599 matches
-
să te fac mai viu decât ai fost vreodată. Pentru prima oară îți vei vedea porii deschizându-se că niște boturi de pești și-ți vei putea asculta rumoarea sângelui în galerii și vei simți lumina lunecîndu-ți pe cornee ca trena unei rochii; pentru prima oară vei înregistra înțepătura gravitației ca un spin în călcâiul tău, și omoplații te vor durea de imperativul aripilor. Îți făgăduiesc să te fac atât de viu, încât căderea prafului pe mobile să te asurzească, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o excursie cu școala, când eram mic, am intrat Într-o mlaștină În Huci la Buciumeni și era să mă Înec. La Spătărești la nunta lui Huși, fata lui tante Maria Vârnav, am făcut tumba pe voalul miresei ( Îi duceam trena și era să cadă pe spate). V-am spus, cioburi colorate. Vă mulțumesc foarte mult și aș vrea să rămânem În legătură. Cu toată stima, Dan Nemțeanu </citation> <citation author=”NICOLESCU Eugenia” loc=”București” data =”2 iunie 1972”> Stimate D-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
un fanariotism inculcat acestei categorii în doze noi, considerabile, în răstimpul perioadei comuniste. S-au creat reflexe durabile în acest sens păgubitor. Cârmuirile ce s-au succedat după prăbușirea lui Ceaușescu, începând cu cea a lui Iliescu, au poftit o trenă "culturală", iar o bună parte din literați abia aștepta să muște din nadă. Au fost mai întâi atrași cei cu state oportuniste și adesea cu poziții de nomenclaturiști sub dictatură, hârșiți în "aranjamente" cu puterea, dobândind noi demnități: Marin Sorescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
zic: toți poeții care îmi plac. Nu le datorez și nu îmi datorează nimeni nimic. Lor le datorez eu totul. Ce am fost și ce-am ajuns, lor, POEȚILOR, le datorez. Și încă și mai mult. Cred că sunt doar trena unei mari poezii. Gheorghe Grigurcu spunea într-un interviu că "epigonii nu sunt decât niște sinucigași"... Dar nu sunt inspirat, așa că te rog a mă absolvi de a da un răspuns mai detaliat la această întrebare. Laurențiu Ulici a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
părerea că FCM Bacău are prima șansă la promovare, antrenorul romașcanilor a spus: “Da, rămân în continuare la părerea că FCM este principala candidată la promovare. OȚelul II Galați e o echipă tânără și nu cred că va putea duce trena până la finalul sezonului. Nu cunosc echipa Mesagerul, dar din rezultate și din ce am auzit, e o echipă bună, cu un joc bun și cred că poate să se înscrie la promovare. E păcat că Bacăul a ajuns să joace
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
cugetul meu devine, pe zi ce trece, tot mai rece, mai lucid și deci mai sceptic lucrul e întrucâtva neașteptat. Grădina mea! Palierii mei cu roze urcătoare... Violetele, bujorii, clematitele, glicinele, daliile, crizantemele mele... De fiecare sezon, altă toaletă, altă trenă, altă înfățișare... Mereu nouă, și totuși aceeași, cu aleile sale înguste, peste care liliecii deutzia și toată colecția de arbuști scuturau cât ținea aprilie și mai parfumata lor ploaie de confetti. Acum rozele sunt îngropate, grădina e tristă: vântul nopții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
el finul praf cosmic pe care l-a adunat în spațiile siderale, prinde între degete, și le dă drumul în aerul liniștit, cele câteva fire de păr blond din coafura Berenicei rămase pe haină, smulge de pe pinteni delicata fâșie din trena Cometei pe care a atins-o în drum... Așa pretinde cel puțin Rostand. Cam așa... Și la drept vorbind așa chiar trebuie să fi fost. Așa se-ntâmplă totdeauna în împrejurări de felul acesta. Parcă văd deci că, reîntorși la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cugetul meu devine, pe zi ce trece, tot mai rece, mai lucid și deci mai sceptic, lucrul e întrucâtva neașteptat. Grădina mea! Spalierii mei cu roze urcătoare... Violetele, bujorii, clematitele, glicinele, daliile, crizantemele mele... De fiecare sezon altă toaletă, altă trenă, altă înfățișare... Mereu nouă și totuși aceeași, cu aleile sale înguste, peste care liliecii, deutzia și toată colecția de arbuști scuturau, cât ținea Aprilie și Mai, parfumata lor ploaie de confetti.... Acum rozele sunt îngropate, grădina e tristă: vântul nopței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dar pornografia are întotdeauna câștig de cauză în fața lucrurilor serioase). Îl vedem pe el cu niște pantofi albi, foarte scumpi și de un prost gust total, cu cataramă, împletiți și ascuțiti la vârf, și cum i se agață în cataramă trena ei; o vedem pe ea cum își cercetează testul de sarcină (proaspăt scos din urină) și cum anunță victorioasă că este; vedem cum nepoțica se apleacă săl sărute pe tataia și pe el cum îi întoarce sărutul, ridicânduse pe vârfuri
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ajunge până foarte departe. La fel se întâmplă și cu televizorul. Dacă, întro primă fază, oamenii de la celelalte posturi priveau cu superioritate mizeriile și stilul precar de-a face televiziune de la OTV, la puțin timp sau încolonat cu toții, cuminți, în trena lui Dan Diaconescu. Mai întâi iau preluat pseudovedetele (Magda Ciumac, Ogică, Tolea Ciumac etc.), apoi stilul cu totul. Înainte, vedetele promovate de televiziuni erau cele care, deși spălate pe creier, aveau sau mimau vreun talent (de obicei, din zona muzicii
