660 matches
-
Cyrulnik, B. (2012), Mai bine mor decât să spun.Rușinea, București, Editura Trei. Damasio, A. (2010), În căutarea lui Spinoza. Cum explică știința sentimentele, București, Editura Humanitas. Dawson, M. (2007), Iertarea, București, Editura For You. De Lassus, R. (2000), Analiza Tranzacțională. O metodă revoluționară pentru a ne cunoaște și a comunica mai bine, București, Editura Teora. De Lassus, R. (1999), Descoperirea Sinelui, București, Editura Teora. Demarais, M., White, V. (2006), Prima impresie, București, Editura Curtea Veche. Descartes, R. (1984), Pasiunile sufletului
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
volum de producție științifică din domeniul investigat. Trebuie observat, în același timp, că o lucrare pe o astfel de temă solicită cunoștințe temeinice variate din mai multe discipline lingvistică generală, analiza discursului, pragmatică, teatrologie, psihologie, didactică, semiotică, inteligență emoțională, analiză tranzacțională ș. a. Organizată în trei capitole, lucrarea Angelicăi Hobjilă reușește să trieze fapte și idei și să organizeze riguros acest material, astfel încît să poată evalua atent, pe de o parte, reperele conceptuale, și, pe de altă parte, aplicabilitatea lor în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de cea conflictuală (Radu, 2010, p. 51) concretizate, la nivelul comunicării interpersonale, în manifestări comportamentale verbale, nonverbale și paraverbale ale acordului/comuniunii de idei/trăiri etc., respectiv ale dezacordului/opoziției/revoltei etc. (b) Principii, finalități și funcții ale comunicării interpersonale Tranzacțională, ireversibilă, relațională, contextuală, presupunând simetrie, asimetrie sau complementaritate (cf. Rovența-Frumușani, 2005, pp. 49-50; Ezechil, 2002, pp. 8-9 etc.), comunicarea interpersonală este guvernată de o serie de principii 8 teoretizate în literatura de specialitate și respectate, explicit sau implicit, intuitiv, în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
etc. De aici și multitudinea/diversitatea direcțiilor de analiză care se deschid pentru problematica nuanțată a comunicării interpersonale, din care voi avea în vedere în continuare, ca prefigurare a următoarelor secțiuni ale lucrării de față: (1) Fereastra Johari, (2) analiza tranzacțională și (3) teoria fețelor și strategiile politeții. (1) Fereastra Johari în comunicarea interpersonală În orice situație de comunicare interpersonală, fiecare locutor intră cu o serie de date explicite, respectiv implicite privind raportarea la sine, raportarea la interlocutor/la ceilalți, raportarea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
didactică/educațională, sunt importante autocunoașterea și cunoașterea, după cum este imperioasă crearea de situații de comunicare care să provoace noi descoperiri despre sine/despre ceilalți (vezi, de exemplu, talentul unui copil descoperit de către profesorul său). (2) Comunicarea interpersonală din perspectiva analizei tranzacționale Analizând modul în care comunicăm, modul în care comunică cei din jurul nostru, în contexte dintre cele mai diverse (cotidiene, oficiale etc.), recunoaștem la un moment dat replici, idei, manifestări comportamentale verbale, nonverbale și/sau paraverbale care reflectă tocmai dinamica influențelor
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ani...". De altfel, este o manieră uzuală de a "citi" sistemul influențelor exercitate, în timp, asupra unei persoane, prin analiza stilului comunicativ al acesteia. O astfel de analiză poate fi realizată și prin metoda fundamentată de Eric Berne (1950) analiza tranzacțională, prezentată în literatura de specialitate ca o metodă de analiză și un instrument de reglare a interacțiunilor umane și a conflictelor (Cabin & Dortier, 2010, p. 187 ș.u.; Brécard, Hawkes, 2008, pp. 25-55; Coman, 2008, pp. 58-73; Constantinescu-Ștefănel, 2006, pp.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
la literatură... e clar că nu puteam să mă gândesc la așa ceva..."; * (nici eu, nici ceilalți nu valorăm nimic): "Nu știu ce caut aici. Și e clar că nici voi nu aveți ce căuta aici. Totul e inutil...". Aceste direcții de analiză tranzacțională pot fi valorificate (și literatura de specialitate demonstrează acest lucru) și în sfera educației, în contextul aplicării acestei teorii în vederea unei mai bune cunoașteri de sine/dezvoltări personale și a înțelegerii celor cu care interacționăm, a îmbunătățirii relațiilor cu aceștia
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
