KorAP: Find »[drukola/base=tranzitiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...38 >

949 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

pasivul the book was read 'cartea a fost citită' are interpretare eventivă, dar nu are proprietăți de tranzitivitate. Asemănarea dintre structura tranzitivă și cea intranzitivă constă în faptul că ambele denotă evenimente, iar deosebirea, în faptul că numai în cea tranzitivă evenimentul e dus la capăt de o cauză externă. Alexiadou și Anagnostopoulou (2004: 119), reluând trăsăturile categoriei v, remarcă faptul că din (a) și (c) rezultă Generalizarea lui Burzio. Autoarele arată că, în această abordare, diferența dintre tranzitive, pasive, reflexive

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în cea tranzitivă evenimentul e dus la capăt de o cauză externă. Alexiadou și Anagnostopoulou (2004: 119), reluând trăsăturile categoriei v, remarcă faptul că din (a) și (c) rezultă Generalizarea lui Burzio. Autoarele arată că, în această abordare, diferența dintre tranzitive, pasive, reflexive și inacuzative este determinată de specificarea trăsăturilor categoriei v și de prezența/absența argumentului extern. Folli și Harley (2007: 197) susțin că, în analiza cauzativelor afixale, Agentul adăugat al verbelor cauzative apare ca rezultat al adăugării unui vP

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
engl. edge) stângă a fazei. Această regulă este redată sub forma Condiției de Impenetrabilitate a Fazei (engl. Phase Impenetrability Condition), care constituie un subiect intens dezbătut în literatura generativă actuală. În concepția inițială, constituie faze numai vP proiectat de verbele tranzitive și de cele inergative, pe când vP proiectat de pasive și de inacuzative nu reprezintă o fază. Wechsler (2005) arată că analiza de tip micul v are atât aspecte pozitive (există o sursă gramaticală generalizată pentru agentivitate și pentru cauzalitate, în afară de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
rolurilor tematice). Pentru a explica diferența dintre tiparul pasiv și cel inacuzativ, Embick (2004a: 140) introduce în teoria scindării proiecției VP trăsătura semantică AG, care are proprietățile propuse de Kratzer. v conține trăsături interpretabile și neinterpretabile. Ca și în cazul tranzitivelor, în cazul pasivului, v conține trăsătura AG, responsabilă de interpretarea agentivă. În cazul pasivului, argumentul extern DP și trăsăturile de Caz sunt absente. Inacuzativele nu au trăsătura AG, deci nu sunt interpretate agentiv. Tranzitive Pasive vP 3 DP v 3

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și neinterpretabile. Ca și în cazul tranzitivelor, în cazul pasivului, v conține trăsătura AG, responsabilă de interpretarea agentivă. În cazul pasivului, argumentul extern DP și trăsăturile de Caz sunt absente. Inacuzativele nu au trăsătura AG, deci nu sunt interpretate agentiv. Tranzitive Pasive vP 3 DP v 3 v √ P g 4 AG √ DP Caz v 3 v √ P g 4 AG √ DP Bowers (2002: 183) arată că există o categorie funcțională Tr(anzitivitate)48, localizată între v/Pr(edicație) și V

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
v √ P g 4 AG √ DP Caz v 3 v √ P g 4 AG √ DP Bowers (2002: 183) arată că există o categorie funcțională Tr(anzitivitate)48, localizată între v/Pr(edicație) și V, care este universal prezentă în propozițiile tranzitive (active, pasive, medii, impersonale). Proiecția Tr poate conține un element de verificare (engl. probe) cu trăsături φ (de obicei) și atribuie Cazul acuzativ. Spre deosebire de v/Pr, Tr nu atribuie rol tematic în poziția sa de specificator. Funcțiile categoriei "verb ușor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
aibă un set de trăsături asociate, nici la proiecția Agr, responsabilă de verificarea Cazului acuzativ și de acordul obiectului (proiecția AgrO a fost eliminată din PM − Chomsky 1995). Bowers (2002: 185−187) propune o tipologie universală a verbelor: (a) verbele tranzitive au un argument extern în Pr, care selectează un TrP PrP 3 DP Pr' 3 Pr TrP 3 Tr VP 3 V DP (b) verbele inergative au un argument extern în Pr, care selectează un VP PrP 3 DP Pr

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
argument extern în Pr, care selectează un VP PrP 3 DP Pr' 3 Pr VP 3 V (PP) (c) verbele inacuzative nu au un argument extern în Pr; Pr selectează un VP PrP 3 Pr VP 3 V DP (d) tranzitivele impersonale au TrP, dar nu au argument extern; Tr selectează un VP PrP 3 Pr TrP 3 Tr VP 3 V DP Bowers (2002: 186−187) arată, pe de o parte, că sistemul propus explică diferența dintre tranzitivele impersonale (The

