3,444 matches
-
personale a unei situații amenințătoare din punct de vedere obiectiv. Poate fi vorba, în special, despre catastrofe naturale, violențe urbane sau familiale, accidente grave, violuri, luare de ostatici, război, torturi sau observarea morții celuilalt. Aceste evenimente sunt cu atât mai traumatice cu cât apar brusc și în mod neașteptat. Ele au drept consecință o avalanșă de mecanisme de adaptare psihologice și biologice. Stresul post-traumatic corespunde permanenței unui sindrom construit din repetarea sau intruziunea de gânduri formate din imagini, emoții, senzații sau
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
repetarea sau intruziunea de gânduri formate din imagini, emoții, senzații sau coșmaruri în relație cu traumatismul. Acestui sindrom de repetare i se asociază o tensiune anxioasă permanentă și evitarea fobică a situațiilor care amintesc de aproape sau de departe episodul traumatic. Distingem mai multe tipuri de stres post-traumatic - acut (mai puțin de trei luni după); - cronic (mai mult de trei luni după); - amânat (care apare după șase luni de la producerea traumatismului). Evaluare Stresul post-traumatic apare, adesea, cu ocazia unui al doilea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai multe tipuri de stres post-traumatic - acut (mai puțin de trei luni după); - cronic (mai mult de trei luni după); - amânat (care apare după șase luni de la producerea traumatismului). Evaluare Stresul post-traumatic apare, adesea, cu ocazia unui al doilea eveniment traumatic care provoacă, în modul de funcționare al subiectului, o ruptură mai categorică decât cea provocată de primul traumatism. Trebuie, deci, să utilizăm interviuri structurate cum este CAPS pentru a defini clar traumatismele recente și cele anterioare. Este posibil, pentru precizarea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
avut sentimentul că își trăiește ultimele clipe. A crezut că vede privirea motociclistului și a avut impresia că timpul se dilată. A revăzut în acel moment imaginea uneia dintre prietenele sale care a murit. Un alt fenomen frecvent în experiența traumatică: impresia că faci parte din „regatul Morților”. Doamna L a fost condusă la serviciul de urgență unde medicii au cerut să fie investigată cu ajutorul unui scanner și au reținut-o din cauza hematomului subdural minim. Ea și-a reluat serviciul după
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Inregistrarea video prezintă relația terapeutică, cu ezitările sale. Comentarii despre ședință Această ședință este decisivă și constă într-un efort de modificare a schemei de vulnerabilitate și deschiderea unui al doilea canal al memoriei prin care se ajunge la zona traumatică cea mai activă și mai secretă. Pacienta lucrează nu asupra momentului accidentului ci asupra aceluia al anunțului, din partea medicilor, că este vorba despre un hematom subdural. După ce s-a confruntat cu această amintire mai mult timp, doamna L se simte
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mințile pentru că nu controlezi imaginile și este, surprinzător, puțin ridicol. Plecând de aici, eram mulțumită deoarece cred că era un lucru mai degrabă pozitiv. Terapia cognitivă cu expunere la amintiri traumatizante: deschiderea unui al doilea canal care conduce la nucleul traumatic Terapeutul - Ceea ce vom face este să testăm din nou acest lucru, astăzi. Să vedem cum stați în legătură cu imaginile. Voi începe prin a vă permite să vă relaxați și să lăsați să apară imaginea accidentului, cea a motocicletei care a trecut
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Terapeutul - Deci puteți deschide ochii acum. Această imagine, va trebui să lucrăm din nou asupra ei, cred. Pacienta - Da. Terapeutul - In legătură cu ședințele următoare. Nu ne-am atins complet scopul. Este rezonabil să lucrăm asupra acestui aspect al situației traumatice: faptul că a fost nevoie să vă rețină în spital din cauza unei suspiciuni că există într-adevăr un hematom, cred. Pacienta - Da. Terapeutul - Care s-a resorbit singur. Pacienta - Da. Terapeutul - Așa după cum am înțeles, și după ceea ce m-ați
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se mențin. Tarrier și Sommerfeld, 2004. Wilson și al., 1997. Bradley și al., 2005. INSERM, 2004. American Psychiatric Association, 2004. Foa și Keane, 2000. Andrș și al., 1997; Bryant și al., 1999. Acest fenomen de disociere este frecvent în experiențele traumatice. Acest nivel este în mod clar deasupra pragului validat de 44. Grila SECCA (Situație, Emoție, Cogniție, Comportament, Anticipare), Cottraux, 2004. In contrast cu personalitatea sa anterioară (sau cu ceea ce afirmă aceasta). Incepând cu cea mai înaltă căreia îi este atribuită
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai puține. Ceea ce în Statele Unite ale Americii i-a adus pe negri într-o stare mai bună a fost, mai mult decât orice, părtășia la Cina Domnului și răspunsul dat entuziasmului evanghelic al atâtor comunități de creștini albi. După experiența traumatică a unor lungi decenii de apartheid, același fenomen de reconciliere creștină se petrece astăzi în Africa de Sud sub inspirata acțiune a arhiepiscopului anglican Desmond Tutu (laureat al premiului Nobel). Creștinii vestesc „cele ale păcii și cele ale zidirii unuia de către altul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