multe", relația "de autoritate deontică" profesorul poate sancționa în cazul neîndeplinirii unei sarcini cf. Sălăvăstru, 2004, pp. 212-214), relații de solidaritate versus antagonism, relații de aprobare versus dezaprobare, relații destinse versus tensionate (Alecu, 2002, p. 29), relații permisive, normative sau tranzacționale (Diaconu, 2002, pp. 116-119) etc.; relația dintre stilurile comunicative cu care intră fiecare actant într-o situație de comunicare didactică se consideră, de exemplu, că profesorul determină, prin comportamentul său comunicativ, un anumit tip comunicativ pentru elevii/studenții cu care
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
la estetica teatrului. Târgu-Mureș: Editura Academos. Berger, R. (1976). Artă și comunicare. Traducere de Florin Murgescu. București: Editura Meridiane. Berne, E. (2006). Ce spui după "Bună ziua"?: psihologia destinului uman. Traducere de Anacaona Mîndrilă. București: Editura Trei. Berne, E. (2011). Analiza tranzacțională în psihoterapie. Traducere de Liviu Stroie și Nicoleta Gheorghe. București: Editura Trei. Birkenbihl, V. F. (1998). Antrenamentul comunicării sau arta de a înțelege. Stabilirea unor relații interumane eficiente. Traducere de Aurelia Mihalache. Gemma Pres. Birkenbihl, V. F. (1999). Semnalele corpului. Cum să
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
nici o alegere de făcut (B. Russel) CUPRINS I. Introducere ............................................................................ 4 II. Acțiune, instituții, rețele și problematica organizării sociale ................ .. 13 Instituții și acțiune .......................................................................... 13 Piețe și organizații .......................................................................... 18 Sociologia economică .................................................................... 23 Câmpuri organizaționale ................................................................ 30 Instituții și relații sociale ................................................................ 34 III. Costurile tranzacționale: un concept de frontieră disciplinară .................. 43 1. Teorii economice ale firmei ................................................................ 43 2. Schimb și tranzacții ......................................................................... 47 3. Natura firmei - teoria lui R. Coase ...................................................... 48 4. Costuri tranzacționale ...................................................................... 52 5. Instituțiile economice ale capitalismului - piețe și organizații.................. 56 Construcția contractuală
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
economică .................................................................... 23 Câmpuri organizaționale ................................................................ 30 Instituții și relații sociale ................................................................ 34 III. Costurile tranzacționale: un concept de frontieră disciplinară .................. 43 1. Teorii economice ale firmei ................................................................ 43 2. Schimb și tranzacții ......................................................................... 47 3. Natura firmei - teoria lui R. Coase ...................................................... 48 4. Costuri tranzacționale ...................................................................... 52 5. Instituțiile economice ale capitalismului - piețe și organizații.................. 56 Construcția contractuală și instituțională a relațiilor sociale .... .............61 Incompletitudinea contractelor și complementaritate instituțională ........ 65 7.1 Diferențe instituționale Între piețe și organizații ...............................69 Negociere și reciprocitate: asigurare și Încredere ................................. 72
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
social și epistemologic determină nu numai o reorientare a obiectului de studiu, dar și o mutație metodologică și ideologică În științele sociale. Astfel, În economie preocupările de studiere a organizațiilor se polarizează În jurul teoriilor behavioriste, a celor preocupate de costurile tranzacționale sau de modelul agent - principal, producând o ruptură În cadrul economiei neoclasice. În sociologie, organizația devine obiect de studiu În calitatea sa de subsistem social. Prin aceasta induce treptat o criză metodologică: distincția individualism - holism metodologic nu mai acoperă În totalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
