611 matches
-
ciudate comunicări dintre cer și pământ. 1. Un semn plutea deasupra Europei. Poate că era un semn al cerului pentru schimbările ce abia urmau să vină. Dar despre asta doar marea cometă care își etala, noapte de noapte, strălucitoarea ei trenă de paiete cosmice ar fi putut să spună dacă era așa ori ba. Însă... ea tăcea. 2. La Roma avea loc o înălțare mai puțin obișnuită spre ceruri. Curajoasa doamnă Blanchard se avânta entuziastă în cel de-al doilea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și, înainte de a intra, examină încăperea. Ochii ei crescură neobișnuit de mari. Exprimau doar uimire, căci zărise cu totul altceva decât se așteptase. O puzderie de romburi, puncte și linii îi acopereau în întregime tatăl și se prelungeau cu o trenă la fel de colorată pe podele. Roșu viu, albastru transparent, galben și verde auriu, într-o feerică îmbinare, ca o veritabilă mantie de magician sau ca pelerina unui prinț fermecat. Și el stătea aplecat peste secrétaire, în dreptul ferestrei, și descifra niște desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ale Toinettei de a o nimeri pe cealaltă... ― Dar... Dar... Ce se întâmplă?... Ce-i cu tine? ― Am... Ah!... O migrenă... Ah!... Îngrozitoare! Papucul Toinettei înghesuia sub pat un fel de cârpă cu broderii colorate și, ceva mai încolo, de sub trena neglijéului răsăreau... doi craci. Doi craci?... Ledoulx întinse un deget însângerat spre ei. Dar cum naiba se numeau pantalonii ăia strâmți și bățoși? ― L’itzarí!... Ce caută l’itzarí de tzaran aici, în dormitor?... Toinette nimerise, în sfârșit, mâneca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tristețea ce mă va ucide. Autocamioanele scrâșnesc din frâne și scârțâitul lor îmi intră în creier, ca un cuțit știrb și ruginit. O curvă chioară se plimbă pe stradă în rochie de bal, cu brațele goale. Ea mătură trotuarul cu trena albă a foilor lungi, ca să nu i se vadă „icsul” picioarelor. Are, desigur, genunchii frecați unul de celălalt. Se vede asta, după cum își aruncă pașii, lateral, în mersul ei de boșoroagă. Am surprins-o, într-o noapte, șterpelind o gogoașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din palme. Ignatius se iți pe deasupra marginii scenei și văzu că patroana plecase. În locul ei era un stativ împodobit cu inele. Ce avea de gând domnișoara O’Hara? Pe scenă lunecă apoi Darlene, într-o rochie de bal, cu o trenă lungă din plasă de nylon. Pe cap purta o pălărie monstruoasă de epocă și pe braț o pasăre la fel de monstruoasă. Încă cineva aplaudă. — Mira, plătești acu’ sau e vai de tine, cabron. — Erau desigur mulți tăurași la balu’ ăla, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
deschisă și capitonată cu catifea purpurie ce cade în falduri peste tot. Capra era un coș de flori, în locul scărilor o mare coroană. Regina era îmbrăcată într-o rochie de brocart alb, gulerul Valois cu perle de toate culorile, o trenă nesfârșită garnisită cu dantele, pe umeri o mantilă de satin alb pe margine cu zibelină, pe cap diadema de perle oferită de orașul București la căsătorie. Opt cai bogat înhămați, cu pene și egrete albe, sunt încălecați de jochei îmbrăcați
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
un fanariotism inculcat acestei categorii în doze noi, considerabile, în răstimpul perioadei comuniste. S-au creat reflexe durabile în acest sens păgubitor. Cârmuirile ce s-au succedat după prăbușirea lui Ceaușescu, începând cu cea a lui Iliescu, au poftit o trenă "culturală", iar o bună parte din literați abia aștepta să muște din nadă. Au fost mai întâi atrași cei cu state oportuniste și adesea cu poziții de nomenclaturiști sub dictatură, hârșiți în "aranjamente" cu puterea, dobândind noi demnități: Marin Sorescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
zic: toți poeții care îmi plac. Nu le datorez și nu îmi datorează nimeni nimic. Lor le datorez eu totul. Ce am fost și ce-am ajuns, lor, POEȚILOR, le datorez. Și încă și mai mult. Cred că sunt doar trena unei mari poezii. Gheorghe Grigurcu spunea într-un interviu că "epigonii nu sunt decât niște sinucigași"... Dar nu sunt inspirat, așa că te rog a mă absolvi de a da un răspuns mai detaliat la această întrebare. Laurențiu Ulici a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este o schemă strategică mai puțin inspirată). Pe moment România este avantajată, dar pe termen lung rămâne suspiciunea că o mișcare de acest fel mai poate avea loc cel puțin o dată. Ceea ce înseamnă că Nokia va purta de pe acum o trenă, cea a neîncrederii în statutul de angajator de cuvânt 210. Vom trata mai pe larg o altă dimensiune anunțată, cea a leadership-ului. Cultura și leadership-ul sunt fețe ale aceleiași monede. Lucrul cel mai important pe care îl fac liderii este
