anihilează. Un grotesc tragic se Încheagă astfel sub aburii fascinatorii ai esteticului. În Moartea la Veneția, masca semnifică transfigurarea desfigurată a artistului, dizolvarea oribilă a condiției umane. Dacă pentru om, În genere, masca este un mijloc de adaptare, pentru „decadent” - neadaptabil prin definiție - masca reprezintă un semn al excepției, o mărturisire plastică a ființei sale posedate de frumos. Poate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ca sumă a acțiunilor Îndeplinite pentru atingerea țelului pelerinajului) și pelerinii (ca actori ai călătoriei și subiecte ale transformării spirituale). Centrul sacru Spre deosebire de călătoriile obișnuite, pelerinajul este o călătorie care trebuie să provoace o experiență ieșită din comun; o asemenea transfigurare nu ar putea avea loc dacă la capătul periplului nu s-ar afla un loc (considerat a fi) dotat cu calități ieșite din comun: Spațiul către care tinde un pelerinaj este În mod tipic un loc asociat fie cu apariția
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fizic sau mental) sau să depășească un moment dificil (sărăcie, eșec În afaceri, experiențe erotice sau sociale nefericite). Pe un palier spiritual, pelerinajul duce la confirmarea credinței, la purificare, la o revelație religioasă, la depășirea unei crize existențiale, la o transfigurare personală. În esență, pelerinul se așteaptă ca pelerinajul (experiența trăită În timpul călătoriei și, mai ales, al contactului cu centrul sacru) să exercite o anumită influență (benefică, deși nu imediat vizibilă ) asupra existenței sale ulterioare. El pleacă pentru a se Întoarce
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
relativizarea totală a componentelor sale: călătoria pierde elementele de asceză, centrul atrăgător se justifică doar din rațiuni de divertisment, nu de credință, comunitatea pelerinilor se transformă Într-un agregat de oameni aflați În căutarea unor experiențe plăcute, eventual memorabile, iar transfigurarea spirituală dispare cu desăvârșire (vezi dezbaterile din V. Elizondo, S. Freyne, 1996; W. Swatos, L. Tomassi, 2002). Totuși, așa cum observă S. Coleman (2002, p. 363), fixarea unor granițe definitive este dificilă În modernitate, unde „călătoriile sacre se suprapun cu turismul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
punerea În scenă, a avut aspectul unei epifanii), cât și experiența asociată lui au corespuns așteptărilor, s-au Încadrat În schema fixată de imaginarul social. Concertul a permis realizarea „mutației” pe care o râvnește orice pelerin, a condus la acea transfigurare În așteptarea căreia ei se puseseră În mișcare: Întâlnirea cu idolul a oferit celor prezenți o „consacrare”, le-a dăruit o experiență prin care ei se vor deosebi de ceilalți, de cei absenți, le-a dat sentimentul că au primit
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și simbolurile drept elemente universal-adevărate, naturalizând astfel dominația (D. Cannadine, S. Price, 1987; M. Edelman, 1988; C. Lane, 1981; S. Lukes, 1975). Riturile de trecere ale vieții au beneficiat de tratamente politice inegale: cele ale nașterii s-au bucurat de transfigurare politică doar În sistemele dinastice, unde puterea se transmitea din tată În fiu; cele de căsătorie s-au bucurat de Încărcătură politică, fără ca aceasta să aducă transformări sau resemnificări spectaculoase ale schemelor rituale. În schimb, riturile funerare au oferit politicului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În miturile iudeilor, „eschatonul” descrie cu obstinație sfârșitul lumii și pedepsirea păcătoșilor (M. Eliade, 1986, pp. 241-264; M.-R. Hayoun, 1996, pp. 223-224). Temele majore sunt: „nimicirea neamurilor, eliberarea lui Israel, strângerea laolaltă la Ierusalim a celor ce fuseseră deportați, transfigurarea paradisiacă a țării, instaurarea suveranității dumnezeești sau a unei domnii mesianice, convertirea finală a popoarelor” (M. Eliade, 1986, p. 245). Aceste teme, dezvoltate de literatura religioasă ebraică și creștină, combinate cu motive „păgâne”, conduc, În cultura satului românesc, la diferite
