535 matches
-
-l dădui la trăistari,/ Să facă trăisti la măgari” (Țăndărei - Ialomița). Ofranda căprioarei este menită pământului roditor și meșteșugarilor, două coordonate ale dimensiunii practice a lumii, secătuită de vitalitate. În plus față de conotațiile deja discutate ale splinei, absentă din corpul transfigurat totemic sau păstrată ca dovadă a vânătorii, trebuie precizat că acest organ reprezintă „un simbol de versatilitate, precum dispozițiile schimbării”, ceea ce justifică atitudinea ludică a fetei. Că ciuta și fecioara sunt una este sugerat și mai clar de acele colinde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Accentul apăsat pus pe dezvoltarea fetei - floare ajunse într-un impas magic redă cursul existențial necesar atât la nivel individual, cât și la nivel macrocosmic. Floarea ofilită risipește capacitatea de rod a lumii, pe care o înglobează în totalitate fecioara transfigurată vegetal. Eroul trebuie să dobândească această floare și să modeleze fast dezvoltarea societății. Metalul apotropaic formează un alt instrument cu simbolistică masculină, cu care împăratul strămută floarea de aur ivită pe mormântul fetei ucise de strigoi: „... văzând-o așa de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mii de kilometri a descoperit cu durere în suflet că din gospodăria modestă, întemeiată de niște oameni strâmtorați, care au crescut șapte copii, n-a mai rămas decât o movilă de chirpici sfărâmați, doi-trei copăcei piperniciți și amintirile. Tânărul adulmeca transfigurat parfum de trecute vremi, unduiri de duhuri prezente în aerul pe care îl inspira cu lăcomie, aduceri aminte ascunse în vegetația spontană atostăpânitoare. Casa, anexele, pomii răsar doar în închipuirea lui, pentru câteva clipe, și se retrag din nou în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
toată viața. Pe fața și în vocea povestitorului se descifra și acum, după mulți ani, regretul că bunul său prieten a avut de suferit din cauza lui. La încheierea vizitei la fosta casă a bunicilor, loc impregnat de duioase amintiri, chipul transfigurat radia lumina și satisfacția împlinirii unei puternice dorințe. A mers apoi la cimitir, a aprins câte o lumânare la mormintele în care bunicii își dorm somnul de veci, le-a fotografiat crucile și florile care îi veghează. Va duce cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
provocat o scurtă, trecătoare confuziune. "Să se fi săturat în adevăr?" m-am întrebat în mine însumi, atribuind cuvintelor lui de revoltă un senz greșit. Este omul acesta în stare să se sature vreodată?" Un an mai târziu, pe Calea Victoriei, transfigurat, fericit, concetățeanul meu mă întâmpină întinzându-mi amical ambele mâni: "Ce bine-mi pare că te văd! Nici nu știi câtă mulțumire simt când întâlnesc un ieșean de al nostru", îmi spune el. "O, Iașul nostru! Bietul nostru Iași! Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
era vorba să veniți sau să vii la Iași. La răvașul (în proză) pe care-l alăturam scrisorii precedente, adaug acum o satiră sau o fiziologie care aș vrea să apară în paginile vesele de Anul Nou. E un portret transfigurat care pornește de la un personaj sinistru de pe aici care e, într adevăr, bibliograf, adică a fost. Personajul e o in famă și ai văzut-o și tu odată într-un birou cînd ți-a dat o bibliografie în care numele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
extraordinar Sf. Petru, în bust, cu capul ușor dat pe spate ca atunci când privești spre înălțimi; or, în tablou, el tocmai asta face, privește în sus, spre Ceva sau Cineva anume, cu mâinile încrucișate pe piept, în dreptul inimii, cu chipul transfigurat, în ochi cu un extaz am spune măsurat, ca și cum minunea pe care o contemplă îl fericește, dar nu-l uimește, căci a crezut și crede și va crede în ea; ce vede oare acest Sf. Petru al lui Van Dyck
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o imensă coală albastră; îl văd și în aceeași fracțiune de secundă înțeleg, știu că acel nor dumnezeiesc are o legătură nemijlocită cu mama, că e un semn, un mesaj din partea ei, sau că este chiar ea, în cea mai transfigurată ipostază a noii sale existențe. * Cât de bine știe Doina să-i evoce pe copii, pe copiii ei, elevii, să povestească mici întâmplări din mica lor viață. Câteva cuvinte - precise, sugestive - și portretul, sau scena e gata. Când îi spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a ființei mele. În acest nou context, nu mai aparțin unui grup ce s-ar așeza în dreptul viziunii apocaliptice, ci sunt doar eu, inițial, față în față cu tabloul Apocalipsei în care mă regăsesc și pe mine învolburat, spasmodic și transfigurat. Privind la Apocalipsa lumii, văd nu o Apocalipsă a mea, individuală, ci un sfârșit al lumii ce mă abordează individual. Mă proiectez în acest peisaj și el se inserează în teluricul identității mele de conștiință și astfel îmi întâlnesc propria