afectat de maladiile adaptării într-o lume în care sensul vieții nu mai este predat din leagăn. Obsesia originalității inundă saloanele literaților și artiștilor plastici. Chiar și pentru cei mai iconoclaști autori, tradiția reapare la orizont precum amintirile unei copilării traumatice. Când nu este o rampă pentru cei cu înclinații suicidale, tradiția devine o mină de aur pentru toți cei gata să comercializeze imaginea trecutului. Ca și în cazul lui Walter Benjamin (1892-1940), subiectivismul estetic are totuși ultimul cuvânt. Utopie și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu depășește uneori profunzimea comentariilor din vestiarele sportivilor adolescenți. Se rostesc cu poftă, în spațiul public, acele lucruri care asigură, de partea cititorilor, complicitatea celei mai rudimentare curiozități. Trăind „viața ca o pradă”, nu vom da naștere decât unui scris traumatic, recalcitrant, cacofonic și infantil. Să fie oare trăncăneala, și nu mirarea originară a filozofiei antidotul pentru nevroza unei umanități postistorice? Eseistica postmodernă pare un aspirator fără filtru al celei mai vulgare cotidianități. Când posteritatea devine o banală posterioritate, dispare și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
budiste. Mai recent, după 11 septembrie 2001, studiile de orientalistică și de istoria religiilor, în general, au primit în ochii politicienilor și ai vulgului o justificare. Recunoașterea alterității se dovedește cardinală pentru sarcina coabitării. Bineînțeles, nu era nevoie de aceste traumatice abuzuri pentru ca Asia să intre pe orbita conștiinței europenilor de rând. Este sigur apoi că această nomenclatură poate fi prelungită la nesfârșit, pentru a ilustra argumentul nostru despre historia mirabilis. În loc de idei clare și distincte, modernii educați la școala istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru darul necuprins al vieții. Aflat în starea de contemplație naturală, monahul face experiența „eternei reîntoarceri” a doxologiei. Când rugăciunea euharistică arde în inima monahului ca rugul nemistuit de flăcări al lui Moise, atunci viața sa nu mai suferă amenințările traumaticei experiențe a plictisului. Repetiția - atât de importantă în rumegarea Scripturii, ea însăși o formă de rugăciune - se regăsește cu aceeași greutate în doxologia creației. Am observa aici că, într-o lume care a secularizat prin cultura grădinilor nostalgia pentru originea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
indivizilor într-un spațiu public pluralist. În opinia mea, nevoia vitală de a găsi un modus vivendi bazat pe acceptarea diferențelor (și, la limită, gestionarea pașnică a divergențelor ireductibile cu potențial conflictual) a fost lecția cea mai durabilă a experienței traumatice produse de escaladarea intoleranței până la masacru. Statul neutru din punct de vedere metafizic, care înțelege să-și limiteze „puterea pastorală” (Foucault) chiar dacă nu renunță la alte forme de putere și eventual abuzează de monopolul violenței legitime, rămâne până astăzi condiția
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
apropie de procesul primar. Ele au o structură paralogică și se realizează sub influența principiului plăcerii și a compulsiei la repetiție. În textele în care vorbește despre degajare, Lagache descrie diferitele sale moduri de realizare 35: - familiarizarea subiectului cu situația traumatică; - previziunea, mecanism ce-i permite subiectului să se degajeze de influența motivațiilor sale actuale - care animă și întrețin conflictul-, ca și de așteptarea unor efecte iminente, reprezentându-și efectele îndepărtate ale acestor motivații; - înlocuirea 36, mecanism foarte important, întrucât, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1995) - o reflecție epistemologică pe această temă. PARTEA A DOUA TC "PARTEA A DOUA " Douăzeci și nouă de mecanisme de apăraretc "Douăzeci și nouă de mecanisme de apărare" Atc "A" Activismtc "Activism" Definițietc "Definiție" Gestionarea conflictelor psihice sau a situațiilor traumatice externe prin recurgerea la acțiune, în locul reflecției sau al trăirii afectelor. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Activismul - sau activitatea de substituție (acting out) - este citat ca mecanism de apărare doar în DSM-IV (American Psychiatric Association, 1994/1996). În lucrarea noastră, activismul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și pacienta Anna O. când vorbea despre binefacerile curei prin verbalizare sau talking-cure (Breuer, 1895/1965). Este adevărat că în acest caz se urmăreau nu numai sentimentele pe care ea trebuise să le țină sub tăcere, ci și numeroasele evenimente traumatice pe care le-a trăit. Afilierea prezintă un punct comun cu exprimarea sentimentelor: prezența celuilalt este necesară în ambele cazuri. Scopul însă nu e același. În cazul afilierii, individul caută un refugiu. Prin urmare, el se va feri să exprime
