556 matches
-
Românească la ansamblul provinciilor anexate. Argumentul respectiv l-am întâlnit, de altfel, după cum am văzut, și în pamfletele lui Vasile Vieru. De asemenea, Petre P. Moldovan dă dovadă de câteva ori de o logică absurdă: Mateevici i-a numit pe Transilvăneni Români, ceea ce este „o înrâurire a ideologiei dominante în România, pentru că la acea dată (1917) nu se știa că Ardealul va intra în componența României” (așadar transilvănenii nu știau încă despre faptul că, peste un an, vor deveni români n.n.
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
dovadă de câteva ori de o logică absurdă: Mateevici i-a numit pe Transilvăneni Români, ceea ce este „o înrâurire a ideologiei dominante în România, pentru că la acea dată (1917) nu se știa că Ardealul va intra în componența României” (așadar transilvănenii nu știau încă despre faptul că, peste un an, vor deveni români n.n.). Mai mult, în poezia Limba noastră, poetul se referă la limba moldovenească „oropsită”, și nu la cea română, pentru că poetul amintește Nistrul, iar Nistrul nu este în
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
sa, decât asupra locuitorilor dintre Dunăre și Carpații Meridionali. Avansează, cu această ocazie, teoria existenței a două etnii distincte, valahii la sud de Carpați și „volohii” în spațiul dintre Carpați și Nistru. Ignoră cu desăvârșire aportul demografic substanțial al românilor transilvăneni în Evul Mediu și chiar în Epoca Modernă. Afirmă și inexistența unor raporturi stabile între Moldova și Transilvania, deși chiar el citează numeroase documente în această privință, iar despre raporturile dintre Țara Moldovei și Țara Românească le vede ca un
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
nici însuși duh național". Exigență înaltă, greu de atins într-o profesie atât de supusă contingenței, însă demnă de a fi reamintită mereu, îndeosebi atunci când se uită că istoriografia e datoare a spune la nevoie și lucruri neplăcute. Sub pana transilvăneanului Georg Kraus, istoria apărea de aceea ca o sursă de stimulare a spiritului critic, una ce "ne învață cum să ne purtăm pe drept și așa cum se cuvine cu dușmanii cei dinlăuntru și cu cei din afară". O lungă conviețuire
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Muzeul Britanic din Londra 84. Este posibil, de asemenea, să fi citit și articolul intitulat ,,Transylvania", publicat de Leslie Stephen în Cornhill Magazine în 1866. Bazat pe impresiile de călătorie ale ziaristului, articolul prezintă o perspectivă negativă, unilaterală asupra vlahilor transilvăneni, influențată probabil de gazdele lui Stephen, o familie de unguri. Aceștia vorbeau din punctul de vedere al unor oameni care își pierduseră doi membri ai familiei în Revoluția din 1848, uciși, după câte se pare, de valahi. Resentimentele lor nu
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
în faza de biografie intelectuală tributară doctrinei materialismului dialectic - după ce trecuse mai înainte prin cea a naționalismului critic interbelic și mai apoi prin cea a naționalismului fanatic exprimat în crezul legionar - arată că ridicarea unei noi pături sociale de români transilvăneni orășeni alcătuită din boieri, boiernași, producători, meșteșugari și târgoveți a condus la disatisfacția generală față de slavona liturgică, inadecvată tranzacțiilor comerciale. Motivați de interese materiale, aceștia nu mai puteau fi satisfăcuți de limba slavonă, "bună pentru momentele solemne ale rugăciunilor cântate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
printr-o comuniune de obiceiuri, limbaj și credință. Desfacerea populară a națiunii închise în granițele exclusiviste ale elitei sociale își atinge momentul de maximă extensiune în 1744 cu prilejul Sinodului convocat de episcopul uniat în vederea organizării luptei pentru emanciparea românilor transilvăneni. În cadrul acestuia, națiunea română este lărgită pentru a deveni coextensivă cu întreaga românine transilvană. Înainte de plecarea sa la Viena, unde a fost solicitat să se prezinte pentru a da seama în fața autorităților imperiale pentru acțiunile sale revendicative - în urma căruia avea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pașilor făcuți de D. Prodan și L. Blaga, care au descins analitic în cotloanele gândirii politice românești din Transilvania secolului al XVIII-lea, ajungem la conturarea unei imagini generice asupra genezei și evoluției meandrice a conștiinței naționale în rândul românilor transilvăneni. Geneza ideii naționale ca sâmbure al conștiinței de sine românești a avut o naștere laborioasă, pe fructul căreia s-a impregnat stigmatul condițiilor specifice matricei socio-politice și istorice a Transilvaniei secolului al XVIII-lea. O naștere căznită, moșită fiind de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
privilegiile primelor, încercând "impunerea" nobilimii și a desființat pe cel de-al doilea. În spiritul absolutismului luminat, religia a fost redusă la rolul de utilitate de stat. Înnoirile reformatismului iosefin s-au întipărit și asupra evoluției conștiinței naționale a românilor transilvăneni. Sub efectul politicilor raționaliste, inspirate din luminism, conștiința de sine românească preia o turnură laicizantă (Blaga, 1995, p. 78). Elita românească, unită și neunită, strâng rândurile confesionale în jurul unui front unitar al națiunii române - categorie ale cărei granițe se fixează
