999 matches
-
cât și împotriva "prostului gust estetic" care invadase literatura timpului. În el trebuie să vedem, în fine, începutul mișcării naționaliste, care sub aspectele cele mai variate, junimizm, sămănătorizm, poporanizm, domină încă viața și gândirea românească. (Prin mișcarea naționalistă, înțeleg nu trecătoarele mișcări sociale și politice care adoptă uneori asemenea etichetă, ci întreg procesul diferențierei naționale, adică al formațiunei și dezvoltărei acelui sentiment colectiv, despre care, în remarcabila sa operă "La crise de la conscience européenne", Paul Hazard spune: "Il met en jeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dimineți Întârziate, Alexandru Întrebă moale: - Unde e Ștefănel? * Cei douăzeci de călăreți nu se clintiseră de lângă contesa Frassetti și de lângă micul Alexandru, așa că, până la urmă, trebuiseră să plece sub escorta lor. Trecuseră În cursul dimineții apa Sucevei și grăbiseră spre trecătorile Moldovei de Sus, căci contesa refuzase orice drum spre Cetatea de Scaun și spre Țara Românească, aflată sub domnia prietenă a Măriei Sale Vlad voievod. Preferase un drum mai lung, dar mai sigur: Io voglio tornare in Europa, subito, spusese contesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu sosise de la căpitanul Oană sau de la Măria Sa Ștefan. Nu fuseseră acolo decât liniștea Înaltă a codrului și mirosul adânc de cetină și de vară, ce se stingea undeva În depărtările nordului. A doua zi, la fel de tăcuți, călătorii porniseră prin trecătoarea Dornei, ajunseseră În Transilvania În miezul zilei și coborâseră spre ținuturile Bistriței. Nu era drumul pe care veniseră cu doi ani În urmă, iar Alexandru, lipit de ușa trăsurii, sorbea frumusețea stranie a locurilor, cu aceeași mirare cu care observase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
că-l vom aștepta, atunci când va Înțelege și când vom avea nevoie de el. Petru se retrase și, la scurt timp, porțile se deschiseră, lăsând să treacă un grup de treizeci de oșteni, În mantiile albe ale Apărătorilor, gonind spre trecătorile Carpaților. Trăsura pe care trebuiau s-o ajungă se afla deja departe, În ținuturile transilvane. * Căpitanul Oană ridică brațul drept În semn de oprire. Cei cinci sute de călăreți Încetiniră goana, se opriră și descălecară. - Popas, spuse acesta. Două ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
reveni prima voce, până când apariția sa va putea constitui din nou o surpriză. Iar amenințarea asupra Moldovei se apropie, deci prilejul nu va lipsi... Dacă Moldova ne interesează cu adevărat. Personal, cred că prezența căpitanului ne e mai folositoare În trecătorile Balcanilor. - Într-adevăr! interveni vocea calmă și adâncă a lui Angelo. A sosit momentul să hotărâm dacă avem sau nu nevoie de o aripă Întărită la est. Până acum, căpitanul Oană a fost unul dintre cei mai buni luptători ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
judecățile domnești spre ținutul Vasluiului, unde țăranii aveau pricini vechi, nejudecate de zece ani. Îl Însoțeau câțiva boieri, diecii cancelariei și, din umbră, două sute de Apărători, sub conducerea lui Petru Ilaș. Căpitanul Oană, cu alți două sute de luptători, pornise spre trecătoarea Brețcului, unde era așteptat transportul de arme ușoare Însoțit de Francisco. Transportul Întârzie două zile, din pricina ploilor ce căzuseră, Înfundând drumurile de munte. Dar apoi soarele biruise, pământul se zbicise, iar căile codrilor se deschiseră. În lunca Bârladului, alaiul domnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
punctul În care stepa se unea cu cerul, devenea ea Însăși cer, un cer care nu era, nici el, decât o prevestire a celeilalte bolte, Îndepărtate și protectoare, care aștepta, desigur, la sfârșitul călătoriei: Tengri. Eternul Cer Albastru. Întâlniseră, În trecătorile munților Altai, un convoi funerar ce părea a fi al unui șef de trib, iar Nogodar se bucurase, spunând că Întâlnirea cu un mort este aducătoare de noroc. Apoi, pe Înălțimile Altaiului, se opriseră lângă un obo, un loc sacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mișca Hanatul Crimeii și Hoarda de Aur. Armata noastră trebuie să strivească Europa Occidentală, și asta În cel mult zece ani. Altminteri, avântul pe care l-am obținut după căderea capitalei Bizanțului se va Împotmoli la malul Dunării și la trecătorile Carpaților. - Așa este, Întări sultanul. Până la declanșarea marii ofensive, pot asigura Balcanii cu garnizoane turcești. Cucerirea Serbiei s-a Încheiat. Vom supune În primăvară Bosnia. Ne va fi greu să străbatem munții Albaniei, unde se ascunde Skanderbeg. Dar o vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu se gândise. Era o călătorie mai lungă, dar nici pe departe atât de lungă precum ar fi fost pe cal sau pe jos, prin codrii Olteniei. Iar drumul prin Banat, de acolo spre Țara Bârsei, Țara Loviștei și prin trecătorile munților Carpați, ar fi durat neîngăduit de mult. Da, Dunărea l-ar duce, fără efort, la cetățile Moldovei. Chiar dacă ele nu aparțineau voievodului Ștefan, ci Țării Românești, teritoriile care le Înconjurau erau ale Moldovei. Un al treilea sârb se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