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în toate direcțiile cu scopul de a ajunge, din întâmplare, la mișcarea utilă”. Istorictc "Istoric" Fără a o considera un mecanism de apărare, Freud subliniază totuși efectul benefic al anticipării. Astfel, el arată că, dacă o persoană prevede o situație traumatică în loc să o aștepte pasiv, această prevedere va avea rolul unei „autoprezervări” (1926/1995). În opinia lui, chiar și moartea poate fi, până la un punct, anticipată. Inspirându-se din maxima: „Dacă vrei pace, pregătește-te de război”, el dă următorul sfat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Optimismul nu trebuie confundat însă cu refuzul. Alte cercetări, cele întreprinse de Janis (1958) și de Spielberger et al. (1973), citate în aceeași lucrare, confirmă observația lui Freud (1926/1995) cu privire la rolul protector al anxietății trăite înaintea producerii unei situații traumatice. Pacienți ai secției de chirurgie prezentând o anxietate moderată înainte de operație se revigorează mai bine și mai rapid decât cei care manifestă o anxietate scăzută (refuz) sau foarte ridicată (dramatizare). Se pare că doliul anticipat, care permite experimentarea în avans
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
supună viitorul, reprezentându-l și adjudecându-și-l. Familiarizarea, mecanism de degajare pus în evidență de Lagache (1962a/1982) (după ce anterior fusese semnalat de Bibring), prezintă și ea puncte comune cu anticiparea. Grație acestui mecanism, subiectul „se familiarizează cu situația traumatică și acționează printr-o abreacție asupra tensiunilor care-i sunt inerente, sub influența unor situații reale care sunt echivalentele simbolice și atenuate ale celei dintâi”. Anticiparea este o familiarizare cu viitorul. Asemenea majorității apărărilor repertoriate în DSM-IV (1994/1996) ca
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
alegerea”atitudinilor sexuale, traduse în act de către pacientă în relația cu alte fetițe, se află în legătură cu dezvoltarea libidinală pe care a fost nevoită să o parcurgă, copil fiind. Identificarea cu agresorul se situează în punctul de întâlnire dintre un eveniment traumatic și un moment al psiho-afectivității copilului, ambele aflate în strânsă relație cu construirea propriei imagini sexuate. În zilele noastre, condițiile de detenție ale anumitor încarcerați prilejuiesc dezvoltarea unor reacții psihologice care pot părea surprinzătoare în cazul necunoașterii tipului specific de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fapt la nivelul manifest ca o transformare a apărărilor în contrariu trebuie să fie decodat la nivelul latent, atât de victimă, cât și de anturajul său. Apare astfel posibilitatea de a-i urmări post-evenimențial pe subiecții căzuți victime unor incidente traumatice de acest tip (Barrois, 1988). Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" A. Freud (1936/ 1993) remarcă faptul că în identificarea cu agresorul se întrepătrund mai multe mecanisme de apărare, începând cu combinația dintre introiecție
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe regula fundamentală de a nu-i ascunde nimic psihanalistului. „Analistul, scrie Freud (1940/1967), este persoana în măsură să intuiască inconștientul pacientului și care, comunicându-l acestuia, permite eului său să-și cunoască mai bine inconștientul.” În cazul nevrozelor traumatice s-a utilizat o altă tehnică, destinată să producă abreacția (rememorarea eficientă a unui eveniment traumatizant refulat): narco-analiza pe bază de amfetamine, însoțită de obicei de psihoterapie (Crocq et al., 1983). Janet a manifestat un interes deosebit pentru această posibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
despre activitățile de masturbare ale acestora. De asemenea, refuzul face parte, în mod inconștient, din funcționarea psihică a numeroși lucrători în domeniul psiho-medico-social confruntați cu abuzurile sexuale intrafamiliale cărora le cad victimă unii copii (Thouvenin, 1988), și acestea din cauza influenței traumatice de nesuportat a faptelor pe care trebuie să le gestioneze. Astfel, refuzul separării, refuzul lipsei și al diferenței dintre sexe mereu activ în povești sau în visele a numeroși adulți, refuzul morții, de asemenea, își vor continua inexorabil opera în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ordalice (Charles-Nicolas, 1981), se simt în mod irezistibil la un pas de moarte atunci când rulează pe contrasens sau când joacă ruleta rusească. Multe conduite de risc, activități sportive sau conduite de dependență se sprijină pe utilizarea megalomaniacă a refuzului. Proliferarea traumatică a sida a suscitat recurgerea la mecanismul refuzului: ne referim aici la refuzul colectiv al unei contaminări sanguineși la consecințele sale dramatice sau la anumiți tineri care-și asumă riscuri de contaminare sexuală, susținând că niciodată nu vor fi infectați
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]