894 matches
-
într-o zi să-i spună delicat "soției-păpușă" că a rămas fără mijloace materiale, Dora pur și simplu nu poate crede: Aveam însă un aer atît de serios, încît Dora a încetat să-și mai scuture buclele și, punînd mînuța-i tremurîndă pe umărul meu, mai întîi s-a uitat la mine speriată și neliniștită, și apoi a izbucnit în plîns. A fost îngrozitor. Am căzut în genunchi în fața sofalei, mîngîind-o și implorînd-o să nu-mi frîngă inima; dar o bună bucată
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
joi la ora trei după-masă. — Am Înțeles! spun, aproape uitînd să mai respir. Îhm... da, vă rog. Voi fi acolo! Vă mulțumesc foarte mult! — Pentru puțin. La revedere, doamnă Brandon. Convorbirea se sfîrșește abrupt, iar eu Închid mobilul cu mîini tremurînde. Am obținut un loc la Venetia Carter! O să mă Întîlnesc cu starurile de cinema și o să am parte de masaj holistic tailandez! Acum nu mai trebuie decît să-i dau vestea lui Luke. Cine era? spune Luke, dînd drumul la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
petrece aici. N-are nici cea mai mică idee. — Haide, Becky! Venetia e ca o pisicuță care se joacă Încîntată cu un șoricel pe jumătate mort și care savurează din plin suferința acestuia. — Vezi dacă ți se potrivește. Cu mîini tremurînde, Îmi potrivesc borseta kaki În jurul pîntecului, Închid catarama și-mi las tricoul să cadă peste ea. În clipa În care mă Întorc, mă zăresc o fracțiune de secundă În oglinda mărime naturală de pe spatele ușii. Îmi vine să plîng. Arăt
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
lui Luke mă ia atît de tare prin surprindere, că-mi scap telefonul din mînă. El se apleacă, mi-l ridică din nisip și mi-l dă. Nu sînt În stare să mă uit la el; Îl iau cu mîini tremurînde și mi-l Îndes În buzunar. Fotografii cu ce? — Becky, trebuie să plec. Luke pare la fel de enervat ca și mine. — Era... Mel. O mică urgență la serviciu. — Bine, Încuviințez din cap și Împing Warriorul Înapoi spre Începutul pistei. Stau cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Împăturesc cele șaptesprezece pagini În două și mă chinui, fără succes, să Îndes foile În plicul Basildon Bond aferent, cînd Îmi sună mobilul, aflat pe noptieră. Luke! O, Doamne. Dar Încă nu mi-a citit scrisoarea! Înșfac telefonul cu mîini tremurînde - Însă, din păcate, nu e Luke. E un număr pe care nu-l recunosc. Sper că nu e Elinor, care vrea să-mi facă morală. — Alo? zic prudentă. — Alo, Becky? Martha sînt. — A, Îmi dau eu părul de pe față, făcînd
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și mă tîrÎi Înapoi pe canapea, răsfoind plicurile. Și atunci Încremenesc. În fața mea se află un pachețel, cu o caligrafie distinctă, cu litere frumos rotunjite. A Venetiei. Îi este adresată lui Luke, dar nu-mi pasă. Rup plicul, cu mîini tremurînde, și Înăuntru găsesc o cutiuță de piele Duchamp. O deschid furioasă - și În ea dau peste o pereche de butoni de argint, smălțuiți. De ce naiba Îi trimite butoni? Din pachet cade un cartonaș crem, cu un mesaj caligrafiat cu același
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
după Good Housekeeping, cînd Îngheț brusc. În fața mea se află revista Vogue. Un număr nou-nouț al revistei Vogue. Cu o supracopertă albastru fosforescent, care mai că nu țipă „CELE MAI SEXY MĂMICI DIN LONDRA“. O trag din raft cu mîini tremurînde, rup ambalajul care conține și un supliment gratuit de călătorie și răsfoiesc paginile. O, Doamne! E o poză uriașă cu mine! Stau pe scara În spirală, În rochia Missoni, iar textul alăturat zice „Rebecca Brandon, guru al shoppingului și soția
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
stele purtat de dor și vânt. Cât mi-aș dori să văd iubirea cea curatăCu pașii de copilă, pierduți prin înserări,... V. DOUA VISE, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016. Îți scriu cu mâna tremurândă, Prin veacul rătăcit departe-n nori, Când primăvara se așază blândă În viața noastră ruptă de ninsori. Legat cu vânturi și cu valuri reci, Mă las purtat spre lumi nedefinite, Luminile se-sting atunci când pleci Spre zările cu soare poleite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
