880 matches
-
cu un gest, dar nu-i spuse că Discipolul anulase victoria de care pomenea. Leej, cu ochi strălucind, veni la el. - Nu-ți dai seama, zise, că l-ai învins pe Discipol? Ea-i mângâie brațul cu degete agile și tremurătoare. - Vino! zise Gosseyn. Se îndreptă spre sala de pilotaj. Când intră, Yanar se apleca atent, deasupra receptorului radiometric. Dintr-o ochitură, Gosseyn se dumiri ce făcea: aștepta noi instrucțiuni. Fără să scoată o vorbă, se apropie și, peste umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să se târască - darămite să meargă. Și era îndemnat de impresia și mai disperată că nu mai avea decât câteva minute. Minute în care trebuia să-l învingă pe Discipol. Coborî cu stângăcie treptele și înainta spre forma de umbră tremurătoare. A-l vedea pe Zeul Adormit mergând spre el cu intenții ostile, trebuie să fi fost o experiență distructivă. Cuprins de o groază frenetică, Discipolul încercă să scape prin singura metodă de care dispunea. Din silueta întunecată țâșni energie. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Prietenii lui Jarvey se și aflau la locul crimei, încordați și solemni în costumele lor spațiale. La vederea acelui morman de cioburi metalice și de carne însângerată, Grosvenor simți că i se pune un nod în gât. Deodată auzi vocea tremurătoare a lui Kent: - Ținea morțiș să se ducă singur, nebunul! Kent era, se pare, prieten bun cu Jarvey, principalul său asistent. Cineva vorbise probabil pe banda de frecvență rezervată chimiștilor, căci Kent exclamă: - Da, trebuie să i se facă autopsia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Atingându-l pe umăr pe unul dintre oamenii din preajma lui, îi spuse: - Ai avea ceva împotrivă dacă aș asculta cu ajutorul dumitale pe banda de frecvență a chimiștilor? - Poftim. În clipa când atinse cu degetele brațul celuilalt, Grosvenor auzi un glas tremurător: - Cel mai groaznic este că pare să fie o crimă fără motiv. Cadavrul e o masă informă de carne, dar cred că nu lipsește nimic din el. Smith, biologul, rosti pe un ton lugubru: - Ucigașul l-a atacat pe Jarvey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la mine, ci și la căpitanul Leeth. Amândoi am hotărât să-i acordăm domnului Grosvenor câteva minute pentru a-și expune soluția și pentru a încerca să ne convingă de eficacitatea ei. Grosvenor se ridică și începu, cu un glas tremurător: - La Institutul de nexialism se învață că între fenomenele descrise de diferite științe exista o strânsă interdependență. E o idee foarte veche, desigur, dar una este să aprobi formal o idee, și alta să o aplici în practică. La Institut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de corli n-ar fi fost în stare să absoarbă o asemenea cantitate de energie; însemna, deci că la mijloc fuseseră și niște mașini. Deodată auzi pe cineva spunând: - Ar trebui să trimitem o unitate mobilă împotriva acestor ființe! Vocea tremurătoare îl neliniști pe Grosvenor, dar și pe ceilalți, așa că Morton simți nevoia să-i îmbărbăteze: - S-ar putea ca acest demon oribil, ieșit parcă dintr-un coșmar, să fie o ființă mai inofensivă decât pisicuța aceea drăgălașă, care ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la concluzia ei logica, în situația de față... - Domnule Grosvenor, îl întrerupse căpitanul cred că încep să înțeleg unde vrei să ajungi. Ai de gând să ne propui un nou plan, nu-i așa? - Da, recunoscu nexialistul, cu o voce tremurătoare. - Domnule Grosvenor, sunt sigur că ne vei oferi o soluție îndrăzneață și plină de imaginație, și te-aș ruga s-o expui... însă peste cinci minute. Cinci minute mai târziu Grosvenor își expuse așadar planul în fața tuturor membrilor expediției. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ceață, cu mâna lipită de obrazul lovit. Din pricina slăbiciunii și a fierbințelii pe care o simțea, izbuti cu greu să-și vâre în gura antidotul. Prefăcându-se că-și duce mâna la gură, înghiți antidotul, apoi spuse, cu un glas tremurător: - Bine, sunt nebun. Ei și? Deși surprins de această reacție, Kent nu lasa să i se vadă mirarea. - De fapt, ce dorești? îl întrebă el, pe un ton sec. Grosvenor avu o senzație de greață, pe care și-o învinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Extrem de cinstit. Rațiunea ar fi inutilă, iar abordarea afectivă ar cere un tratament amplu și îndelungat. Nu văd nici un motiv pentru care ar trebui să ne batem