604 matches
-
o mână, în amândouă, pe umăr, în brațe, în spate; m-am gândit să scriu despre această întruchipare a mea de femeie-asin, catâr sau chiar cal care a străbătut istoria României din 1953 până în 2007, când la pas, când la trap. Nu îndrăznesc să mă compar cu Fefeleaga & Bator, sisifii lui Agârbiceanu, fiindcă târâșul, împinsul sau opintitul cu ceva (între 2 și 250 de kilograme) s-au săvârșit, în ceea ce mă privește, fără prea mari suferințe și eroism. Deși uneori era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
praf. Cu A. pe pod târâș ½ porc în sac. sport. Copita pe asf. Tranșare în bucăt. Mama nervi. Mai pe larg, povestea sună așa. Înainte de Moș Nicolae, în 4 decembrie, pe la ora șase seara, pe un întuneric beznă, pornesc la trap să dau și să iau ceva provizii pentru sărbători. În mâna stângă duc sacoșa neagră de fâș cu o roată de trapist, care nu-i un călugăr, ci un fel de cașcaval, o bucată de unt și cinci lămâi. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nu cumva să se vadă, o parte din pulpă ieșise afară. Normal că piciorul atârnă și zgreapțănă asfaltul cu copita în urma noastră. Săltăm sacoșa cât putem de sus, cu brațele îndoite și bicepșii încordați, o cotim pe Loga aproape la trap și intrăm pe poartă ca două gladiatoare în triumf. Pentru că tema amintirilor mele e doar cărăușitul în vremi de restriște, mă opresc aici, fără să mai descriu cum, după ce ne-a văzut, mama a amuțit și-abia a putut îngăima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
aproape mă rade cu portiera, cum ne oprim după pod și mâncăm doi langoși sleiți pe care îi port de trei ore în geantă, cum o virăm la stânga, pe sens interzis, cum deșertăm totul în curte, cum o luăm în trap înapoi pe Fucsik și cum mai facem o tură. E deja întuneric, când ajungem a doua oară pe Victoriei. Mama zice să ne oprim, fiindcă Rigo a spus la telefon că tot ce-a rămas e deja la ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pe care-l putea face tot drumul până acasă. A apucat lanțul de belciug și a vorbit ca un mare șef: Mergem imediat acasă, Bătrâna. Cu pas întins, fără să te superi. De ce nu mergi călare? Ajungem mai repede la trap mărunt ori în galop. Pentru că..., pentru că... Tu ai vorbit? Iar? Iapa a nechezat scurt privindu-l pe băiat cu aceeași blândețe umană, care-l perpelea pe Tudorel și-l punea în situația de a nu găsi răspuns la multe întrebări
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
tras piciorul întins, l-a îndreptat și pe stângul, înălțându-se, și a pornit la pas. După ce a ieșit din poieniță și a pătruns pe drumeagul ce ducea la drumul spre casă, fără îndemnul ori comanda călărețului, a trecut la trap ușor. Băiatul era cât pe ce să cadă. A strâns cât a putut cu mâinile coama, dar nu reușea să-și păstreze echilibrul Trupul îi sălta ritmic și simțea durere la fiecare contact, la revenire. Instinctiv și-a încordat picioarele
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
putut de strâns de corpul Bătrânei. Din acel moment s-a simțit în siguranță și a avut curaj să privească înainte, în lungul drumului. Privirea i s-a înseninat. Și-a descleștat maxilarele pe care le strânsese tare la începutul trapului și a început să zâmbească. Se simțea bine și toată teama îi dispăruse ca din senin. Era în culmea fericirii. Ar fi vrut să strige, ar fi dorit să fie auzit și văzut de cineva, să fie admirat, dar tot
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
zis odată ceva... Da! Când vei fi mare. Așa a zis. Dar, dacă pot să călăresc acum, nu sunt mare?... Aoleu! Este târziu. Am uitat de asta” Bătrâna, poți alerga mai repede? Iapa nu a răspuns, dar a trecut de la trap la galop. Trupul copilului sălta neașteptat de mult. Tudorel abia se mai ținea de coamă. Picioarele nu mai reușeau să-l țină apropiat și strâns de spinarea calului. Avea senzația că aerul vâjâie pe la urechi și drumul de țară face
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să încalece. Tudorel s-a urcat repede și a rugat-o: Să alergi mai încet. Așa ca la început, Bătrâna mea dragă. Animalul a nechezat ștrengărește, ca semn de înțelegere, a fornăit tare de două ori și a plecat în trap mărunt. Pe ulița satului mai mulți oameni se uitau după ei mirați. Tudorel era cuminte. Nu făcea cu mâna, așa cum ar fi dorit prima oară, nu lăsa coama din mâinile strânse pe ea și nici privirea nu o lua de pe
