533 matches
-
infanteriei Namer, cu o greutate de 60 de tone, bazată pe șasiul primelor modele de tancuri Merkava. Aceste vehicule sunt utilizate în timpul operațiunilor din zonele urbane, unde transportoarele blindate sunt vulnerabile la rachetele antitanc și la dispozitivele explozive improvizate. Toate transportoarele blindate și mașinile de luptă aflate în faza de proiectare momentan sunt create special pentru desantul aeropurtat. Din cauza vulnerabilităților sesizate de armata israeliană și cea rusă, unele transportoare, precum Puma de fabricație germană, pot fi dotate la nevoie cu un
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
pentru formațiunile de infanterie sau de infanterie mecanizată/moto din trupele de uscat. Conceptul mașinii de luptă a infanteriei a apărut după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, având la bază experiențele de pe front. Utilizarea în număr mare a transportoarelor blindate pentru trupe în timpul războiului a condus la apariția unor noi tactici. Trupele germane au fost primele care au realizat potențialul ofensiv al transportoarelor blindate. Formațiunile Panzergrenadier dotate cu semișenilate SdKfz 251 și SdKfz 250 puteau acționa din mers asupra
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
de-al Doilea Război Mondial, având la bază experiențele de pe front. Utilizarea în număr mare a transportoarelor blindate pentru trupe în timpul războiului a condus la apariția unor noi tactici. Trupele germane au fost primele care au realizat potențialul ofensiv al transportoarelor blindate. Formațiunile Panzergrenadier dotate cu semișenilate SdKfz 251 și SdKfz 250 puteau acționa din mers asupra unui inamic dezorganizat. În cazul în care transportorul era întâmpinat cu foc puternic, infanteriștii germani trebuiau să coboare din vehicul și să înainteze pe
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
la apariția unor noi tactici. Trupele germane au fost primele care au realizat potențialul ofensiv al transportoarelor blindate. Formațiunile Panzergrenadier dotate cu semișenilate SdKfz 251 și SdKfz 250 puteau acționa din mers asupra unui inamic dezorganizat. În cazul în care transportorul era întâmpinat cu foc puternic, infanteriștii germani trebuiau să coboare din vehicul și să înainteze pe jos spre inamic. Infanteria mecanizată americană a adoptat tactici similare celor germane folosind semișenilatele M2 și M3. Trupele britanice au folosit în continuare transportoarele
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
transportorul era întâmpinat cu foc puternic, infanteriștii germani trebuiau să coboare din vehicul și să înainteze pe jos spre inamic. Infanteria mecanizată americană a adoptat tactici similare celor germane folosind semișenilatele M2 și M3. Trupele britanice au folosit în continuare transportoarele blindate numai pentru a aduce soldații în apropierea frontului, în timp ce armata sovietică nu a folosit pe scară largă transportoare blindate în timpul războiului. Armata Roșie s-a bazat pe infanteria motorizată și desanturi terestre (pe tancuri). După război, majoritatea transportoarelor blindate
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
continuare transportoarele blindate numai pentru a aduce soldații în apropierea frontului, în timp ce armata sovietică nu a folosit pe scară largă transportoare blindate în timpul războiului. Armata Roșie s-a bazat pe infanteria motorizată și desanturi terestre (pe tancuri). După război, majoritatea transportoarelor blindate erau destinate deplasării trupelor în apropierea frontului. Republica Federală Germania a fost prima țară care a dezvoltat conceptul de mașină de luptă a infanteriei. Transportorul blindat german Schützenpanzer Lang HS.30 a fost proiectat special pentru a menține ritmul
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
infanteriei. Transportorul blindat german Schützenpanzer Lang HS.30 a fost proiectat special pentru a menține ritmul cu unitățile de tancuri. Fiind dotat cu un tun automat de calibrul 20 mm și un blindaj frontal cu o grosime de 30 milimetri, transportorul putea acționa împotriva țintelor ușor blindate și în sprijinul infanteriei. Acest lucru permitea unităților de tancuri să se concentreze strict pe lupta contra tancurilor inamicului. Schützenpanzer Lang HS.30 a avut însă numeroase probleme tehnice și era dezavantajat de faptul
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
cazul unui război nuclear. Schützenpanzer Lang HS.30 este considerat a fi un vehicul intermediar, având atât caracteristicile unui transportor blindat, cât și cele ale unei mașini de luptă a infanteriei. Infanteria sovietică a fost mecanizată treptat după război, lipsa transportoarelor blindate fiind un dezavantaj major. Primele vehicule de fabricație sovietică destinate transportului trupelor au fost BTR-40 (tracțiune 4×4), BTR-152 (tracțiune 6×6), BTR-60 (tracțiune 8×8) și BTR-50 (șenilat). Aceste vehicule erau utile în cazul unui război convențional, însă