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
alte toposuri ale acestor mituri trimit la anumite „concepte” mitologice, specifice funcției războinice. În esență acestea ar fi: a) furor sacer - războinicul nu Începe lupta Înainte de a atinge o stare de transă, de depășire a condiției sale umane și de transfigurare Într-o ipostază aproape non-umană, În care puterile Îi sunt amplificate fără limite: „Este vorba despre o furie transfigurantă, de o frenezie prin care omul se depășește, schimbându-și comportamentul și uneori chiar forma, devenind un fel de monstru neobosit
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care a fost alcătuit catalogul de mărturii mitologice și de metode de identificare, clasificare și interpretare a acelor texte. Mitologia populară românească este, astfel, o proiecție simbolică și un proiect științific deopotrivă: proiecție În măsura În care ea este rezultanta unor tehnici de transfigurare a fenomenelor folclorice atestate, iar proiect În măsura În care fiecare cercetare aduce o perspectivă specifică, niciodată exhaustivă și niciodată capabilă să epuizeze Întreg domeniul cercetat. Bibliografietc "Bibliografie" Abbott, Philippe; Thompson, Lyke; Sarbaugh-Thompson, Marjorie, 2002, „The Social Construction of Legitimate Presidency”, În Studies
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
în propria ta versiune. Ceea ce se pierde, prin traducerea unei poezii de la un grâi la altul, se poate compensa prin intensificarea maximă a plăcerii estetice, produse asupra cititorului noii versiuni, ceea ce nu se atinge atât prin traducere, cât și prin transfigurare.1014 C'est donc une sorte de poétisation que prêche Blaga, poétisation qui consiste dans la recherche de l'effet esthétique équivalent, en gardant (" en densifiant ") le sémantisme du texte source. Suivant ce principe, îl avoue avoir donné un " équivalent
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
seamă urbane, prin profesarea, în consecință, a poeziei-reportaj, menită să procure nu emoții, ci senzații. Refuzând atât elaborarea după reguli cât și confidența, poeții practică notația de senzații, coerente sau disparate, stârnite de spectacolul vieții curente, spectacol ce include, prin transfigurarea realului în conștiință, nebănuite frumuseți. Așa procedează, exemplar (dar nu în textele „constructiviste”), Ion Vinea, revărsând „prundiș” de figuri, construite altfel decât o cer poeticele tradiționale. Mizând, și el, pe virtuțile privirii, Ilarie Voronca face din aceasta, în volumele de după
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
credinței, a statornicirii. Robie, bici, lanț - imagini dominante - trimit la stratul prim, întunecat, din care, prin revoltă și sete de absolut, se ridică omul (Testament). Extremele între care se zbate el sunt „bolnava și palida maimuță” și Mântuitorul - prefigurarea și transfigurarea omenescului (Cei doi orbi). Revolta ca prag al întemeierii („E-ndreptățirea ramurei obscure/ Ieșită la lumină din pădure/ Și dând în vârf, ca un ciorchin de negi,/ Rodul durerii de vecii întregi.”) și voința de a aprofunda „realitatea omului” prin asumarea
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
o apoteoză (sau, poate, ca o apocalipsă), întreaga „poezie leneșă” (fie ea constructivistă ori folclorică, simbolistă ori veristă) a epocii sale, care nu poate să iasă din „acest tabiet al romanței și al elegiei” și să ajungă la „experiență și transfigurare”, fiind salvată de „inanitatea totală” numai prin Blaga și Philippide - toate acestea constituie un veritabil clișeu, o esențializată imagine fotografică negativă, ce trebuie developată pentru a se obține distribuția specific barbiană a luminii și umbrei: un joc secund, mai pur
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]