1,586 matches
-
de care nu numai că nu se vor vindeca spontan ci, din contra, va împiedica desfășurarea normală a procesului psihic al adolescentului. Această comparație între doliu și adolescență va fi reluată de mai mulți autori, unii dintre ei folosind chiar „travaliul de doliu din adolescență” ca pe un fir roșu, ca pe o axă a înțelegerii și reperării primordiale a ansamblului de transformări psihologice constatate la această vârstă. Blos (1967), Frank și Hellman (1963), Laufer (1975) au reluat, în literatura anglo-saxonă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pe o axă a înțelegerii și reperării primordiale a ansamblului de transformări psihologice constatate la această vârstă. Blos (1967), Frank și Hellman (1963), Laufer (1975) au reluat, în literatura anglo-saxonă de inspirație analitică, această comparație între procesul de doliu și travaliul psihologic al adolescenței. Printre autorii de limbă franceză, primul care a insistat asupra acestei comparații este probabil Haim care, în 1970, scria: „la fel ca și un îndoliat, adolescentul rămâne un oarecare timp scufundat în amintirea obiectelor pierdute și, la
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
actuale în ceea ce privește adolescența. Într-adevăr, dacă comparăm pe de o parte adolescența și depresia, pe de altă parte adolescența și separarea, avem poate prea des tendința să asimilăm pierderea cu separarea. Intre cele două evenimente, relația este asigurată prin descrierea travaliului de doliu: nu ne pripim totuși? Dacă pierderea este însoțită de un travaliu de doliu, orice separare este tot o pierdere și necesită un travaliu de doliu? Aceste întrebări par în mod deosebit pertinente pentru subiectul care ne preocupă, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
depresia, pe de altă parte adolescența și separarea, avem poate prea des tendința să asimilăm pierderea cu separarea. Intre cele două evenimente, relația este asigurată prin descrierea travaliului de doliu: nu ne pripim totuși? Dacă pierderea este însoțită de un travaliu de doliu, orice separare este tot o pierdere și necesită un travaliu de doliu? Aceste întrebări par în mod deosebit pertinente pentru subiectul care ne preocupă, deoarece ele explică poate confuzia deja denunțată dintre depresia „normală” a adolescenței și starea
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
tendința să asimilăm pierderea cu separarea. Intre cele două evenimente, relația este asigurată prin descrierea travaliului de doliu: nu ne pripim totuși? Dacă pierderea este însoțită de un travaliu de doliu, orice separare este tot o pierdere și necesită un travaliu de doliu? Aceste întrebări par în mod deosebit pertinente pentru subiectul care ne preocupă, deoarece ele explică poate confuzia deja denunțată dintre depresia „normală” a adolescenței și starea patologică. Dacă orice adolescență este separare, dacă orice separare este o pierdere
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
să se înțeleagă pe sine altfel decât în termeni de deficit neuro-sinaptic sau genetic reprezintă adesea cheia necesară care îi permite acestuia să-și controleze mai bine viața. Abordarea psihopatologiei depresiei în adolescență ne îndeamnă să ne punem două întrebări. Travaliul psihic al adolescenței reprezintă un factor de risc pentru depresie? Psihopatologia adolescentului deprimat prezintă particularități (în comparație cu psihopatologia depresiei la adult)? Dacă ținem cont de prima întrebare, aceasta implică o concepție dimensională a depresiei în care relația dintre trăsătură de personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
vârstă” și „efectul perioadă” reprezintă o ilustrare a importanței punctelor de vedere dimensionale sau categoriale și a luării lor în considerare (Gasquet, 1998). PUNCTE COMUNE ÎNTRE ADOLESCENȚA ȘI DEPRESIE Referirea la doliu și la depresie este omniprezentă atunci când vorbim despre travaliu psihic în adolescență așa după cum am văzut în lucrările Annei Freud ale lui Blos, Frank și Hellman, Laufer, Haim, Mâle etc. Considerând că psihopatologia depresiei este cunoscută așa după cum este descrisă la adult, constatăm că există mai multe puncte comune
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ale lui Blos, Frank și Hellman, Laufer, Haim, Mâle etc. Considerând că psihopatologia depresiei este cunoscută așa după cum este descrisă la adult, constatăm că există mai multe puncte comune între această psihopatologie și ceea ce este descris în mod obișnuit ca „travaliu psihic al adolescenței” sau „criza adolescenței”. PIERDERI ȘI SEPARĂRI Fie că sunt fantasme sau reale, pierderile cu care adolescentul se vede confruntat au justificat această comparație cu procesul de doliu. Aceste pierderi se situează pe paliere diferite. Pierderea liniștii corpului
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de dependență față de familie, pierderea obiectelor infantile, pentru a deveni un membru al societății în întregime sau, mai simplu, un membru al lumii adulților” (Blos, 1967). În lucrări ulterioare, Blos va folosi mai mult termenul de „dezangajare” pentru a califica travaliul psihic efectuat de către adolescent în această necesară distanțare de legătura sa cu obiectele oedipiene (Blos, 1985). Gutton (1991) contestă această concepție centrată pe un model interactiv. Pentru acest autor, „pubertatea” este o forță puternică care obligă tânărul puber, de voie