soluție adecvată acestei probleme, limitându-se să evidențieze superioritatea tehnologică a integrării activităților economice În organizații/ierarhii. 2. Piețe și organizații R.H. Coase este creditat ca primul economist care a formulat un răspuns acestei probleme. Coase introduce conceptul de costuri tranzacționale (costuri ale interacțiunilor sau schimburilor) prin care desemnează costurile de informare, monitorizare și impunere a contractelor, altefl spus costurile de realizare a schimburilor În cadre instituționalizate. Tranzacția presupune, conform lui J.R. Common, reprezentat al instituționalismului clasic În economie, realizarea „ordinii
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de realizare a schimburilor În cadre instituționalizate. Tranzacția presupune, conform lui J.R. Common, reprezentat al instituționalismului clasic În economie, realizarea „ordinii Într-o relație În care un conflict potențial amenință să zădărnicească oportunitățile de realizare a unor câștiguri mutuale”. Costurile tranzacționale reprezintă costurile „realizării ordinii sociale”, respectiv costurile de transfer al drepturilor de proprietate, altele decât costurile de producție propriu-zisă a bunurilor (fie acestea materiale sau simbolice) transferate. Ele variază Între-instituțional astfel că organizațiile ar rezulta din eforturile de economisire a
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
costurile „realizării ordinii sociale”, respectiv costurile de transfer al drepturilor de proprietate, altele decât costurile de producție propriu-zisă a bunurilor (fie acestea materiale sau simbolice) transferate. Ele variază Între-instituțional astfel că organizațiile ar rezulta din eforturile de economisire a costurilor tranzacționale. Ulterior, economistul instituționalist O.E. Williamson transformă modelul explicativ al lui Coase Într-o veritabilă paradigmă, intitulată „economia costurilor tranzacționale”. În The Logic of Economic Organization (1993), el operaționalizează conceptul de costuri tranzacționale, justificându-și În același timp și premisele
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
fie acestea materiale sau simbolice) transferate. Ele variază Între-instituțional astfel că organizațiile ar rezulta din eforturile de economisire a costurilor tranzacționale. Ulterior, economistul instituționalist O.E. Williamson transformă modelul explicativ al lui Coase Într-o veritabilă paradigmă, intitulată „economia costurilor tranzacționale”. În The Logic of Economic Organization (1993), el operaționalizează conceptul de costuri tranzacționale, justificându-și În același timp și premisele modelului explicativ. Economia costurilor tranzacționale presupune, În concepția sa, trei etape: „identificarea factorilor microanalitici responsabili de diferențele În costuri tranzacționale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
rezulta din eforturile de economisire a costurilor tranzacționale. Ulterior, economistul instituționalist O.E. Williamson transformă modelul explicativ al lui Coase Într-o veritabilă paradigmă, intitulată „economia costurilor tranzacționale”. În The Logic of Economic Organization (1993), el operaționalizează conceptul de costuri tranzacționale, justificându-și În același timp și premisele modelului explicativ. Economia costurilor tranzacționale presupune, În concepția sa, trei etape: „identificarea factorilor microanalitici responsabili de diferențele În costuri tranzacționale Între tranzacții, asocierea tranzacțiilor cu structuri de guvernare (instituții - n.a.) și decelarea caracteristicilor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
E. Williamson transformă modelul explicativ al lui Coase Într-o veritabilă paradigmă, intitulată „economia costurilor tranzacționale”. În The Logic of Economic Organization (1993), el operaționalizează conceptul de costuri tranzacționale, justificându-și În același timp și premisele modelului explicativ. Economia costurilor tranzacționale presupune, În concepția sa, trei etape: „identificarea factorilor microanalitici responsabili de diferențele În costuri tranzacționale Între tranzacții, asocierea tranzacțiilor cu structuri de guvernare (instituții - n.a.) și decelarea caracteristicilor procesuale intertemporale ale organizării economice.” Cu alte cuvinte, Williamson asumă faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
tranzacționale”. În The Logic of Economic Organization (1993), el operaționalizează conceptul de costuri tranzacționale, justificându-și În același timp și premisele modelului explicativ. Economia costurilor tranzacționale presupune, În concepția sa, trei etape: „identificarea factorilor microanalitici responsabili de diferențele În costuri tranzacționale Între tranzacții, asocierea tranzacțiilor cu structuri de guvernare (instituții - n.a.) și decelarea caracteristicilor procesuale intertemporale ale organizării economice.” Cu alte cuvinte, Williamson asumă faptul că funcția organizării economice este realizarea eficienței prin economisirea costurilor tranzacționale. El asociază, la nivel teoretic