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
apartenența la ea a grupurilor de credincioși. Prin aceasta se și deosebește de magie: . În viziunea sociologului francez, originea religiei este socială. Societatea, prin coerciția pe care o exercită, inspiră membrilor ei dependență și respect. La limită, religia este societatea transfigurată, ipostaziată în absolut. Funcțiile religiei, așa cum le prezintă Émile Durkheim, au în atenție, în principal, două aspecte: a) capacitatea religiei de a integra social pe membrii unui grup, comunități sau societăți; b) asigurarea ordinii sociale. ca orice teorie a înțelegerii
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
răul supranatural. Exemplu: Îți asumi suferința firească după trecerea în neființă a cuIVa drag, dar apoi te revigorezi ca individ. În opinia lui Durkheim, aceste ființe răufăcătoare nu există în sine! Ele sunt stări colective obiectivate sau chipuri ale societății transfigurate. invers, situațiile bune sunt transfigurate în zeități protectoare. Cei doi poli ai vieții religioase corespund celor două stări opuse prin care trece viața socială. „Între sacrul fast și sacrul nefast există același contrast ca între stările de euforie și de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
există același contrast ca între stările de euforie și de disforie colective.” religia este așadar expresia esențializată, prescurtată a vieții sociale. Mai mult, religia a generat esențialul dintr-o societate. Deci ideea de societate constituie sufletul religiei. Religia este societatea transfigurată, ipostaziată în absolut. Care societate? cea reală, cu diferențele și imperfecțiunile ei? cea perfectă, virtuală? în joc este ultima, cea care traduce aspirațiile noastre profunde de bine, frumos, ideal. Ele provin din noi înșine și nu pot fi traduse prin
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
-și penajul din coc!”; „Pe-o fragedă tipsie de smarald,/ un nufăr aburind în rouă, cald:/ ou despicat prin dur albuș,/până-n polen de gălbenuș.” Un număr important de poezii sunt scrise în călătoriile în jurul lumii, constituindu-se în mărturii transfigurate ale unor întâlniri cu alte civilizații. Exotismului locurilor i se adaugă și o oarecare teatralitate a personajelor, precum și o grandilocvență a gesturilor acestora; rezultatul este o poezie în care totul se percepe într-un mod exotic, aventuros, cu un filon
DAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
vrea să semnifice (autorul o și spune undeva) că totul participă în egală măsură la unitatea și spectacolul muzical al cosmosului pitagoreic. Astfel, cu cât e mai „păstoasă” și mai densă materia „realistă” în Istorii, cu atât ea e mai transfigurată și mai „ezoterică”. În fine, această a doua lectură configurează un univers inedit, greu inseriabil deocamdată în tipologiile constituite ale romanului românesc. Mircea Ciobanu e un artist care își scoate efectele din căutarea contrastului. A observa cu ochi de estet
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
de lăcrimioare". Adică mărgăritărelele ar fi lăcrimioare. De fapt, cele două cicluri sunt cât se poate de diferite. Primul conține evocări ale unui amor pierdut și în cazul lui "lăcrimioarele" se referă la lacrimile transformate în poezie, adică la suferința transfigurată literar. Așa se încheie Steluța, primul poem din ciclu: Tu dar ce prin iubire, la a iubirei soare, Ai deșteptat în mine poetice simțiri, Primește-n altă lume aceste lăcrimioare Ca un răsunet dulce de-a noastre dulci iubiri!. În
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
după ce citează o scrisoare a lui Popovici-Bănățeanul în care acesta i se confesează, face exerciții de lectură estetizantă pe materialul biografic: ...e admirabil scrisă toată scrisoarea, cu acel stil intuitiv din care renaște realitatea și se înfățișază în același timp transfigurată în imagini tipice. Ce duioasă e figura mamei "cu mintea turburată, uitându-se speriată în juru-i ca o fată mare care a păcătuit"! Și ce clar e moșul, cojocarul de 72 de ani, care "șucăie" și geme toată noaptea! Și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
aibă loc? A.B. N-am vorbit despre muzică, am vorbit mai mult despre noi. Camera de luat vederi și sunete s-a mai deschis odată pe una din aleile înfrigurate ale parcului Copou. Cu pași molcomi, cu un zâmbet transfigurat, Adriana Bera a găsit, spontan, cele mai profunde, mai simple și mai frumoase cuvinte despre relația interpret-instrument. Ascultătorul poate nici nu-și imaginează că din tăinuita relație prinde viață muzica inventată de compozitor. A.B. Mi-ar plăcea, cumva, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