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
suveranitate. Moise Nicoară exprimă sugestiv această nouă semantică a națiunii atunci când, în 1815, afirmă că națiunea română se întinde "de la Tisa pân' la Marea Neagră, de la Dunăre la Nistru" (Georgescu, 1991, p. 117). Ideea unirii întregii românini a apărut și printre transilvăneni, care își imaginau politic realizarea unității naționale sub girul Casei de Habsburg, a națiunii române integrale sub sceptrul imperial. Nu doar românii își exersau facultățile de imaginare politică. Daniel Roth, scriitor sas sibian, opune planurilor maghiarilor de unire a Transilvaniei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la egalitate politică revendicată pe calea reliefării nobleții originii poporului și limbii române. Din înfruntările asupra acestor chestiuni cu potențial inflamabil (originea, vechimea, continuitatea, prioritatea, latinitatea limbii române etc.) s-a degajat conștiința națională a românilor ardeleni. Conștiința națională a transilvănenilor a mustit în cadrul generației Supplex-ului sub presiunea unui "copleșitor istorism" care i-a purtat pe cărturarii Școlii Ardelene către un adevărat "cult al trecutului" (Prodan, 1984, p. 428). Descoperindu-și trecutul, românii și-au articulat o memorie colectivă care a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
despărțite de celelalte, adică de România sau Țara Romănească, Moldova, Bucovina și Basarabia" (Aaron, 1839, p. 30). Unitatea etnică a românilor este amplu argumentată în toate manualele epocii. Ea decurge logic cu necesitate din originea comună a muntenilor, moldovenilor și transilvănenilor, din obârșia lor romană. Ideea unității etnice primește un accent suplimentar în lucrarea lui Albineț, în care moldovenii sunt numiți "Moldo- Români", iar muntenii sunt desemnați prin termenul "Munteno-Români" (Albineț, 1845, pp. IV, XII). Pentru românii ardeleni nu este folosit
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și prilejuit politic elevarea principatului România la rangul de regat, iar pe Carol la titul de rege (10 mai 1881). Monarhia devenea, astfel, cupola simbolică sub care avea să se desfășoare viața politică românească. În tot acest timp, soarta românilor transilvăneni a intrat pe o pantă negativă. Succesul repurtat în 1863, când Dieta de la Sibiu, dominată pentru prima dată de români, a votat egalitatea națiunii române și a Bisericilor sale (Ortodoxă și Unită), punând capăt astfel sistemului unio trium nationum care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românească, Brătianu a alterat matricea tradițională a ființei naționale. Pedagogia bărnuțiană a xenofobiei vine în prelungirea naționalismului etnic care constituie profesiunea de credință ideologică a cărturarului ardealean. Chiar dacă salută existența statului național român, Bărnuțiu îl consideră incomplet fără includerea românilor transilvăneni. Toți românii, indiferent dacă trăiesc sub cârmuirea guvernului lor național ori "sunt sub gubernia de alta gente" au o dublă datorie "naturală" către națiunea lor: i) de a-și conserva caracterul lor național, și ii) "detoria forta santa, a se
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
după momentul proclamării Unirii de la 1 decembrie 1918, puterea guvernamentală, legislativă și executorie a Transilvaniei a fost ținută de Consiliul Dirigent alcătuit din 15 membri (printre care se numărau Iuliu Maniu, Vasile Godiș și Onisifor Ghibu). Autonomia provizorie negociată de transilvăneni a luat sfârșit în 1920, când guvernul condus de generalul Averescu a dizolvat Consiliul Dirigent. Acest fapt însemna, pe lângă unificarea instituțiilor politico-statale, și pierderea autonomiei educaționale. Specificitatea ardelenească în materie de învățământ în raport cu celelalte provincii românești o constituia cadrul confesional
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
De pildă, "un istoric german (Albrecht Wirth) spunea că poporul românesc este cel mai tenace neam de oameni de pe fața pământului", iar cărturarul ardelean (maghiar) Iosif Benkö este citat pentru a sublinia aceeași îndărătnicie hiperbolică a neamului românesc. Potrivit istoricului transilvănean, "ar fi mai ușor a smulge ghioaga din mâna lui Hercule decât a abate "iute și degrabă" pe Români dela vechile lor datini" (Lupaș. 1931, pp. 8, 12). Același I. Lupaș (1931) este autorul matricei identității istorice românești, potrivit căreia