se teme. Ascund în palme flori de liliac, Iar ploilor le dau oceane-ntinse, La umbră cresc doar firele de mac Ce dănțuie-n amurg, de vânt atinse. Îmi las obrazul nins între petale ... Citește mai mult Îți scriu cu mâna tremurândă,Prin veacul rătăcit departe-n nori,Când primăvara se așază blândăîn viața noastră ruptă de ninsori.Legat cu vânturi și cu valuri reci,Mă las purtat spre lumi nedefinite,Luminile se-sting atunci când pleciSpre zările cu soare poleite.Când sufletele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
sub lovituri de bâtă să sărute dosul celorlalți 4. Prin vara lui 1951, un țăran a fost obligat să își lovească fiul, F.M., care avea în jur de 18-20 de ani, dar a refuzat răspunzându-i lui Țurcanu cu vocea tremurândă și printre lacrimi: „Cum să-mi pălmuiesc copilul, nu l-am pălmuit când era mic, că n-a fost nevoie”. Neimpresionat, Țurcanu a insistat: „Îți dau ordin să-l pălmuiești” și l-a împins pe I. înspre fiul său. Cei
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
stăpânii lor, iar dacă au pisoi, îi duc în locuri ferite, iar uneori dispar din casă. Șobolanii și șoarecii încep să alerge, ignorând prezența oamenilor, chițcăie, își părăsesc ascunzișurile și fug cât mai departe de locuințe, cu gurile și nările tremurânde. Maimuțele manifestă semne de agitație mare cam cu o zi înainte de un seism puternic, sunt nervoase, sar din copac în copac și provoacă un zgomot asurzitor. Animalele sălbatice sunt mai sensibile la cutremure decât cele domestice, deoarece instinctele lor nu
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
mă simțeam mai bine În pielea mea. Norma Abdow Își deschise dulapul, se uită Înăuntru și țipă: ― Groaznic! M-am oprit În timp ce-mi desfăceam șireturile de la apărători. De-o parte și de alta a mea, cu mișcări rapide, tremurânde, prietenele mele și-au dat jos hainele. S-au Înfășurat În prosoape. ― Fetelor, spuse Linda Ramirez. Pot să Împrumut niște șampon? ― Numai dacă o să mă servești mâine la masă. ― Nici gând! ― Atunci nu primești șampon. ― Bine, bine. ― Bine, ce? ― Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Dar nu puneam prea multă inimă. Și eram prea Înaltă ca să fiu Olga Korbut. Mai târziu, la un moment dat, a ajuns la mine vâjâitul unei bărci cu motor. Mi-am umbrit ochii cu o mână, ca să privesc peste apa tremurândă. O șalupă trecea În viteză. La volan era Rex Reese. Cu pieptul gol, bând bere și purtând ochelari de soare, ambala motorul la maximum, trăgând după el un schior nautic. Era Obiectul, desigur, În costumul ei de baie cu trifoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trebui să fiu, George? îl întrebai curios. Afară! Afară trebuia să fii. În fața porților închise. În fața elevilor pe care i-am convins să mă urmeze și cărora le-am spus să nu-ți dea drumul înăuntru, zise cu o voce tremurândă. Se pare că ai eșuat, George. La fel cum ai eșuat să conduci asaltul împotriva Gardienilor când au ocupat școala. Nu puteai să intri. Am închis porțile cu ore în urmă și am trimis patrule în toată școala. Au cercetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în câteva clipe, dar porniră din nou, probabil bucuroși că nu erau ei în locul lui. Când mai aveau doi pași până la ușă, aceasta se deschise singură, însoțită de eternul scârțâit și de... Dutrumof! Cel care aduce ploaia? se auzi vocea tremurândă a celui osândit. Nu. Îmi pare rău pentru tine, rombule! Norii vin prea târziu din câte văd, zise Aneriu. De unde știa că e un Romb Argintiu? Însemnele se aflau pe partea stângă a condamnatului. Privirile celui din tocul ușii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
câte depindeau de prestația mea! Nu câte... ci câți! Nu cred că ne-am prezentat. Eu sunt Corvium! Se uita uimit și un pic speriat la mine, dar își reveni. Altanovici Helur, călăuza ta credincioasă, zise el cu o voce tremurândă. Încântat! Nu pot decât să spun același lucru. Din depărtare se auzi motorul unui elicopter cu trei pale care se apropia vertiginos de clădire. Amândoi am încremenit! Din ce în ce mai aproape! Mi-l imaginam pe Sergheiov pândind din acea cameră din subsol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pământul în jurul său, și îl refuză. Ceru altul. Își dădea seama că secundele trec și nu mai era mult timp. Sângele rece care îl posedase până atunci începu să dispară. Îl inspectă și pe al treilea, îl băgă cu mâini tremurânde în BKG, asigură arma, o puse pe umăr, ochi și... Un sunet înfundat se auzi din curtea interioară și imediat urmă și o explozie. Proiectilul lovi coada elicopterului care acum se învârtea, imposibil de controlat. Altanovici zâmbi mulțumit. În