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
PKT). În cadrul unei divizii sovietice de infanterie mecanizată, regimentul dotat cu BMP-1 acționa alături de regimentul de tancuri, flancurile fiind asigurate de două regimente echipate cu transportoare blindate BTR-60PB. Armata a adoptat această organizare din cauza costului ridicat pentru un vehicul BMP-1, transportorul BTR-60PB fiind mai ieftin și mai ușor de fabricat. Armatele din vest au introdus și ele rapid în dotare mașini de luptă a infanteriei. Republica Federală Germania a fabricat vehiculul Marder din 1971. Acesta avea o siluetă înaltă și era
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
(abreviere de la "Transportor Amfibiu Blindat") este termenul folosit de Armata Română pentru a denumi o serie de transportoare blindate pentru trupe cu tracțiune 8×8. Seria de vehicule militare este bazată pe transportoarele blindate pe roți de tip BTR (abreviere de la "Bronetransporter": "transportor blindat" în rusă) de fabricație sovietică. Deși sunt practic transportoare blindate BTR construite sub licență în România, TAB-urile au fost adaptate cerințelor Armatei Române, având unele îmbunătățiri, precum motoare
TAB () [Corola-website/Science/320979_a_322308]
-
1994, până ce a îndeplinit comanda armatei de 200 de tancuri. Seria TAM include șapte variante diferite, cum ar fi obuziere autopropulsate de 155 mm și un mortier autopropulsat. În total, au fost construite peste 280 de astfel de vehicule, inclusiv transportoarele blindate de trupe, artilerie și piese de mortiere. TAM și VCTP au fost fabricate și pentru armata peruană, tancuri ce ar fi revenit Armatei Argentiniene atunci când Peru ar fi reziliat contractul. Și TAM-urile au concurat pentru comenzile de export
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
de luptă a infanteriei BMP-1 și BMP-2. Armata Română a achiziționat modelul BTR-50PU (varianta punct de comandă) începând cu anul 1968. Un exemplar este expus în prezent la Muzeul Militar Național "Regele Ferdinand I" din București. Următoarele țări încă foloseau transportorul blindat BTR-50 în anul 2010:
BTR-50 () [Corola-website/Science/323784_a_325113]
-
autobuz care transporta sârbi către Gračanica cu scopul de a comemora morții din familii pe teritoriul controlat de albanezi a fost distrus de o bombă plasată pe șosea în apropiere de Podujevo. Alături de alte patru autobuze, au fost asigurate de transportoarele blindate din partea trupelor suedeze din cadrul forțelor de menținere a păcii KFOR. Cele cinci autobuze erau plecate din orașul Niš și transportau 250 de persoane. Potrivit comandatului regional KFOR, bomba conținea între 45-90 kg de explozibil, detonată cu un fir de
Atentatul de la Podujevo () [Corola-website/Science/324145_a_325474]
-
fabricat în România. Constituie un mijloc de luptă și transport al grupei de infanterie din unitățile mecanizate. A fost succesorul modelului TAB-71, fiind înlocuit la rândul său de modelul B-33 Zimbru. Modelul de referință al temei de cercetare-proiectare a fost transportorul sovietic BTR-70, însă este un vehicul blindat de luptă diferit de acesta. A fost proiectat în anii 1970, fiind fabricat între anii 1978 și 1991. România a fabricat și modelul BTR-70 sub licență sovietică pentru export în Republica Democrată Germană
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
sovietic BTR-70, însă este un vehicul blindat de luptă diferit de acesta. A fost proiectat în anii 1970, fiind fabricat între anii 1978 și 1991. România a fabricat și modelul BTR-70 sub licență sovietică pentru export în Republica Democrată Germană. Transportorul blindat are trei compartimente: camera de conducere (în partea din față), camera desantului (la mijloc) și camera energetică. Camera de conducere este ocupată de mecanicul conductor și comandant. Trăgătorul ocupă scaunul din turelă, iar restul soldaților scaunele laterale și bancheta
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
scaunul din turelă, iar restul soldaților scaunele laterale și bancheta din spate. Camera energetică este despărțită de camera desantului printr-un perete etanș. Îmbarcarea și desantul se realizează prin cele două uși laterale. Această soluție a fost implementată și la transportorul TAB-71M începând cu anii 1980. În lateral, TAB-77 are câte trei ambrazuri pentru trageri cu armamentul individual al soldaților. Toți militarii au aparate de observare pe timp de zi, iar comandantul și mecanicul conductor au câte un AVN (aparat de
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
infraroșu. Cele două motoare diesel Saviem a câte 130 de cai putere fiecare antreneaza roțile celor patru punți astfel: motorul din dreapta punțile I și III, iar cel din stânga punțile II și IV. Suspensia este independentă, de tip bară de torsiune. Transportorul este dotat cu un sistem centralizat de reglare a presiunii aerului din pneuri. Roțile directoare (punțile I și II) sunt acționate de un servomecanism hidraulic. Pentru autoscoatere, TAB-77 este dotat și cu un troliu în partea frontală. În partea din
