3,565 matches
-
a adus cu el zilele babei cele scurte și nopțile vegherii cele lungi. Moș Crivăț suflă cu putere și pișcă obrajii bucălați ai copiilor. Casele dorm sub cușme de nea sclipitoare. La geam au înflorit flori de gheață care zâmbesc trecătorilor. Oamenii zgribuliți se îmbracă cu haine mai groase și mai călduroase. Mamele cântă doine și spun povești copiilor la gura fierbinte a sobei. Copiii jucăuși se trag cu săniuțele pe derdelușul lunecos și se bat cu bulgări de zăpadă. În
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe cele potrivite. Numai de nu le va fi șters sângele În circulația lui. Căutarea Îi făcea se pare bine lui Precup, căci roșeața se Întorcea la locul ei În inimă ca un câine la umbră după ce a lătrat un trecător rătăcit pe acolo În lumina amiezii, și vocea i se auzi din nou, limpede, Înțeleaptă, dar Încă dojenitoare: De când Îți aranjează ție morții viața? Și, apoi, câți au fost până la urmă? Ce, se compară o revoluție cu un accident serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câțiva pași de step. Alunecă. Se prăbuși În ciuda eforturilor disperate dar și comice de a-și menține echilibrul, oricum precar pe acea porțiune a străzii unde o mână harnică măturase superficial zăpada. Stratul rămas, călcat În picioare de sutele de trecători grăbiți să ajungă acasă cu cumpărăturile de seară, se transformase În patinoar. Puțin a lipsit să fie strivit de un autobuz plin care aluneca grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea câtorva cheflii care Îl scoteau din minți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Moduna fusese activist la Raion și luptase pentru colectivizare. Când socialismul a Învins definitiv atât la orașe cât și la sate, drept recompensă, a primit o decorație de care nu fusese niciodată prea mândru. Dar nici nu a refuzat-o. Trecătorii se opreau curioși În fața noilor filme: unul la „Muncitoresc”, celălalt la „Steaua Roșie”. Flavius-Tiberius ducea cutia cu pioneze de rezervă și afișele vechi. Pe cele mai frumoase le păstra pentru colecție. Cu celelalte tapeta pereții closetului și gardul curții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
domoale ca munții Dobrogei. Se Învârtea prin cartier ca Într-un oraș străin. Pentru a ajunge acasă, trebuia să recunoască, oricât de rușinos ar fi fost, că se Îmbătase și să dea un telefon Zorelei, sau să ceară ajutor puținilor trecători de care se izbea pe străzile Întunecoase și Întortocheate ale „Bosniei”. Să mă fi Îmbătat cu adevărat? se Întreba el privind pentru a treia oară În acea zi vila doamnei Ster. Bucuria care Îi Încălzise sufletul toată după-amiaza se risipise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de zeci de desene care inundau Încetul cu Încetul podeaua, apoi, scaunele, patul, planșeta uriașă din lemn de tei. Ca să nu moară Înecați, Szántó a deschis geamul și desenele au Început să curgă În stradă, să inunde Piața Carolina. Puținii trecători priveau nedumeriți această cascadă de hârtie, unii apucau un desen, Îl priveau, apoi Îl aruncau făcându-și semnul crucii și Își vedeau grăbiți de drum. Cei care au știut să vadă Însă și să și descifreze numele artistului le adunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
accent magrebin, care Îi șoptea Întruna la ureche: „notre nature est dans le mouvement. Le repos entier c'est la mort.” Sătul de citate, hotărî să ia viața pe cont propriu și se trezi strigând În gura mare, spre mirarea trecătorilor: La dracu cu toate! Abia când ajunse În strada Simion Bărnuțiu la numărul 6 Înțelese sensul cuvintelor care țâșniră din el ca dintr-un gheizer. Casa, bine iluminată de un bec cu halogen, era mai degrabă joasă, cu patru geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
băi. Câțiva cerșetori Își spălau mâinile și fețele În zăpadă Înainte să primească primele bancnote din noaptea de Revelion. Un adolescent În haine curate mima În fața unei vitrine diverse posturi care, prin grație, puteau stârni mai degrabă admirația decât mila trecătorilor. Gândești că ești Karli Kaplin, mă, Garincea, strigă un bătrân prin hubloul de aerisire al unei sticle de vodcă, o replică În miniatură a rachetei Soiuz 1. Așezat pe un scaun și Îmbrăcat ca un cazac, bătrânul ducea din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Activitate literară 1952-1955 Publică primele reportaje și versuri în ziarul În slujba Patriei; 1977 apare volumul de versuri Aproape de copilărie, Editura Ion Creangă; 1982 " Caii de fum", versuri (tradus și în italiană); 1983 "Zmeele copilăriei"; 1986 "Ultimul zăgan", versuri; 1988 " Trecător grăbit prin timpul nostru", evocări despre mentorul său, profesorul Nicolae Simache; 1991 "Vitralii", memorialistică evocări despre personalitați culturale românești în Rusia; 1994 "Statui la Măgura", versuri' 1994 " Firul subțire al amintirii', versuri (titlul sugerat de poetul Marin Sorescu); 1997 "La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