subsol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Pollio nu s-a învoit în ruptul capului ca principele să accepte donații benevole de la particulari. Cu mare greutate, a acceptat să primească neînsemnate oferte de bani de la câțiva regi vasali și de la unele populații supuse. Își netezește cu degete tremurânde cele câteva fire răzlețe de pe țeasta pleșuvă. El se dădea de ceasul morții, explicându-le că resursele sunt minuscule față de mărimea uriașă a cheltuielilor, iar Pollio tu ruia întruna despre siguranța statului. — Tu vorbești de parcă tezaurul militar sustrage bani din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în inimă. De ce Vipsania, în afară de Drusus al lui Tiberius, a dat naștere unor copii care nu seamănă nici cu el, nici cu ea? Și totuși, toți patru au un aer comun. Până și amărâta de Asinia... Își trece o mână tremurândă peste chip. Degeaba. Blestemata imagine mongoloidă nu dispare. Mai încearcă o dată. Uf! S-a dus. Toranius tușește ușor ca să-i atragă atenția. Gallus ridică mirat fruntea spre el. Tot aici e? — N-ați plecat încă? hârâie răgușit. Îi cumperi, stăpâne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fie în pericol! CAPITOLUL IX Prinde aproape temător între palme obrazul delicat, atinge în treacăt fruntea bombată, ca de copil. Se apleacă cu respirația întretăiată și își trece buzele fierbinți peste sprâncenele arcuite. Linge apoi pielea mătăsoasă. Simte sub degetele tremurânde con turul fin al pomeților. Nu e nevoie s-o vezi, chiar și ascunsă de umbrele nopții, chiar orb de-ai fi, tot îți dai seama cât este de frumoasă. Și toată această frumusețe este a lui. Pe Hercules! Numai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
final, în fața ochilor lui uluiți, să ia forma unui chip lipsit de viață, cu orbite goale și rânjt hâd. Îngrozit, face un pas înapoi. Varus! Visul de azi-noapte îi revine tumultuos în minte. Pune potirul înapoi pe altar cu mâini tremurânde. Încearcă să se stăpânească, dar glasul cu care începe rugăciunea îi sună până și lui străin în urechi: — Iane pater, Jupiter, Mars, Quirine, Bellona și voi, lari, stră moșii Claudiilor, ce ne tragem din sabini... Îi trebuie un efort supraomenesc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-a găsit lobul de sus al ficatului la taur... Cu chipul ca de piatră, rex poruncește să se repete sacrificiul: — Vom continua jertfirea de vite până când mânia zeului se va îmblânzi. Preotul lui Jupiter apropie de ochi cu mâini tremurânde pe ti cul de papirus pe care sunt notate formulele consacrate. Rostește o scurtă rugăciune, urmărind cu degetul cuvânt după cuvânt. Se forțează să nu comită nici cea mai mică greșeală de pronunție, ca nu cumva să anuleze din nou
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e plină de sudoare. Deocamdată nu lucrăm cu greutăți. În primul rând, o să ne concentrăm pe exercițiile cardiovasculare ca să ardem grăsime, și apoi ne vom concentra pe lucratul mușchilor. Merg la vestiar clătinându-mă; fac duș stând pe niște picioare tremurânde, după care mă duc la muncă. Dar știți ce e ciudat? E ciudat că, deși sunt obosită, mergând pe stradă în drum spre serviciu și oprindu-mă un pic să cumpăr o sticlă de apă plată, nu cred că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cântare întrupată! De-al aplauzelor fior, Apărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. Ca zefirii ce adie Cânturi dulci ca un fior, Când prin flori de iasomie Își sting sufletele lor, Astfel notele murinde Blânde, palide, încet, Sbor sub mîna-ți tremurânde, Ca dulci gânduri de poet. Sau ca lira sfărâmată Ce răsgeme-ngrozitor, Când o mână înghețată Rumpe coardele-n fior, Astfel mîna-ți tremurândă Bate-un cântec mort și viu, Ca furtuna descrescândă Care muge a pustiu. {EminescuOpI 19} Ești tu nota
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Când prin flori de iasomie Își sting sufletele lor, Astfel notele murinde Blânde, palide, încet, Sbor sub mîna-ți tremurânde, Ca dulci gânduri de poet. Sau ca lira sfărâmată Ce răsgeme-ngrozitor, Când o mână înghețată Rumpe coardele-n fior, Astfel mîna-ți tremurândă Bate-un cântec mort și viu, Ca furtuna descrescândă Care muge a pustiu. {EminescuOpI 19} Ești tu nota rătăcită Din cântarea sferelor, Ce eternă, nefinită, Îngerii o cîntă-n cor? Ești ființa-armonioasă Ce-o gândi un serafin, Când pe lira-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]