arestat la Vișegrad pe Vlad Țepeș, vărul Măriei Sale Ștefan. Îl protejează pe Petru Aron, ucigașul lui Bogdan Vodă, tatăl lui Ștefan. Acestea sunt semne de agresiune. E posibil ca armata ungară să ia calea Transilvaniei, și de acolo să forțeze trecătorile Carpaților pentru a ocupa Moldova. Dacă aceste lucruri se vor Întâmpla, totul va lua câteva luni de zile. Va fi toamnă sau iarnă. Drumurile vor fi blocate. Curierii nu vor mai putea trece. Solii vor fi vânați. Poate că răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sabia În mână intră În luptă! Au fost chemați generali maghiari, austrieci și cehi! Au fost aduse care de luptă ale husiților din Cehia! A fost pusă În marș Întreaga artilerie a regatului! Au fost trimise unități de recunoaștere dincolo de trecătorile Carpaților! Trezește-te! Moldova e În război! Alexandru se opri și privi pe fereastră alunecarea lentă a gondolelor. Pentru prima dată Înțelegea ce se Întâmplă În jurul lui, ce forțe uriașe sunt În joc, ce departe e existența lui de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu putință. În primele zile ale lui decembrie, regele Matei a trecut munții. Moldova l-a primit cu vânturi reci, cu lapoviță și cu sate pustii. Generalii plănuiau deja pentru 15 decembrie Încoronarea regelui, ca stăpân al Moldovei, la Suceava. Trecătorile erau pline de oști În cele mai noi armuri, de piese de artilerie, de cai de rezervă pentru cavalerie. Niciodată nu fuseseră călcate pasurile Moldovei de o asemenea armie creștină. Dar drumul era greu. Din câte Înțelegeam la sfaturile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
calcularea distanțelor În zile-călare. Erau mai multe variante, În funcție de traseu și de obstacolele geografice. Dar, oricum ar fi calculat, un om cu un cal n-ar fi putut trece munții Caucaz, fiindcă ar fi ajuns acolo la sfârșitul toamnei, când trecătorile erau impracticabile. Alexandru lăsă acest obstacol la care nu avea soluție și se Întoarse la hartă. Dincolo de munți, drumul lui Marco Polo, Împreună cu Drumul Mătăsii, trecea prin Strâmtoarea Demir, Între munți și Marea Caspică, mergând apoi spre Bagdad, Buhara, Samarkand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
primirea pribegilor din sud. Cu cele ale mișcării celor două armate care urmau să facă joncțiunea pe teritoriul Țării Românești. Cu cele ale mișcărilor tătarilor din Crimeea, aliați ai Semilunei. Cu cele ale pregătirii baricadelor din trunchiuri de arbori În trecătorile Carpaților și ale apropiatei intrări a sătenilor din Vrancea În dispozitivul de apărare În eventualitatea avansării unei părți a trupelor agresoare spre pasul Oituzului. Și, mai ales, cu cele ale apropierii, dinspre Buda spre Cluj, a doi călători străini. Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care se pregătea de agresiune. Erau de așteptat scurte incursiuni de pradă sau de recunoaștere. Mici grupuri de călăreți moldoveni erau pregătiți, În păduri, să taie calea oricăror nepoftiți. Tânărul mai sesiză și trunchiurile groase de stejar, gata să Închidă trecătoarea. Erau, poate, ultimii călători care soseau din Apus. Granițele Moldovei se Închideau. - Pietro... spuse Alexandru, dacă ai ști cât am așteptat clipa asta... cât m-am gândit la clipa cealaltă, În care te-ai Întors În Alpi, iar noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nevoie de fiecare sabie și de fiecare suflet. Și la fel tatăl meu. - Tatăl tău n-a putut veni aici fiindcă măria sa Îl vrea alături. Dar te așteaptă. Te-a așteptat zi de zi, vreme de șaisprezece ani. Să mergem. Trecătorile se Închid. În câteva ore, aici nu va fi decât un loc de ambuscadă. La fel În toate văile Carpaților. Signor Gianluca, mă bucur să vă revăd! Speram totuși că ne vom Întâlni În vremuri de pace... - Bucuria este a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
din păduri contingentul lui Laiotă. Să dea impresia că avem forțe masive În trecători. Să dirijăm invazia doar spre sud, de unde drumul spre Vaslui e mai lung. Comisul se Înclină și ieși. În câteva minute, două mii de călăreți porniră spre trecătoarea Oituzului. Voievodul ieși din cort, privind frământarea taberei sub ninsoarea fără sfârșit. Atât cavaleria cât și pedestrimile continuau exercițiile de luptă. În urma lui Ștefan ieșiră spătarul Albu, logofătul Cânde și căpitanul Oană. Cei trei Încălecară și porniră spre grupul compact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