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
unire incestioasă se împiedică de spaima și interdicția față de incest, ceea ce constrânge tânărul adolescent să caute în altă parte un posibil obiect de satisfacție. Oricum s-ar întâmpla lucrurile, apariția pubertății declanșează un proces complex care impune tânărului puber un travaliu de renunțare, de distanțare de vechile sale obiecte de plăcere și de satisfacție, lucru care a fost explicat, prea repede poate, ca echivalentul unei pierderi și al unei separări. Printre aceste necesare renunțări putem descrie în special pierderea refugiului matern
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
privind sensul vieții și al morții, asupra identității de bază fac parte, bineînțeles, dintre întrebările existențiale fundamentale cu care individul trebuie într-o zi sau alta să se confrunte. Transformarea pubertară care este marcată de îndoiala în ceea ce privește recunoașterea de sine, travaliul de identificare în curs, ruptura de vechile interese, toate aceste lucruri explică apariția acestei replieri spre sine și a întrebărilor ontologice. Aceste întrebări sunt cu atât mai dureroase și insistente cu cât adolescentul percepe mai bine multiplele schimbări, incertitudinile, contradicțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
momente în care adolescentul trăiește un sentiment de grandoare și aceste momente de vid exprimă elaborarea propriului său sistem de valori ideale. Totuși, pe perioade lungi, adolescentul poate fi invadat de această senzație de vid, de această plictiseală, care amenință travaliul psihic ce este pe cale de a se efectua. Chiar și față de acest sentiment de vid adolescentul poate construi sisteme de apărare: fie să adere la un ideal intermediar, idealizarea unui grup de exemplu; fie să adere la un ideal de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
trăiască momente de regresie și de repliere spre sine cu o dezinvestire care poate să-l invadeze. La sfârșitul acestei analize discriminative putem constata că principalele axe evocate în mod obișnuit în psihopatologia oricărei depresii se regăsesc în perioada acestui travaliu psihic caracteristic adolescenței. Întâlnim atunci într-adevăr: - axa pierderilor, fie ele reale sau imaginare, fie că acestea implică obiectul sau relația cu obiectul; - axa agresivității și culpabilității generată de aceasta; - axa narcisismului și a revenirii asupra sistemului ideal de valori
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
atunci într-adevăr: - axa pierderilor, fie ele reale sau imaginare, fie că acestea implică obiectul sau relația cu obiectul; - axa agresivității și culpabilității generată de aceasta; - axa narcisismului și a revenirii asupra sistemului ideal de valori. Aceste tensiuni psihologice comune travaliului psihic al adolescenței și psihopatologiei depresiei explică, după părerea noastră, frecventa colorare timică a manifestărilor suferințelor psihice la această vârstă. Într-adevăr, în mod obișnuit, acest travaliu de separare sau, mai precis, acest „travaliu de renunțare” se exprimă prin intermediul crizelor
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
narcisismului și a revenirii asupra sistemului ideal de valori. Aceste tensiuni psihologice comune travaliului psihic al adolescenței și psihopatologiei depresiei explică, după părerea noastră, frecventa colorare timică a manifestărilor suferințelor psihice la această vârstă. Într-adevăr, în mod obișnuit, acest travaliu de separare sau, mai precis, acest „travaliu de renunțare” se exprimă prin intermediul crizelor lacrimogene, a momentelor de proastă dispoziție, de repliere spre sine însuși cu sentimente de vid și de plictiseală care succed altor perioade de excitare, de jubilație sau
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de valori. Aceste tensiuni psihologice comune travaliului psihic al adolescenței și psihopatologiei depresiei explică, după părerea noastră, frecventa colorare timică a manifestărilor suferințelor psihice la această vârstă. Într-adevăr, în mod obișnuit, acest travaliu de separare sau, mai precis, acest „travaliu de renunțare” se exprimă prin intermediul crizelor lacrimogene, a momentelor de proastă dispoziție, de repliere spre sine însuși cu sentimente de vid și de plictiseală care succed altor perioade de excitare, de jubilație sau de exaltare. Astfel, adolescentul trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în evidență în studiile epidemiologice care utilizează instrumente de evaluare dimensionale. Pentru a răspunde la prima noastră întrebare, pare legitim să considerăm adolescența ca fiind o perioadă cu risc de patologie depresivă datorită în special acestei „disforii pubertare”, consecință a travaliului psihic propriu adolescenței. Într-adevăr, „disforia pubertară” care, în mod obișnuit, păstrează un aspect labil și tranzitoriu se poate transforma într-o distimie pubertară atunci când se acumulează unele evenimente de viață negative (Choquet și colab., 1988; Brendt și Zinn, 1992