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale oamenilor. În cuvintele ei se aude (sic!) parcă vuietul luptelor, foșnetul pădurilor, murmurul izvoarelor, legănarea holdelor, cîntecul mamei la leagănul copiilor" (Daicoviciu et al., 1992, p. 18). O altă expresie a unității totale românești este unificarea identitară a românilor transilvăneni, munteni și moldoveni prin românizarea acestora. Această românizare identitară presupune impunerea identității și categoriei de "români" peste cele de români "moldoveni", "munteni" și "ardeleni" care cu siguranță aveau o proeminență net superioară în mințile acestora decât supra-categoria de "român" (aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Argumentul avansat pentru sprijinirea acestei teze eretice susține că națiunea română a fost imaginată de cărturarii Școlii Ardelene, urmați de intelectualii romantici, care după ce au construit ideatic proiecția statului național românesc s-au angajat în materializarea sa prin convingerea muntenilor, transilvănenilor și moldovenilor de românitatea care îi unește (p. 40). Teza șochează prin claritatea formulării: "în prima jumătate a secolului al XIX-lea, intelectualii romantici vor "inventa" națiunea română modernă, adică vor scrie o istorie a acesteia, foarte înfrumusețată, care punea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
teritoriul țării noastre de la Budapesta, meritul principal revenind studenților de origine română întorși de la studii din străinătate. Sport prin esență popular, fotbalul va fi privit cu multe rezerve, elita considerându-l un potențial pericol pentru păstrarea privilegiilor sale. Deși majoritari, transilvănenii de naționalitate română își vor face cu greu loc în echipe, formate în special din jucători de naționalitate maghiară (minoritatea cea mai numeroasă din Transilvania). Este dificil de stabilit cu exactitate anul în care a avut loc primul meci de
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
care îi fixează și orientarea prin scrisoarea-program publicată în ziarul „Românul” din 23 decembrie 1915. În articolul-program al P.l., intitulat Chemare și semnat de Al. Ciura, se arată că războiul, cu atâtea victime printre intelectuali, a smuls din mâinile românilor transilvăneni drapelul pe care scria „literatura și cultura poporului român”. Al. Ciura pledează pentru strângerea rândurilor scriitorilor și accentuează intenția reflectării suferințelor românilor transilvăneni, atât ale celor trimiși pe front, cât și ale celor rămași acasă. Capitolul care ilustrează cel mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
de Al. Ciura, se arată că războiul, cu atâtea victime printre intelectuali, a smuls din mâinile românilor transilvăneni drapelul pe care scria „literatura și cultura poporului român”. Al. Ciura pledează pentru strângerea rândurilor scriitorilor și accentuează intenția reflectării suferințelor românilor transilvăneni, atât ale celor trimiși pe front, cât și ale celor rămași acasă. Capitolul care ilustrează cel mai bine ideile din program este proza, cu deosebire schița, povestirea și nuvela. Contribuția cea mai importantă o aduce Ion Agârbiceanu, al cărui nume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
paternitatea textelor nu a putut fi stabilită cu exactitate, fapt care a generat excluderea lor din ediția completă a operelor eminesciene. Spre sfârșitul anului 1888, poetul începe colaborarea la Fântâna Blanduziei, publicație politică și literară editată de un grup de transilvăneni. Pentru promovarea noii gazete, redactorii solicită sprijinul lui Eminescu, care este invitat să colaboreze cu articole menite să confere autoritate revistei: Îi cerurăm un singur articol mărturisește un membru al redacției -, în care să atragă cel puțin atenția lumii înțelegătoare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nuntă, ceea ce i-a determinat pe unii cercetători să atribuie acestei specii o origine cultă, religioasă. Investigații amănunțite au arătat însă că, de fapt, toți autorii indicați de manuscrisele ce păstrează o. de nuntă, precum Grigore Lehaci din nordul Moldovei, transilvăneanul Ilie Șerban, Iosif Popovici, Ilie Logofăt și alții, nu au făcut decât să noteze pe hârtie o. care circulau în popor în vremea lor. Cele mai importante o. de nuntă sunt o. schimburilor, rostită de vornicei cu prilejul schimbării darurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
în România", "salvarea satelor românești" și "libertate pentru minoritățile României". Într-un gest fără precedent care ar fi putut fi considerat de asemenea inconceptibil, spectatorii maghiari și refugiații români prezenți au cântat împreună "Deșteaptă-te române", imnul național al românilor transilvăneni" (Socor: 1988c, 641-642, subl. m.). La nivel social, Ceaușescu părea a fi de acum singurul disident din România, "pentru că președintele era acela a cărui viziuni erau opuse celor ale majorității" (Shafir: 1988a, 3). La nivel european, incluzând aici Vestul și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cu Înțeles de palid; redută= construcție pentru apărare, Înconjurată de șanțuri; dorobanț = soldat român de odinioară. DARUL LUI MOȘ MIRON după Ion Agârbiceanu Era În vara anului 1916. Războiul bântuia de-atât amar de vreme. Moș Miron, În satul lui transilvănean, de la poalele munților, intra greu În vorbă cu cei ce se Întorceau de pe câmpul de luptă răniți și bolnavi, Voia și bătrânul să afle: ,,Au intrat ai noștri În război, sau n-au intrat ?” Știa că victoria În acest război
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]