căile din zona centrală. Poșta și negoțurile continuaseră doar prin nord, pe drumurile care legau ducatele germane de cele poloneze, ucrainene și rusești. După mijlocul lui ianuarie, pe drumurile Moldovei nu mai era nici o primejdie, dar căzuseră zăpezi care făceau trecătorile Carpaților aproape inaccesibile. Abia primele zile ale lui februarie mai Încălziseră puțin vremea, iar zăpezile Înghețate se muiaseră. Iar acum, În sfârșit, Alexandru putea citi prima scrisoare din Orașul Lagunei. Dragul meu Alexandru Nu ți-am scris până acum, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spre Suceava erau cu totul copleșitoare. Am vorbit chiar cu dogele Pietro Mocenigo, cerându-i permisiunea de a trimite un grup de condottieri care să te aducă Înapoi. Mi-a fost frică, Alexandru, o frică Îngrozitoare că te voi pierde. Trecătorile Închise, invazia turceasă pretutindeni, și, mai ales, tu, fiul celui mai temut luptător al Moldovei, căpitanul Oană... Știai că pe capul tatălui tău s-a pus la Istanbul un premiu colosal? Dar era prea târziu. Și apoi, dogele vedea acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În minte și desluși: - Trei corpuri de oaste la est. Munții stau. Dunărea liberă. Plouă pe Valea Bârladului, la Vaslui. - E din 27 decembrie, măria ta. - Da... spuse Ștefan, gânditor. Anunță că am concentrat oastea la Vaslui, că am Închis trecătorile, dar că se poate intra pe Dunăre. Vă mulțumesc, oameni buni. Odihniți-vă după drum și, În două zile, Întoarceți-vă acolo unde v-a trimis căpitanul Oană. Oamenii voștri să supravegheze În continuare Dunărea. Ce e, căpitane? - Nimic, măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fără haiducii lui Mihajlo. Plecase Înainte ca ei să fi luat o decizie. Drumurile erau blocate de trupele turcești În retragere, Învinse de avangarda lui Vlad Dracula la cetatea Sabac. Trecuse, cu herghelia ei de cai, peste munții Înzăpeziți. Găsise trecătorile și izvoarele. Nu se oprise decât ca să dea de mâncare cailor, din desagiii pe care Îi aveau la gât. Apoi continuase goana. Auzise În urma ei tropote de cai, dar nu se Întorsese. Puteau fi spahii, și atunci avea să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aproape de hotarul Bosniei, fusese cucerită de oștile maghiare și transilvane conduse de generalul Dracula. Cetatea fusese apărată de un general Încercat al Semilunei, pe nume Mihaloglu. Dacă Mihaloglu cedase, alte mii de oșteni turci năvăleau spre sud, căutând scăpare În trecătorile Balcanilor. La frontiera dunăreană a Țării Românești, lucrurile stăteau și mai rău. Basarab Laiotă era ba prietenul lui Matei Corvinul, ba prietenul lui Mahomed. Acum, speriat că va fi ridicat În țeapă de Vlad Dracula, se aliase cu Mahomed. Dunărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
incredibil. La malul Dunării, războinicii Bordjighin se opriră. Ajunseseră la ultima frontieră. Mai departe nu aveau nici ordin și nici motive să treacă. Armata lui Vlad avea să Însoțească rănitul mai departe, prin câmpia ungară și prin ținuturile transilvane, până la trecătorile munților Carpați. Iar de acolo, Apărătorii lui Ștefan aveau să-și preia comandantul, pentru a-l duce la Cetatea Sucevei. - Mesager al Cuceritorilor! se auzi vocea unui mongol din ariergarda lui Amir. Alexandru Întoarse privirile și desluși, În albul strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mii de războinici ai Imperiului Otoman se Îndreaptă acum spre Suceava. O forță uriașă pentru vremurile În care trăim. O forță căreia nu numai Moldova, dar nici una din țările europene nu cred că i-ar putea face față. Dinspre Apus, trecătorile sunt deja blocate de armata Țării Românești, comandată de Laiotă Basarab. La sud, trupele turcești trec Dunărea peste cinci poduri de vase instalate În vadul Oblucița. Cetățile de la est se află În așteptarea unei posibile invazii a tătarilor din Crimeea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vâjâi scurt și se Înfipse În scutul unuia din Apărătorii care aveau misiunea de a aștepta mesajele. Căpitanul deschise răvașul și citi: Dușmanul pe Valea Siretului. Lupte grele la Jariștea și Vidra, cu voievodul În prima linie. Ne retragem spre trecătorile Cașinului. Pietro. Copitele primilor cai se auziră intrând În apa Prutului. Oană ridică mâna. Valul de săgeți avea să pornească În treizeci de secunde. Până atunci, zorile unei zile luminoase de vară mai puteau părea străfulgerări ale Paradisului. 3 iulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]