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
DP (d) tranzitivele impersonale au TrP, dar nu au argument extern; Tr selectează un VP PrP 3 Pr TrP 3 Tr VP 3 V DP Bowers (2002: 186−187) arată, pe de o parte, că sistemul propus explică diferența dintre tranzitivele impersonale (The fish made (my) sister to fell nauseous ' Peștele a făcut-o pe sora mea să-i fie greață') și inacuzative, clase de verbe care nu erau diferențiate în Teoria Standard, iar, pe de altă parte, că existența tranzitivelor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tranzitivele impersonale (The fish made (my) sister to fell nauseous ' Peștele a făcut-o pe sora mea să-i fie greață') și inacuzative, clase de verbe care nu erau diferențiate în Teoria Standard, iar, pe de altă parte, că existența tranzitivelor impersonale fără argument extern demonstrează că tranzitivitatea trebuie separată de agentivitate. Bowers (2002: 210−211) arată că există o legătură fundamentală între tranzitivitate și pasivizare. Aparenta absorbție a Cazului acuzativ din structurile pasive englezești este determinată de faptul că Tr

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Spec, Tr. Dacă Tr se realizează prin morfemul -en, obiectul primește Cazul nominativ de la T, după ce a trecut prin Spec,Tr. În această interpretare nu este nevoie să se stipuleze că argumentul extern a fost suprimat sau absorbit. Un verb tranzitiv are proiecția Tr indiferent dacă este la forma activă sau pasivă. Faptul că în ucraineană există forme pasive în care obiectul are cazul acuzativ este folosit de Bowers (2002: 212) ca argument pentru ideea că absența Acuzativului nu se corelează

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Faptul că în ucraineană există forme pasive în care obiectul are cazul acuzativ este folosit de Bowers (2002: 212) ca argument pentru ideea că absența Acuzativului nu se corelează cu absența formei pasive. Formele verbale pasive sunt, în profunzime, tot tranzitive, și deci sunt distincte structural de inacuzative. Posibilitatea de pasivizare nu este determinată de Cazul acuzativ în sine, ci de tranzitivitate. Bowers (2002: 214) susține că existența pasivelor inergative demonstrează că proprietatea de tranzitivitate este independentă de prezența argumentului extern

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a Pacientului, fiind considerată entitatea afectată de acțiune sau starea exprimată de predicat. ● Palmer (2007 [1994]: 8) consideră că Agentul și Pacientul sunt cele mai importante roluri pentru tipologie (dar contează și Locativul și Instrumentalul), aflându-se la baza distincției tranzitiv/intranzitiv și sunt importante și pentru delimitarea ergativ/acuzativ. Palmer (2007 [1994]: 22) adaugă că toate limbile fac distincția între Agent și Pacient. ● Avram (2003: 170) subliniază că Pacientul suferă o schimbare de stare sau de localizare și nu are

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sau poate determina o pereche de tipuri de argumente și de relații gramaticale, care însă trebuie să fie conforme cu constrângerile definite de regulile de selecție a subiectului și a obiectului. Deși Dowty este interesat în primul rând de verbele tranzitive, oferă sugestii și pentru aplicarea teoriei sale la verbele inacuzative (Dowty 1991: 605−613): orice verb cu un argument trebuie să aibă un subiect; verbele inacuzative și cele inergative nu se analizează diferit din punct de vedere sintactic − verbele inergative

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
inergativ sunt rezultatul unor gramaticalizări ale presupozițiilor Protorolului Agent sau Pacient. Levin și Rappaport Hovav (2005: 60) arată că una dintre limitele teoriei lui Dowty este aceea că propune o soluție parțială pentru realizarea argumentelor, ocupându-se numai de verbele tranzitive și de regulile care stabilesc care argument e Agent și care e Pacient. (b) Macroroluri. În cadrul gramaticii rolurilor și a referinței, Van Valin și LaPolla (1997) definesc macrorolurile ca fiind grupări de argumente care sunt tratate la fel în gramatică

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
un V abstract a centrului nominal N (al unui complement NP al V, sub guvernare). Încorporarea subiectului extern proiecției VP ar viola ECP (Hale și Keyser 1993: 60). Autorii susțin că verbele inergative au o structură lexicală inițială de tip tranzitiv, relația dintre tranzitivele simple și cele cu încorporare explicând alternanța lexicală. Verbele inergative denominale și verbele de localizare implică încorporarea în derivare. Procesul de încorporare este un proces lexical de natură sintactică, afectând structura argumentală a itemilor lexicali. Verbe de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a centrului nominal N (al unui complement NP al V, sub guvernare). Încorporarea subiectului extern proiecției VP ar viola ECP (Hale și Keyser 1993: 60). Autorii susțin că verbele inergative au o structură lexicală inițială de tip tranzitiv, relația dintre tranzitivele simple și cele cu încorporare explicând alternanța lexicală. Verbele inergative denominale și verbele de localizare implică încorporarea în derivare. Procesul de încorporare este un proces lexical de natură sintactică, afectând structura argumentală a itemilor lexicali. Verbe de tipul clear 'a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
76) arată că inergativele nu au subiect în reprezentarea lexicală, însă în cazul verbelor de schimbare de stare sau de localizare, apariția subiectului este forțată de predicație. Autorii (Hale și Keyser 1993: 81) atrag atenția asupra faptului că subiectul verbelor tranzitive și inergative este extern, legarea de verb făcându-se prin intermediul predicației. Rolul Agent este o funcție a predicației. Pentru detalii, vezi Stan (2005: 188−191). 4.3.2. Levin și Rappaport Hovav (1995: 16) definesc inacuzativitatea ca fiind o proprietate