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Erau doar pielea și osul, însă mari și puternice. Uitasem că aveau o formă atât de armonioasă. Îmi făcu o impresie extraordinară cum stătea acolo cu atenția concentrată asupra jocului - impresia de forță copleșitoare. Și nu puteam înțelege de ce. Slăbiciunea trapului parcă-i scotea și mai tare în evidență forța. Curând după ce făcu o mutare se lăsă pe spate și-și privi cu o detașare ciudată adversarul - un francez gras și bărbos. Acesta își evalua situația, apoi izbucni brusc în sudălmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
soiul de formalități nesuferite, dar în cele din urmă ni s-a dat voie s-o îngropăm. Dirk și cu mine am fost singurii care am urmat dricul la cimitir. Mergeam la pas, dar la întoarcere vizitiul a pornit la trap și pentru mine era ceva cu totul înfiorător în felul cum își biciuia caii. Parcă ar fi vrut să dea uitării mortul lăsat în urmă. Din când în când zăream dricul legănându-se în fața noastră și vizitiul birjei noastre își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
galbenă din stâncă și o așezi în partea din față a desagii-fără-fund, cobori ușor către vale și îți reiei, la pas, drumul tău cel lung și întortocheat către grădina suspendată a suflețelului tău. șase în al treilea loc: mergi la trap, fete morgana se arată sub formă de grădini suspendate de dragoste, mergi cât poți de repede înainte, corbii huginn și munnin se așază pe umerii tăi, încep să îți povestească la ureche întâmplări din călătoriile lor prin aceste ținuturi, de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
kimono de culoarea glicinei. Până și căpăstrul calului era împodobit cu ornamente. — Numele meu este Iki Hanshichiro, se prezentă tânărul, și sunt pajul Seniorului Hidekatsu. Am venit pentru a-i oferi Seniorului Kastuie serviciile mele de călăuză. Hanshichiro trecu la trap drept pe lângă iscoade, care erau complet derutate. Scoțând un strigăt confuz, comandantul lor o luă la goană după el, aproape căzând din șa de-atâta grabă. Katsuie și membrii statului său major îl priviră pe tânăr bănuitori. Se așteptaseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu era deloc timp să-i explice toate acestea lui Nobuo, așa că Ieyasu se răsuci și arătă cu degetul, vorbindu-le, de astă dată, propriilor lui vasali. Începeți imediat să construiți fortificații pe Muntele Komaki. De cum dădu ordinul, porni la trap, pe lângă Nobuo, conversând amiabil cu el până ajunseră înapoi la Kiyosu. Pe atunci, toată lumea credea că Hideyoshi se afla în Castelul Osaka, dar acesta venise în Castelul Sakamoto în ziua a treisprezecea din Luna a Treia, ziua când Ieyasu stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai sunt niște movilițe nesemnificative, abia conturate, cu areole mici și palide. Sub ei, simte acum fermitatea mușchilor pectorali; își încordează brațele și vede cum i se umflă bicepșii. La parter, Riders on the Storm treceau prin ploaia sonoră de la trap la galop. Privirea lui Carol rătăci peste mulțimea de vase și flacoane de pe masa de toaletă din sticlă, apoi se fixă asupra părului dat cu gel al lui Dan. Unghiile date cu ojă se apropiară pentru a apuca... Dan simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Pookie Hits the Trail? Dynamite Dick? — Bineînțeles că nu. — Face de toate acuma. SF-uri de mâna a treia, filme de aventuri, chestii cu bătrâni cumsecade, filme de televiziune. Impresarul lui îl pune în șa și el o ia la trap. E pentru prima oară în cei patruzeci și cinci de ani ai lui când dă peste ceva care i se potrivește de minune. Îi place la nebunie. — Și atunci, de ce avem nevoie de el? — Ai încredere în mine, moșule. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Iat-o strângându-se în caleașcă în timp ce caii izbesc pământul cu piciorul. Toată Anglia dansează. M-am uitat iar la Martin - jur, promit - am văzut o lacrimă cenușie licărind în ochii ăia grei. Iubire și căsătorie. Caii care își bat trapul pe aleea lungă. După un timp, mi-am trântit un sul de hârtie igienică în poală. — Vrei o ceașcă de ceai? i-am auzit eu întrebarea. Sau o aspirină? Sau un Serafim? Nu te jena. Era de-a dreptul mișcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Probabil că nici nu e literatură. S-a uitat la mine cu un zâmbet rușinat. — Tocmai mi-am spulberat orice șansă să mai obțin o a doua întâlnire, nu? Sigur că nu, i-am spus, cu inima bătându-mi în trap. Cui îi păsa că nu era genul de literat? La cât de mult muncea, probabil că Randall nu mai simțea nici un fel de dorință să se avânte într-o carte care i-ar fi dat sentimentul că muncește și seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