să fure zahăr din zaharnița Lisellei. Îl strecura într-un buzunar cusut special, ca al țigăncilor. Pentru că limba maternă fusese franceza, nu româna (invers decît la Cioran), uitase să vorbească românește. Senilă, ciripea franțuzește pe străzile Bucureștiului; îi întreba pe trecători cum să ajungă acasă și-o înțelegea cine putea. "Ba știi de ce te gîndești la tant' Eugenie, se aude imposibila voce de-a doua. Bătrînețea e-o boală. Mai rău, o rușine, o boală rușinoasă. Te simți stînjenită de vîrsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
depășit de mii de ori capacitățile noastre naturale! Noi cu netrebnicii nu vrem să avem de-a face. Noi îi distrugem pe netrebnici și-i alungăm în prăpastia de la granițele hotarului. Acolo vor muri fie de foame, fie striviți de trecători la fel de netrebnici ca și ei. Și lovi încă o dată cu furie cu sceptrul în pardoseala de marmoră ce străfulgeră la atingerea ei. Apoi își reluă rechizitoriul. Cândva și oamenii erau ca noi, cu mii de ani în urmă, pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se întoarce pe celălalt vârf, puțin mai în față sau mai în spate, după modelul și legănarea Țestoasei. Iar Floarea-Soarelui execută o reverență din gâtul ei unduit de lebădă, lent și imperceptibil, la fel cum se îndoaie lumina. Țestoasa receptează trecătorii ca pe niște statui, ce o ocolesc din toate direcțiile. Masa lor omogenă o disturbă emoțional, fără însă a-i afecta mișcarea. Mamele. Tabloul Mama trece la fel de nepăsătoare, precum cuplurile de îndrăgostiți, alături de prietenele ei de școală, excesiv de exuberante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
căzu adormit în poală. Mașinile se fereau din calea ei cu spatele înainte, clipind din stopuri și semnalizându-și trecerea cu piuituri, se cățărau pe stâlpii de telegraf. Tramvaiele își modificau traseele, luând-o direct pe caldarâm, cu pantograful bălăngănind, trecătorii își schimbau brusc atitudinea. Din oameni pașnici pe care îi știa, se încăierau, cel mai vânjos făcea pârtie printre grupurile curioase și nepăsătoare pentru trecerea ei, ultimele deveneau, la rându-le, interesate de eveniment și, ca o undă de șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
această poartă! Nu-i nimic, e ca trecerea de la seceriș la toamnă. În timp ce una vedea aparențele, cealaltă observa esențele. Dar era frig în piața dusă de mână de Mama. Pe aleea cealaltă, prin mulțime, Mama era în brațele Mioarei, un trecător cumpăra roșii și Mioara 1 îl vedea pe bărbat cum se dezbracă încet, își așează hainele într-un colț și o trage cu forța pe vânzătoare. După ce o anihilează cu pumnii, o violează încet printre lăzile cu roșii trudite. Plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
grâu din vara viitoare era deja vândută. Dacă totul era prevăzut, înseamnă că scopul vieții era plăcerea chinului, iar Raiul nu există, tărâmul în care scopul existenței era metodica, tonalitatea, stilul, ordinea, delimitarea învățăturilor eterne, între eternul peren și eternul trecător, ca în jocul de bowling, în care bila poate fi dirijată după voie spre țintă. Dar aceasta putea să o facă numai acela care o avea și care, în același timp, nu avea timp destul pentru a străbate timpul. Foșgăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ratat-o, iar scriitorii au ocolit-o de teama exegeților, la fel de insignifianți și unii și ceilalți, parc militarizat, golit de frumusețe, de istorie, de amintiri cu flori puține, smocuri de gazon și copaci triști, bălării utile pentru câini, rozătoare și trecători, deasupra tuturor stagnând un cer bolnav, răsfrânt în ochelarii de soare ai Poliției comunitare, bănci care mor de plictiseală și singurătate, alei roase de lepră, zidurile obosite ale unor clădiri, în care veacurile nu mai au istorie, pentru că moartea le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