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adevăr depresia la această vârstă sau accesul la subiectivare face ca un număr mare de subiecți să exprime într-o manieră depresivă o suferință care înainte era exprimată într-o altă manieră? În paragraful precedent am stabilit direcțiile importante ale travaliului psihic propriu adolescenței, ceea ce am putea defini ca un travaliu intra-psihic de renunțare sau un travaliu interactiv de separare/schimbare a relațiilor părinți-copil. Care sunt posibilitățile adolescentului de a realiza o distanțare între reprezentările interne ale obiectelor sale de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ca un număr mare de subiecți să exprime într-o manieră depresivă o suferință care înainte era exprimată într-o altă manieră? În paragraful precedent am stabilit direcțiile importante ale travaliului psihic propriu adolescenței, ceea ce am putea defini ca un travaliu intra-psihic de renunțare sau un travaliu interactiv de separare/schimbare a relațiilor părinți-copil. Care sunt posibilitățile adolescentului de a realiza o distanțare între reprezentările interne ale obiectelor sale de sprijin și de împlinire narcisiacă pe de o parte, și
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
exprime într-o manieră depresivă o suferință care înainte era exprimată într-o altă manieră? În paragraful precedent am stabilit direcțiile importante ale travaliului psihic propriu adolescenței, ceea ce am putea defini ca un travaliu intra-psihic de renunțare sau un travaliu interactiv de separare/schimbare a relațiilor părinți-copil. Care sunt posibilitățile adolescentului de a realiza o distanțare între reprezentările interne ale obiectelor sale de sprijin și de împlinire narcisiacă pe de o parte, și obiectele copilăriei sale care i-au satisfăcut
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
condiții, calitatea fundamentului narcisiac așa cum a putut fi stabilită în timpul copilăriei apare ca un element fundamental pentru evaluarea capacităților adolescentului de a înfrunta această miză narcisiaco-obiectală conflictuală. DEPRESIA ADOLESCENTULUI: OBIECTE INTERIORIZATE DE DIFERENȚIERE SAU OBIECTE INTERIORIZATE INSUFICIENTE Angajat într-un travaliu de pierdere și de renunțare, individul nu-și poate continua dezvoltarea decât dacă are sentimentul (sau convingerea) că există și un câștig posibil, care să fie cel puțin la același nivel cu pierderea suferită. În alți termeni, obiectul care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
să suporte distanțarea dintre planul păstrării narcisismului, care se sprijină pe obiectul primar încorporat, și planul dorinței obiectuale care vizează obiectul oedipian de identificare, alt mijloc de formulare a mizelor conflictului narcisiaco-obiectual. Acest lucru nu este posibil decât printr-un travaliu psihic de diferențiere între cele două planuri și cele două mize psihodinamice. Obiectul primar de susținere trebuie să rămână rezistent, nedefectabil, liniștitor, alinător, în timp ce obiectul libidinal se dovedește a fi nesigur, excitant, nu neapărat accesibil sau disponibil. Adolescentul nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
libidinal decât dacă poate conta pe obiectul primar și, mai mult, dacă nu există confuzie între cele două obiecte. În schimb, atunci când fundamentul narcisiac a fost fragilizat, sau invers, atunci când obiectul oedipian a fost prea satisfăcător, adolescentul poate refuza acest travaliu de diferențiere între planul narcisismului garant al satisfacerii trebuințelor și planul investiției obiectuale care promite satisfacerea dorinței. Adolescentul amenință atunci să se fixeze la unul dintre acești poli, fixare pe obiectul iubirii infantile, repliere violentă spre păstrarea integrității narcisiace; această
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și planul investiției obiectuale care promite satisfacerea dorinței. Adolescentul amenință atunci să se fixeze la unul dintre acești poli, fixare pe obiectul iubirii infantile, repliere violentă spre păstrarea integrității narcisiace; această fixare conține germenii evoluției depresive. Adolescentul deprimat refuză acest travaliu de distanțare și de punere la distanță, fie datorită faptului că obiectul încorporat este perceput ca fragil, fie pentru că sinele a suferit deja durerea unei pierderi sau a unei amenințări de pierdere precoce. Depresia adolescentului „se aseamănă mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
un părinte care ocupă o poziție „grandioasă” în idealul infantil. Această poziție poate fi rezultatul unei competențe speciale a părintelui (părinte care are o poziție socială, artistică etc. strălucitoare) sau poate proveni dintr-o imposibilitate a adolescentului să inițieze un travaliu de devalorizare/distanțare (părinte decedat și ocupând un loc idealizat în familie). În toate aceste situații, adolescentul este, într-o oarecare măsură, confruntat cu problematica următoare: nimic (nici eu însumi nici vreun obiect oarecare) nu este și nu va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]