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de realizare argumentală a cauzei imediate: Argumentul unui verb care denotă cauza imediată a eventualității descrise de acel verb este argumentul extern (Levin și Rappaport Hovav 1995: 135). Această regulă se aplică verbelor cu cauză internă și cu cauză externă, tranzitive și intranzitive. Verbele intranzitive cu cauză internă sunt tipic inergative, unicul lor argument fiind cauza imediată. O clasă largă de verbe intranzitive sunt agentive (agentivitatea este subsumată cauzei interne). Conform acestei reguli, verbe ca: cough 'a tuși', shiver 'a se

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
mișcare. Teoria propusă de Levin și Rappaport Hovav (1995) a fost și criticată. De exemplu, Reinhart (1996: 21, 26−28) aduce obiecții analizei propuse de cele două autoare: distincția conform căreia anumite verbe inacuzative nu sunt derivate de la un verb tranzitiv, iar altele sunt, nu este fondată; autoarele au acceptat ideea lui Chierchia (1989) și a lui Reinhart (1991) − conform cărora procesul de formare a verbelor inacuzative presupune detranzitivizare −, dar au ajustat-o în sensul potrivit pentru teoria lor (atunci când există

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sunt, nu este fondată; autoarele au acceptat ideea lui Chierchia (1989) și a lui Reinhart (1991) − conform cărora procesul de formare a verbelor inacuzative presupune detranzitivizare −, dar au ajustat-o în sensul potrivit pentru teoria lor (atunci când există o variantă tranzitivă, aceasta e de bază, însă despre verbele care nu se potrivesc cu definiția lor semantică afirmă că sunt listate ca inacuzative în Lexicon). Reinhart subliniază că, la fel ca în cazul abordării aspectuale, termenii centrali − cauzare internă și cauzare externă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verb, ci la eventualitățile pe care acesta le denotă. Conform teoriei formulate de Levin și Rappaport Hovav, există două tipuri de verbe inacuzative − derivate și de bază −, argumentul lor fiind existența unei clase universale de verbe care nu au variantă tranzitivă. Reinhart (1996: 30) le reproșează celor două autoare faptul că nu explică de ce inacuzativele și reflexivele, care au o istorie derivativă atât de diferită, au aceeași morfologie. Și Sorace (2004: 246−248) consideră că regulile formulate de Levin și Rappaport

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Structura evenimentului nu este determinată de proprietățile vocabularului, ci de inserarea opțională a unor centre funcționale cu anumite valori semantice. Itemii lexicali sunt considerați ca fiind modificatori ai structurii evenimentului. Modelul propus de Borer (2004: 293−294) este următorul: (a) Tranzitiv, telic [EP DP1 [TP DP1 [ASPQ DP2 [VP V]]]] (in two hours/*for two hours) nom ac (b) Tranzitiv, atelic [EP DP1 [TP DP1 [FP DP2 [VP V]]]] (*in two hours/for two hours) nom partitiv (c) Intranzitiv, telic [EP

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
semantice. Itemii lexicali sunt considerați ca fiind modificatori ai structurii evenimentului. Modelul propus de Borer (2004: 293−294) este următorul: (a) Tranzitiv, telic [EP DP1 [TP DP1 [ASPQ DP2 [VP V]]]] (in two hours/*for two hours) nom ac (b) Tranzitiv, atelic [EP DP1 [TP DP1 [FP DP2 [VP V]]]] (*in two hours/for two hours) nom partitiv (c) Intranzitiv, telic [EP DP1 [TP DP1 [ASPQ DP1 [VP V]]]] (in two hours/*for two hours) nom (d) Intranzitiv atelic [EP DP1

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în care este specificat numai punctul inițial; aceste verbe proiectează un nod AspOR și sunt atelice. Diferența dintre inacuzative și inergative se manifestă atât la nivel sintactic − unicul argument al unui verb inacuzativ este generat în aceeași poziție ca obiectul tranzitivelor −, cât și la nivel semantic − inacuzativele sunt nonagentive, telice, iar inergativele, agentive, atelice. Acest model explică problema verbelor care au comportament variabil fără a presupune intrări lexicale multiple; de exemplu, corespondentul italian al englezescului run 'a alerga' specifică existența unui

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]