capre lăptoase, oferind invadatorilor un tablou ce avea să fie imortalizat mai târziu în pictura renascentistă, în care opulența formelor obraznic de frumoase îmbăta simțul estetic al privitorilor. Poate n-ar mai trebui amintită gălăgia însorită de pe trotuarele pline de trecători, urmăriți de pe băncuțe sau scaunele întotdeauna de vreo babă, bârfa telefonând-o nurorii rezemată de stâlpul porții, transmisă mai departe nașei, la rându-i, vecinelor, o școală în aer liber a psihologiei umane, de studiu pe viu a caracterelor evidențiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin Paris, undeva în Montparnasse. Eu sunt ultimul! se auzi o voce. Vă salut din mers! Polițistul îl îmbrânci. Era Gustav. La fel de ramolit și vioi, ca pe vremuri. Așa cum eram, unul mai ratat decât altul, fără nicio lumină în suflet, trecători anonimi, în școala cu ferestre sparte și schele de construcții, cu muncitori grăbiți și importanți printre bănci răsturnate și oameni în ruină, așteptam în picioare profesorii, la fel de severi, impecabili, uitându-se la noi cu acea privire plină de repulsie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
recomandare: teme te. Pentru că ai de ce. — De data asta, zău dacă mai știu ce să cred, zice domnul Președinte, se pare că avem de înfruntat mai multe obstacole decît ne-am așteptat. — Fiți calm, spune Petrică, nu e decît ceva trecător. — Sînt calm, zice domnul Președinte, de ce n-aș fi calm? — Și dacă e ceva mai serios? întreabă Monte Cristo, s-au mai văzut tot felul de cazuri. — Parcă nu mai trage deloc, constată Sena, sînt cu pedala în podea și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lipită de trup, lăsând să se vadă formele pulpelor și ale sânilor pârguiți, trecuse de optăsprezece ani, sleită de puteri din cauza efortului și a emoțiilor, rușinându-se de copil dar și de eventualitatea de a fi zărită de vre-un trecător ocazional, striga la Didița: Trage fa, proasta dracului, nu te mai hlizî la mine! Apoi Își găsea o poziție din care să nu poată fi văzută nici de Va și nici de către Didița. Ar fi fost mare nenorocire dacă Întâmplător
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ale cărui boabe mășcate trimiteau prin antene țepoase, În toate direcțiile, mesaje de mulțumire și invitații de seceriș și marea verde de porumb, În care rar puteai găsi un exemplar fără minim trei-patru viitori știuleți, mândri și verzi, zâmbind tuturor trecătorilor (cu plecăciuni marelui trecător, Soarelui!) arătând lumii că s-au Înveșmântat, cu emfază, În mătase albă, galbenă sau portocalie, șerpuia, abia perceptibilă, cărărușa care scurta drumul spre Siret. Departe, spre soare-răsare, se zărea lucind În razele după-amiezii, Întinderea de oglindă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trimiteau prin antene țepoase, În toate direcțiile, mesaje de mulțumire și invitații de seceriș și marea verde de porumb, În care rar puteai găsi un exemplar fără minim trei-patru viitori știuleți, mândri și verzi, zâmbind tuturor trecătorilor (cu plecăciuni marelui trecător, Soarelui!) arătând lumii că s-au Înveșmântat, cu emfază, În mătase albă, galbenă sau portocalie, șerpuia, abia perceptibilă, cărărușa care scurta drumul spre Siret. Departe, spre soare-răsare, se zărea lucind În razele după-amiezii, Întinderea de oglindă a Bălții Peletuci, baltă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nimeni nu mă crede sabotor. / Am dreptul la cuvânt, să cer dreptate, / Pot să vorbesc cu-al meu conducător.“ (idem) (Este vorba de accesibilul Nicolae Ceaușescu care se plimba ca un om obișnuit pe străzi și stătea de vorbă cu trecătorii!) Toate aceste poeme rudimentare sunt scrise de un autor care pare definitiv zăpăcit de propaganda comunistă. În afară de faptul că nu au nici o valoare literară, ele sunt grotești din punct de vedere moral. Înainte de 1989 s-au publicat mii de asemenea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
considerații pe care le face și o gospodină când stă la coadă și intră în vorbă cu cineva, din plictiseală: „...sunt într-o stare de depresie. Ai zice că primăvara pentru asta e trimisă, să ne aducă aminte cât de trecători ne aflăm prin viață.“ Iar Ana Chelariu, la rându-i, povestește prozaic ce se întâmplă în familia ei: „Eu nu mai am timp acum să fiu întoarsă pe dos. Fetița mea mă plimbă prin toată regiunea, ba pe la fete, ba
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Zdrobim țurloaiele celorlalți“ (Parastas); „Trebuie să recunoști / că fecalele celor avuți / oho, sunt mai consistente“ (Diferență); „Sunt atâtea cărți proaste / că duhoarea lor îți ia nasul din loc“ (Cărți proaste); „Șoferul, păros și nespălat, / Urla din când în când spre trecători“ (Sex oral); „Deci e firesc / ca acestei lumi constipate / să-i priiască doar literatura / de closet“ (Opinie) etc. La un moment dat, el regretă în mod public faptul că poeziei sale îi lipsește misterul și îi cere lui Dumnezeu, împrumut
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]