capul. Să-și trăiască viața așa cum îi convine. - Dacă crezi, spuse cu glas tremurător Fara, că această cacialma m-ar putea face să mă întorc, ești nebun. E vorba de peretele din stânga al clădirii. Știu că nu e nimeni acolo. - Dragă Rad, spuse bătrânul, sunt întru totul de acord să-l las să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să știi că banii se plătesc și că din această amendă Arsenalele alocă jumătate propriilor trezorerii. Cealaltă jumătate... Se auzi un pocnet și pe masă căzură bancnote așezate într-un teanc frumos împachetat. - E pentru dumneata, continuă vocea. Cu degete tremurătoare, Fara își strecură în buzunarul interior teancul de bancnote. Trebuia să facă un mare efort, mintal și fizic, pentru a se concentra asupra următoarelor cuvinte ce se rostiră: - Nu trebuie să presupui că ai scăpat de necazuri. Pentru a-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
două o desparte, În largi brazde de argint Ce se mișcă strălucind Și în umbră [-n sbor] mi-l cură Și prin verdea boltitură; Numai p-ici și pe colea Soarele mai pătrundea, Ici e umbră, colo soare Pe ape tremurătoare. El pe maluri înflorite, Vede turme rătăcite; l02 {EminescuOpVI 103} {EminescuOpVI 104} {EminescuOpVI 105} Caii pasc lângă pîrae, Ca la lebede se - ndoaie Gâtul lor. Iar capul mic Ei de-odată îl ridic' Și urechile ciulesc Pe când luntrea o zăresc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pipă între degetele lui lungi și osoase. Probabil ca să-și stăpânească agitația. Tremura. Faptul că rămăsese singur l-a speriat. Am așteptat să-i crească panica, să-și scoată din buzunar punga de tutun și să-și umple, cu degetele tremurătoare, pipa. Abia atunci l-am admonestat: "Unde crezi că te afli aici? La un bar?" încurcat, speriat, îngrozit, și-a vârât pipa în buzunar. După care m-a privit disperat. Nu știa ce să facă acum cu mâinile. Ochi lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu brânză. — Ignatius știe să fac-un sos cu brânză grozav. — Asta-i foarte frumos din partea lui, spuse bătrânul. Alți băieți umblă creanga tot timpu’. De ce nu-ți ții gura? îi spuse polițistul bătrânului. — Ignatius, întrebă doamna Reilly cu voce tremurătoare, ce-ai făcut, băiete? — De fapt, mamă, cred că el a fost cel care a început toată povestea. Arătă cu punga cu partituri spre bătrân. Eu nu făceam decât să stau aici și să te aștept, rugându-mă în gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în dreptul buzelor lui cărnoase, o umflă și așteptă cu ochii strălucind în reflectarea tehnicolorului. După bătaia unei tobe, coloana sonoră se umplu de viori. Eroina și Ignatius deschiseră simultan gura, ea ca să cânte, el ca să geamă. În întuneric, două mâini tremurătoare se loviră cu violență. Punga de floricele explodă cu un bubuit. Copiii țipară. — Ce-i zgomotul ăsta? îl întrebă pe patron femeia care vindea dulciuri. — E din nou aici astă-seară, îi răspunse acesta, arătând în partea cealaltă a sălii silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mâine, la interscția dintre străzile Canal și Regală. — E-n regulă, don’ profesor. George își luă pachetele și dădu să plece. Să-ți ții gura, mai adăugă el. — Vedem noi, răspunse grav Ignatius. Mâncă un crenvurșt ținându-l cu mâini tremurătoare și apoi scoase din buzunar fotografia. Privit de sus, trupul femeii părea mai respectabil și mai puțin intimidant. Vreo profesoară de istorie romană sărăcită? O medievalistă ruinată? Ce păcat că nu-și arăta și fața! Dădea impresia de singurătate, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai avut nici o reținere să strice aranjamentul impecabil al afinelor din Albastrurile de Aprilie Aduc Galbenurile de Mai de Peter Kitchell, iar Armanoush nu a avut nici cea mai mică ezitare când a Înfipt lingurița În crema de zahăr ars tremurătoare și catifelată ce reproducea tabloul lui Jackson Pollock, Substanță Pâlpâitoare. Însă În ce privește conversația n-au fost În stare să facă nici măcar jumătate din progresele pe care le făcuseră cu mâncatul. Nu că lui Armanoush nu i-ar fi plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
doi tipi duri cu fețe fioroase, Înspăimântători și mohorâți. Fără să scoată o vorbă, le-au dus până la următoarea stație de benzină. După ce le-au lăsat acolo și camionul a dispărut, Rose a sărutat-o pe Armanoush cu niște buze tremurătoare, aproape plângând de spaimă. — O, Doamne, dacă erau niște oameni răi? Puteau să ne răpească, să ne violeze, să ne omoare și nimeni nu ne-ar fi găsit trupurile. Cum de-am putut să-mi asum un asemenea risc? Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