simți obligat... Luke a scos un sunet bâzâit. — Tocmai ai depășit limita de scuze pe care ai voie să le plasezi în fața unei singure propoziții. Ce s-a întâmplat? — OK. Scuze. Păi, mă întrebam - de ce mi-o luase inima la trap? de ce mă simțeam ca și când invitam un băiat să meargă cu mine la balul de absolvire? - dacă n-ai vrea să mergi în Iowa, cu mine, week-end-ul ăsta, la petrecerea tatei - vreau să spun că, în fiecare an, dăm petrecerea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mă la cele două curve oarbe și întrebându-mă dacă ele or să afle și dacă o să le pese. Sala de ședințe era plină de polițiști care așteptau apelul - un ultim obstacol înainte de parcare și casă. Am luat-o la trap mărunt, cu spatele drept, înfruntând privirile care le căutau pe ale mele și făcându-le să se plece. În spatele meu auzeam șuierături: „Trădător!“ „Bolșevic!“ Aproape că ieșisem din încăpere, când am auzit aplauze, iar când m-am întors, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Lane. O fortăreață de secol nouăsprezece cu o „proră“ semeață din sticlă de secol douăzeci - arată ca și cum un avion a intrat Într-un magazin universal și a ieșit pe partea cealaltă. În timp ce mă apropii de intrare, Încetinesc de la galop la trap și fac o inspecție a hainelor. Pantofi, de același fel, doi? Verificat. Fără vomă de bebeluș pe taior? Verificat. Fusta nu e prinsă În chiloți? Verificat. Sutienul nu e la vedere? Verificat. OK, intru. Parcurg rapid sala mare de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sforăiau arar, stârnind praful șoselei. Cu regretul că, deocamdată, nu se poate, Va se limita să urmărească atent ritmul picioarelor suple și puternice și În mod special ... cozile. Ah, cozile! Lungi, bogate și cu câtă grație se mișcau În ritmul trapului mărunt... O nouă hurducătură Îl făcu să ridice capul din iarba cosită În acea dimineață și așezată tacticos de „moș Mihai” - așa cum Îi va spune multă vreme de acum În coșul căruței, prilej cu care putu să descopere priveliștea din fața
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
băiatului tăcut, s-au urcat În căruță, la Îndemnul lui Victor, mânza de doi ani s-a opintit și a constatat că acum Îi este mult mai ușor și, surprinsă de drumul uscat și prăfuit, a Început să meargă la trap, Înainte de a-i cere stăpânul această schimbare de viteză. Victor și-a privit copilul, așa cum nu o mai făcuse de multă vreme, iar Va credea că tăticul său a și uitat să-l privească așa, pătrunse cu ochii săi albaștri
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
au plecat către bunicu’ Ghiorghi. Băiatul știa de mic să călărească, mărturie stăteau cele câteva cicatrice de la piciorul stâng și mâna dreaptă, obținute de pe vremea când se perfecționa În arta călăriei și galopa pe la Fântâna moșneagului, la vale! Mergeau În trapul mărunt al Mânzei, Marinița Îl ținea de nevoie pe după mijloc, această dependență față de el Îi făcea bine, mai accelera și schimba trapul cu galopul și-atunci fata Încerca să se țină cât mai strâns de Va și la un anumit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
obținute de pe vremea când se perfecționa În arta călăriei și galopa pe la Fântâna moșneagului, la vale! Mergeau În trapul mărunt al Mânzei, Marinița Îl ținea de nevoie pe după mijloc, această dependență față de el Îi făcea bine, mai accelera și schimba trapul cu galopul și-atunci fata Încerca să se țină cât mai strâns de Va și la un anumit timp, ea spuse: De ce ești rău, stai mai Încet că te spun lu’ mămica! Valerică a redus viteza singurului calputere, mersul Îi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]