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
părerea că FCM Bacău are prima șansă la promovare, antrenorul romașcanilor a spus: “Da, rămân în continuare la părerea că FCM este principala candidată la promovare. OȚelul II Galați e o echipă tânără și nu cred că va putea duce trena până la finalul sezonului. Nu cunosc echipa Mesagerul, dar din rezultate și din ce am auzit, e o echipă bună, cu un joc bun și cred că poate să se înscrie la promovare. E păcat că Bacăul a ajuns să joace
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
putea să aibă nevoie mai târziu. Era așa de absorbit încât aproape că nici n-a sesizat jinn-ul. Spiritul s-a materializat pe-o creastă, la mai puțin de patruzeci de metri distanță. Avea părul negru, ochii negri și o trenă de flăcări care nu scoteau fum. Jinn-ul și-a ridicat brațele și alte flăcări au izbucnit ca să le urmeze. La naiba ! a exclamat Charlie. Apoi băiatul s-a întors și-a rupt-o la fugă. Danny n-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pleci! Trebuie să plec. Nu-i nimic altceva de făcut. Îmi pare rău. și-a clătinat capul, iar ea n-a priceput ce voia să Însemne asta. Un fulger. Apa care se scurgea de pe acoperiș s-a transformat Într-o trenă de cristale pierdute grabnic În Întuneric. În paloarea aceea fugară, violacee, Johan i-a văzut ochii roșii, aburiți de lacrimi, dar și surâsul. Ar trebui să mergem, Johan. Mi s-a făcut somn. Acum? Dar n-a stat ploaia! Doar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ele li se putea face ceva ce văzusem acasă la un coleg de școală, a cărui dragoste pentru animale nu cunoștea granițe: de trupul muștei puteai lipi bucăți de ață colorată. Arătau nostim, cum își luau ele zborul cu o trenă roșie, albastră și galbenă și se roteau deasupra mesei din bucătărie. Matthias și cu mine ne întreceam la prins muște cu mâna de pe faianța pereților. „Mai bine prinzi muște în mâini, decât să tai frunză la câini“, ne lăuda bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui Florică sunaseră ca un blestem. Casandra ar fi dat orice pentru ura cu care domnul Popa îi închise fereastra-n nas lui Florică. * Contesa pășea desculță într-o grădină alb-negru. Mii de heruvimi de bronz o urmau ținându-i trena, dar nici unul nu era cel adevărat. Ea se întoarse și, pentru că nu suporta copiile, pocni din degetele-i de alabastru - heruvimii intrară în pământ. Impropriu spus pământ, de fapt căzuseră într-un nor cenușiu, pentru că visul Contesei avea loc, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
era, da nici nevastă-sa nu părea îmbrăcată mai bine. Săraca! Cuprinse de o afinitate reciprocă, bruscă și simultană, cele două femei se îmbrățișară în mijlocul magazinului cu rochii de mireasă. - Care-ți place? Marianei îi plăcea una cu paiete și trenă lungă. Doamna Popa scoase cu nonșalanță un portofel cu o chinezoaică zâmbitoare cu și fără costum de baie și achită rochia pe loc. - Lasă, că o să-l nășești și tu pe Șerbănică al meu. Șerbănică se dovedi a fi Roxănica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și nu trebuie să ne fie frică de nimic! Iepurașul: Nu pot să-l sufăr pe ăla, trebuie să fie un om rău. (Împăratul intră. E îmbrăcat într-o cămașă de noapte lungă, pe care o târăște ca pe o trenă. Coroana de pe cap îi este legată pe sub fălci, cu o panglică lată.) Împăratul: (văicărindu-se) Of, of, of, nu mai pot! Domnița: Tăticule, de ce nu dormi la ceasul ăsta? Împăratul: (arată coroana) Fiindcă mă strange... Domnița: Coroana? Împăratul: Da, mă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