recompensele divine despre care era convins că se Înfăptuiau mai puțin prin manifestări grandioase și mai curând prin mici semne și daruri precum acesta. — Citește! a ordonat sergentul lovind foile. Hovhannes Stamboulian și-a pus ochelarii și cu un glas tremurător a citit tare primele versuri: Copilul plânge-n somn fără să știe de ce, Un suspin de dor Înăbușit și totuși nesfârșit Ce nu poate fi mângâiat Astfel tânjesc după tine,... — E o poezie, l-a Întrerupt sergentul, accentuând ultimul cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În clipa asta nu era deloc așa. Văzând expresia Îngrozită de pe chipul vecinei, Armanoush a ieșit din transa ei și a Început să se lase pradă fricii. L-a tras pe Yervant aproape de ea și a șoptit cu niște buze tremurătoare: — Fiule, du-te până la unchiul Levon acasă... Spune-i să vină imediat Încoace. Spune-i ce s-a Întâmplat. Casa unchiului Levon se afla În apropiere, cum dădeai colțul pieții. Locuia singur Într-o casă modestă, cu două etaje, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Și dacă nu-mi spune? a spus Rose. — O să-ți spună. Dacă o Întrebi frumos, o să-ți răspundă frumos, a spus rar Mustafa. Fără mustrări. Trebuie să rămâi calmă. Uite, bea niște apă. Rose a luat paharul cu niște mâini tremurătoare. — Se poate așa ceva? Fata mea să mă mintă! Ce prostie din partea mea să am Încredere În ea. Tot timpul am crezut că e În San Francisco la bunică-sa și s-a dovedit că ne-a mințit pe toți... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei cu ochii lui Întunecați și strălucitori, umbriți de sprâncene negre, stufoase, cu nasul lui ascuțit și mustața subțire care creștea În jos, până la bărbie, și care-i dădea aerul că zâmbea chiar și atunci când era trist. Cu o voce tremurătoare și negăsindu-și cuvintele, a anunțat-o cine era și apoi i-a spus, pe jumătate În turcă, pe jumătate În armeană, că venise tocmai din America să-i dea de urmă. Oricât de mult ar fi vrut să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
metri lungime pe doi optzeci lățime: o știu pentru că am supraviețuit)“. Concluzia tatălui acelui biet băiat: „Și toate aceste realități, toată speranța pe care Domnul ne cerea să o punem În El, Împreună (maică-mea și cu el), lîngă lumina tremurătoare care Îi făcea obrazul și mai trandafiriu afundat În steaua umedă a părului. Simțeam cum urcă În noi durerea enormă a sacrificiului (moartea mea!), simțeam că urcasem parcă pe creștetul lumii, chemați să ne asumăm o sarcină supraomenească, Înălțați, Înnobilați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a decide e în mâinile altora, când nu le poți influența judecata, nu-ți rămâne decât să aștepți. N-au avut mult de așteptat, telefonul a sunat în timp ce Marta strângea masa. Cipriano Algor se precipită, apucă receptorul cu o mână tremurătoare, spuse, Olăria Algor, la celălalt capăt al firului, o femeie, secretară sau telefonistă, întrebă, Sunteți domnul Algor, Da, eu sunt, Un moment, vi-l dau pe domnul șef de departament, timp de un nesfârșit minut, olarul trebui să asculte muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nedefinite apărură și dispărură. Un tremur violent zgudui membrele lui Cipriano Algor, curajul lui slăbi ca o frânghie din care se rupeau ultimele fire, dar înăuntrul său auzi un țipăt care îl chema la ordine, Amintește-ți, chiar dacă mori. Lumina tremurătoare a lanternei mătură încet piatra albă, atinse ușor niște pânze întunecate, urcă, și se văzu corpul unui om așezat. Lângă el, acoperite tot cu pânze întunecate, mai erau cinci trupuri tot așezate, drepte toate ca și cum un cârlig de fier le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pipă între degetele lui lungi și osoase. Probabil ca să-și stăpânească agitația. Tremura. Faptul că rămăsese singur l-a speriat. Am așteptat să-i crească panica, să-și scoată din buzunar punga de tutun și să-și umple, cu degetele tremurătoare, pipa. Abia atunci l-am admonestat: „Unde crezi că te afli aici? La un bar?” Încurcat, speriat, îngrozit, și-a vârât pipa în buzunar. După care m-a privit disperat. Nu știa ce să facă acum cu mâinile. Ochi lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]