fără îndoială, sătul. A te recunoaște și identifică întocmai cu eroii ficțiunilor, a lua "ad litteram" tot ceea ce se petrece, e treaba spectatorilor filmelor de duzină. Anumite scene de viață pot fi redate în cărți pentru a întregi dimensiunea lumii transfigurate a ficțiunii. Altfel, dacă se vorbește de mineri, de leul care cade, de dolarii care sunt "un fel de lei cu dobândă", de faptul că cei care au trecut "pragul anilor ^90 cu bani" sunt "copiii nomenclaturii și ai securiștilor
Romanul arivistului post-decembrist by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18137_a_19462]
-
versuri evenimente petrecute în sânul unui grup alcătuit din apropiații poetului. După cum o indică lista de la începutul volumului, cea înșiruind așa-numitele Dramatis Personae (incluzându-i pe Dumitru Țepeneag, Virgil Mazilescu, Sorin Mărculescu și alții), poeziile stau sub semnul realului transfigurat și teatralizat. Dimov, personajul-liant al cărții, domină versurile acesteia astfel încât întâlnim aici cunoscuta proeminență formală și naivitatea ușor parodică a rimei căutate tipic dimoviene. Cuvintele se cheamă unele pe altele lăsând o impresie de dezinvoltură semantică neobișnuită: „Istoria noastră poate
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
niciodată nu mânuia pensula fără rugăciuni fierbinți, iar în timp ce picta ‚’’Răstignirea pe cruce’’ plângea. Stilul lui Fra Angelico a fost descris drept "pios" și într-adevăr, aceasta este trăsătura sa predominantă. Chipurile pictate de el au un aer de suavitate transfigurată, fervență religioasă și cunoaștere esoterică ce radiază, prezentând un mare interes pentru anumiți critici și creând într-o manieră fără egal un anumit ideal - acela de sfințenie și detașare de agitația și zarva laică. Nu trebuie însă ignorat faptul că
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
un timp sacru, deopotrivă primordial și recuperabil la infinit. „Religiozitatea“ acestei experiențe de retrăire a miturilor este justificată prin aceea că ea se deosebește de experiența obișnuită a experienței cotidiene. Reactualizând evenimentele fabuloase, exaltante, semnificative, pătrundem într-o altă lume, „transfigurată, aurorală“ în care sunt prezente ființe supranaturale. Iată ce afirma B. Malinovski în legătură cu miturile: „Considerat din punct de vedere a ceea ce este viu într-însul, mitul nu reprezintă o explicație menită să satisfacă o curiozitate științifică, ci o povestire care
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
Caribda. Următorul capitol, " Stâncile rătăcitoare", plonjează în lumea eterogenă a străzilor dublineze, concentrându-se succesiv, ca într-un album de viniete, pe diverse personaje mai mult sau mai puțin importante ale romanului. Bloom cinează la Hotelul Ormond, unde realitatea pare transfigurată de muzica seducătoare și farmecul celor două chelnerițe, Miss Douce și Miss Kennedy ("Sirenele"). Mai târziu, vizitează niște prieteni la taverna Barney Kiernan, dar se confruntă cu un personaj grobian și violent, intitulat „Cetățeanul”, un exponent al fenianismului și al
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Românească“. La Editura „Eminescu“ publică volumul „Poezii“ - ediție bilingvă româno - italiană; traducere din limba română de George Lăzărescu, prefață de Zoe Dumitrescu Bușulenga. În 1982 la Editura „Minerva“, în colecția „Biblioteca pentru toți”, (nr.1124) a apărut volumul antologic „Pământ transfigurat“, cu o prefață de Zoe Dumitrescu Bușulenga și o notă biobibliografică de Ulvine Alexandru. În 1983 îi apare volumul „Imnele Iubirii“, la Editura „Cartea Românească“ din București iar în 1984, în luna aprilie, s-a aflat la întânirea literară internațională
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
vocabularul de lemn, perimat sau abia apărut din nou, capcanele libertății, corupția, obsesia nocivă a banului și economiei de piață, disputa sistemelor, haosul și tensiunile sociale, exacerbarea stărilor conflictuale, nevoia de stabilitate, învrăjbirea și împăcarea umană sunt tot atâtea pledoarii transfigurate artistic într-un spectacol politic contemporan." (Din Caietul program al premierei de la Teatrul Maria Filotti, Brăila) SINUCIDEREA UNEI COCHETE, Mai 5, 1994, Teatrul "Valah", Giurgiu BOALĂ INCOMPATIBILĂ (Dragostea și tranziția), Iulie 3, 1996, Teatrul "Toma Caragiu", Ploiești INVAZIA (Onorabila familie
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
odiseea hipostazierii în lume a Celor de Sus. Exil, kenoză, împrăștiere, cădere ori chiar labirint, pe de o parte. Dar și epifanie, suiș, credință, rugăciune, centralitate, pe de altă parte. În câmpul simbolizării verticale, nonfigurative, esența mesajului și a materiei transfigurate este Lumina”. (Marcel Tolcea) „Am luat contact cu arta lui Silviu Oravitzan relativ târziu, în urmă cu câțiva ani când am primit cadou un album al artistului. A fost însă o încântare vecină cu revelația. Albumul respectiv îmi descoperea un
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]