el ipostaziază o variantă ideală, epurată de păcate a eroului salvator. Logica simplificării este parte din regula jocului ficțional. Și ca în orice înfruntare ce se revendică de la mit, Binelui îi răspunde, în oglindă, Răul ce trece prin istorie, cu trena sa sângeroasă. Doctorul Julius Argos este, ca Septimus al lui Edgar P. Jacobs, o figură luciferică și damnată. El dă chip părții întunecate a lumii care se naște odată cu stăpânirea științei. Infernal și ubicuu, însoțit de agenți brutali de care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un salt dibaci, se micșoră cu rapiditate în cleștarul verzui al atmosferei pădurii, pe acolo, pe unde fluturi violeți înaintau în zvâcnete și zigzaguri cu efect de caleidoscop. În curând, se înapoie, smuncindu-și coada lungă după ea, ca pe o trenă plimbată pe pardoseala de mozaic a unui castel. Adusese câteva frunze zemoase, ținându-le sus, în lăbuța gingașă. Vânătorul O'Piatră preluă frunzele purtate cu grijă de simpatica maimuțică, afișând o grimasă de satisfacție în vopsiții lui pomeți. Manevrând fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
magică, doar de el cunoscută, vestitoare de erupții și prăvăliri de munți! „Așa va fi, pentru că tot eu am prevăzut - și nu m-a crezut nimeni - cutremurul din Lisabona și explozia vulcanică din Java. Urmărind o cometă, am prezis că trena ei va șterge un colț din Siberia: a fost un prăpăd...” Lisabona! Înseamnă că Astrologul are două sute de ani! Alt potlogar! Dar e bine așa: nimic din cele prorocite de cătrei cei doi vagabonzi nu se va împlini, mulțimea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-o razna, de-ar fi petrecut o săptămînă acolo; pe Thomas l-a pufnit rîsul gîndindu-se. Ori poate - sărmana! - s-ar fi sinucis după prima zi; sau ar fi aprins cu mîna ei orașul, fiindcă s-ar fi temut că trena cometei nu ar fi fost suficient de rece pentru a Încremeni tot ce mișca În urbe. Pe urmă, de i-ar fi stat În putință, ar fi pîrjolit și alte citadele, mult mai vinovate, dar fățarnice; sub aparența cuvioșeniei ascundeau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
batista albă, asortată, din buzunarul hainei, ca să nu mai vorbim de pantofii albi cu șireturi, îl fac să semene cu Fred Astaire, mai mult ca niciodată. Nici Liliane nu e mai prejos: are pe ea o rochie de seară, cu trenă și cu spate gol. Poartă un pantof oranj, cu toc, asortat la culoarea ghipsului și a cârjei. Rochia de tafta - și ea oranj - are o despicătură foarte adâncă pe partea ghipsului. Într-un cuvânt, Liliane e ridicolă. A mai îmbrăcat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
apa separat, pliculețele poți să le păstrezi. Jean revine cu un ceainic încăpător. Fără să-l întrebe nimic, toarnă apa fierbinte direct în frapieră. Lionel cade iarăși într-o stare de beatitudine. Liliane se foiește tot mai tare pe scaun: trena rochiei o jenează teribil. Lionel comandă o foarfecă. De la bucătărie vine un picolo cu o tavă de argint, acoperită de un clopot. Robert anunță la lampă: — Foarfece Solingen, natur. Picolul ridică ceremonios clopotul. Lionel ia foarfeca și își scoate picioarele
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
e prima oară în viața lui de câine când a băut șampanie încălzită, făcută șpriț. În semn de protest, latră nervos. Lionel se apropie de scaunul lui Liliane, lăsând în urma lui mari băltoace, cum a mai făcut nu demult. Taie trena rochiei în dreptul despicăturii, croindu-i astfel fetei o minijupă ultra sexy. Toți bărbații din sală pot observa cu ochiul liber că Liliane poartă un portjartier care-i susține doar ciorapul de pe piciorul valid. Foarte îndatoritor, Jean întreabă: — Trena să v-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel. — Cine nu vă cunoaște pe dumneavoastră în orașul nostru? Ne mai uităm și noi la televizor, mai citim ziarele, mai vorbim cu clienții. — Parcă te cunosc de undeva. — De la moartea lui Roman, instalatorul polonez. În fața taxiului apar Jean, cu trena de la rochia lui Liliane și foarfeca Solingen, și Gustave, cu lada de șampanie. — Domnule Lionel, ați uitat trena și foarfeca, îi spune chelnerul. Păstrează trena bacșiș. Împarte-o cu Gustave, deși nu merită. M-a făcut de râs cu Château
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
citim ziarele, mai vorbim cu clienții. — Parcă te cunosc de undeva. — De la moartea lui Roman, instalatorul polonez. În fața taxiului apar Jean, cu trena de la rochia lui Liliane și foarfeca Solingen, și Gustave, cu lada de șampanie. — Domnule Lionel, ați uitat trena și foarfeca, îi spune chelnerul. Păstrează trena bacșiș. Împarte-o cu Gustave, deși nu merită. M-a făcut de râs cu Château Piérrot-ul lui. Foarfeca o luăm. Era pe notă. Gustave, de rușine, e gata să scape lada. O scapă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]