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
responsabili de diferențele În costuri tranzacționale Între tranzacții, asocierea tranzacțiilor cu structuri de guvernare (instituții - n.a.) și decelarea caracteristicilor procesuale intertemporale ale organizării economice.” Cu alte cuvinte, Williamson asumă faptul că funcția organizării economice este realizarea eficienței prin economisirea costurilor tranzacționale. El asociază, la nivel teoretic, tipuri de tranzacții cu structuri de guvernare (instituții), apoi urmărește suprapunerea dintre modelul teoretic și realitatea empirică a organizării economice. Continuator al instituționalismului clasic, Williamson consideră tranzacția drept unitatea primară de analiză. Factorii de mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
instituții), apoi urmărește suprapunerea dintre modelul teoretic și realitatea empirică a organizării economice. Continuator al instituționalismului clasic, Williamson consideră tranzacția drept unitatea primară de analiză. Factorii de mediu și, În special, factorii umani (raționalitatea limitată și oportunismul) determină existența costurilor tranzacționale. Variația acestor costuri, de la o tranzacție la alta, este explicată de către unul din factorii de mediu - o variabilă tehnologică - specificitatea investiției. Atunci când investiția necesară realizării unei tranzacții este specifică acelei tranzacții, având o valoare mai mică În alt context, crește
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
este explicată de către unul din factorii de mediu - o variabilă tehnologică - specificitatea investiției. Atunci când investiția necesară realizării unei tranzacții este specifică acelei tranzacții, având o valoare mai mică În alt context, crește potențialul acțiunii post-contractuale oportuniste ceea ce generează, implicit, costuri tranzacționale mai mari (de delimitare contractuală a drepturilor, monitorizare și impunere a contractelor). Acțiunile oportuniste sunt acele acțiuni ce presupun urmărirea propriului interes În detrimentul celuilalt, fiind relații de contra-sociabilitate și alterând potențialul cooperant al acțiunii. În cazul unui potențial ridicat de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de contra-sociabilitate și alterând potențialul cooperant al acțiunii. În cazul unui potențial ridicat de acțiune oportunistă, argumentează Williamson, integrarea verticală este o „structură de guvernare” (instituție) a tranzacției preferabilă pieței deoarece apelul la autoritate limitează oportunismul și astfel incumbă costuri tranzacționale mai mici. Integrarea verticală În organizații, argumentează Williamson, este rezultatul logic al economisirii costurilor tranzacționale, selecția naturală făcând ca această instituție să Înlocuiască piața acolo unde s-a dovedit a fi mai eficientă. Instituția corporației moderne ar fi deci rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
oportunistă, argumentează Williamson, integrarea verticală este o „structură de guvernare” (instituție) a tranzacției preferabilă pieței deoarece apelul la autoritate limitează oportunismul și astfel incumbă costuri tranzacționale mai mici. Integrarea verticală În organizații, argumentează Williamson, este rezultatul logic al economisirii costurilor tranzacționale, selecția naturală făcând ca această instituție să Înlocuiască piața acolo unde s-a dovedit a fi mai eficientă. Instituția corporației moderne ar fi deci rezultatul economisirii costurilor tranzacționale. Cauzele existenței acestora rezidă În factorii de mediu și umani enunțați, Între
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Integrarea verticală În organizații, argumentează Williamson, este rezultatul logic al economisirii costurilor tranzacționale, selecția naturală făcând ca această instituție să Înlocuiască piața acolo unde s-a dovedit a fi mai eficientă. Instituția corporației moderne ar fi deci rezultatul economisirii costurilor tranzacționale. Cauzele existenței acestora rezidă În factorii de mediu și umani enunțați, Între care specificitatea investiției ocupă un loc central. Modelul explicativ al lui Williamson presupune Însă un funcționalism simplist conform căruia sistemul social tinde Întotdeauna și În mod natural, vital
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]