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
dotat și cu un troliu în partea frontală. În partea din spate se află propulsorul prin jet de apă. Cele două elice pot deplasa vehiculul cu o viteză maximă de 9 km/h, direcția fiind asigurată de o cârmă. Blindajul transportorului blindat asigură protecție împotriva schijelor artileriei și gloanțelor trase de la o distanță de minim 100 de metri. Vehiculul este dotat și cu un sistem de protecție împotriva efectelor armelor de nimicire în masă (ANM), având o instalație de filtroventilație. Armamentul
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
calibrul 14,5 mm și o mitralieră PKT de calibrul 7,62 mm (fabricată sub licență). Suplimentar, un soldat din grupă este dotat cu aruncătorul de grenade AG-7, iar restul soldaților au 21 de grenade defensive F1 la dispoziție. Șasiul transportorului TAB-77 a fost folosit pentru mai multe vehicule experimentale. Un vehicul a fost echipat cu turela mașinii de luptă a infanteriei MLI-84, fiind testat în vara anului 1982. Un TAB-77 a fost dotat cu tunul automat A436 de calibrul 30
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
la parada militară de Ziua Națională a României din 1984 (23 august la vremea respectivă), dar proiectul a fost amânat deoarece nu existau suficiente tunuri. Ulterior, asimilarea TAB-77 dotat cu tun antiaerian automat de calibrul 30 mm a fost anulată. Transportoarele blindate pentru trupe TAB-77 au fost folosite în timpul Revoluției Române din 1989, în timpul Războiului din Irak și din Afghanistan. Deși fiabile, vehiculele s-au dovedit a fi vulnerabile la dispozitivele explozive improvizate. Unele vehicule au fost tropicalizate și dotate cu
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
Blindat de Cercetare model 1979) este un vehicul blindat ușor multirol fabricat în România. Deși este clasificat ca un transportor blindat pentru trupe de către ONU, este folosit de Armata Română ca un autoblindat de cercetare. TABC-79 are un design similar transportoarelor blindate TAB-71 și TAB-77, fiind o versiune 4×4 derivată din acestea. Vehiculul a fost proiectat la sfârșitul anilor 1980 pentru a suplini lipsa unui vehicul similar autoblindatului BRDM-2 din armata sovietică. TABC-79 folosește unele componente ale transportorului blindat pentru
TABC-79 () [Corola-website/Science/322866_a_324195]
-
design similar transportoarelor blindate TAB-71 și TAB-77, fiind o versiune 4×4 derivată din acestea. Vehiculul a fost proiectat la sfârșitul anilor 1980 pentru a suplini lipsa unui vehicul similar autoblindatului BRDM-2 din armata sovietică. TABC-79 folosește unele componente ale transportorului blindat pentru trupe TAB-77. Turela este similară cu cea montată pe transportoarele TAB-71M, TAB-77 și mașina de luptă a vânătorilor de munte MLVM. Armamentul constă într-o mitralieră grea, model KPVT de calibrul 14,5 mm, și o mitralieră jumelată
TABC-79 () [Corola-website/Science/322866_a_324195]
-
derivată din acestea. Vehiculul a fost proiectat la sfârșitul anilor 1980 pentru a suplini lipsa unui vehicul similar autoblindatului BRDM-2 din armata sovietică. TABC-79 folosește unele componente ale transportorului blindat pentru trupe TAB-77. Turela este similară cu cea montată pe transportoarele TAB-71M, TAB-77 și mașina de luptă a vânătorilor de munte MLVM. Armamentul constă într-o mitralieră grea, model KPVT de calibrul 14,5 mm, și o mitralieră jumelată PKT, de calibrul 7,62 mm. TABC-79 este propulsat de un singur
TABC-79 () [Corola-website/Science/322866_a_324195]
-
un ritm regulat, egal cu ritmul de lucru al liniei, fiind utilizate conveioare pentru transportul automat al pieselor (produselor) în lungul liniei de utilaje, cu o viteză continuă, astfel încât muncitorii pot efectua operațiile asupra produsului în timp ce acesta este deplasat cu transportorul (de exemplu, în fabricația de automobile).Utilizarea unor instalații speciale de transport de tipul conveioarelor sau benzilor rulante de transport reduce sau elimină, în unele cazuri, intervenția omului. Eliminarea manipulărilor exercitate de operatorii umani are drept consecință, în unele cazuri
Amplasare industrială de utilaje () [Corola-website/Science/322114_a_323443]
-
antiaerian autopropulsat CA-95, rachete antitanc Maliutka, proiectile reactive nedirijate PRN-80, rachete aer-aer A-90 și A-91, rachete aer-sol A-921). Uzina Automecanica Moreni și bazele de reparații de la Bucov, Mizil, Ribăr și Târgoviște se ocupau de producția și repararea transportoarelor blindate TAB-71, TAB-77 și TABC-79, tractoarele de artilerie TAR-76 și TMA-83, precum și autoblindatele ABI. La Reșița erau fabricate tunuri antitanc de calibrul 100 mm Model 1975/77, obuziere de calibrul 152 mm Model 1981, tunuri de calibrul 130 mm Model
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]