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
peste tot. O paranoie ambulantă, cu basma. N-am citit romanul inspirator, dar pot să afirm, cu un entuziasm abia temperat de acrelile meseriei de critic, că Sistemul nervos este cel mai bun film al lui Daneliuc de după 89 ! în trena și în vâna Patului conjugal primul mare film al lui Daneliuc de după Revoluție , dar și cumva în continuarea celeilalte apocalipse românești care a fost Senatorul melcilor. Patul... avea scene colosale și un simț nemăsurat al grotescului, pe care-l transforma
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la buzunarele lor”. Atâta timp cât un ministru accepta că elevii să lipsească de la școală pentru că oricum absentele le sunt motivate, cu sau fără temei, atât timp cât accepta că întro școală și în managementul acesteia părerea mediocrilor să conteze doar pentru că sunt în trena celor de la putere și câtă vreme accepta instaurarea sistematică a fricii față de politrucii înfipți în scaunele de inspectori, nimic nu poate să se schimbe în bine. „Dacă vă întrebați ce are de-a face un doctor cu învățământul o să vă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
spune Suze surescitată la culme. Deschide o ușă de la șifonier și fermoarul port-manteau-ului de stambă - și mă găsesc în fața unei rochii pur și simplu fabuloase, din mătase și catifea, cu ape în toate direcțiile, cu mâneci lungi și cu tradiționala trenă lungă. — Dumnezeule, Suze, zic, cu respirația întretăiată și un nod în gât. O să fii nemaipomenit de frumoasă. Încă nu-mi vine să cred că te măriți pe bune! „Doamna Cleath-Stuart“. — Oo, nu-mi spune așa! face Suze, strâmbând din nas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai mică intenție să plâng. De fapt, chiar mă și gândisem și cum să fac ca să reușesc, și anume să recit alfabetul invers, cu accent franțuzesc. Dar, chiar din momentul în care am ajutat-o pe Suze să-și îndrepte trena, am simțit că mi se umezesc ochii. Și când muzica de orgă începe maiestuoasă și pășim încet în biserica în care nu mai ai loc să arunci un ac, sunt nevoită să-mi trag nasul la fiecare două note de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
orgă începe maiestuoasă și pășim încet în biserica în care nu mai ai loc să arunci un ac, sunt nevoită să-mi trag nasul la fiecare două note de orgă. Suze îl ține strâns pe tatăl ei de braț, iar trena îi plutește pe dalele vechi. Eu vin în urma ei, încercând să nu fac zgomot cu tocurile și sperând că nimeni nu va observa că mi se deșiră rochia. Ajungem la altar - și acolo ne așteaptă Tarquin, cu cavalerul de onoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o mai ai! — Firește că o mai am! Dă la o parte straturile de hârtie care o protejează. Are treizeci de ani și e ca nouă! Becky, scumpa mea, e doar un gând... — Ce anume? zic, ajutând-o să scuture trena. — S-ar putea nici să nu te-ncapă... Ridic încet privirea spre ea. O, Doamne. Vorbește serios. N-are cum să-mi vină, zic, cât pot eu de detașată. Sunt sigură că tu erai mult mai subțirică decât mine! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
privesc în oglinda din dormitorul lui mami. Arăt exact ca un cârnat învolănat. Partea de sus e strâmtă, numai din dantelă, cu guler și mâneci plisate. E strâmtă până la șolduri, unde sunt alte pliseuri, din care se deschide într-o trenă înfoiată. În viața mea n-am pus pe mine ceva care să-mi stea atât de rău. — Vai, Becky! Ridic privirea și, spre groaza mea, mami e înlăcrimată toată. Ce proastă sunt! zice râzând și ștergându-se la ochi. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
viața mea! Trandafiri în cascadă, lalele, crini și... ce sunt alea, orhidee? — Deci, tu intri pe ușa dublă, spune Robyn, conducându-mă spre terasă, și încep să cânte trâmbițele... sau trompetele... ce vrei tu... Te oprești în fața fântânii, îți aranjezi trena, faci niște poze. După care, orchestra filarmonică începe să cânte și pornești pe culoarul din mijloc... — Orchestra filarmonică? o îngân uimită. Am vorbit deja cu Filarmonica din New York, intervine Elinor. Au zis că își verifică programul turneelor și, dacă avem noroc... Filarmonica din New York
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să se îngrijoreze și să spună că mai bine o pune înapoi. A trebuit să arunc pur și simplu cafeaua pe ea, exact în clipa în care o împacheta - și chiar și atunci, n-am reușit să dau decât pe trenă. Evident, maică-ta mă urăște de moarte la ora asta, adaugă cu tristețe. Nu cred că mă mai invită la nuntă. — Vai, Suze. Sunt sigură că de fapt nu te urăște. Și îți mulțumesc din suflet. Ai fost de milioane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rochie uluitoare, cu trandafiri în cascadă la spate, de sus până jos. — Așa. Deci... simplă sau elaborată... Notează pe clipboard. Vrei paiete sau broderie? — Poate. — OK... Acuma, cu mâneci sau fără? — Poate fără mâneci, zic gânditoare. Sau cu mâneci. — Cu trenă? — Oo, da! Dar nu te-ar deranja dacă nu ar avea trenă, nu? intervine Suze, care se uită prin Wedding Hair. Vreau să spun că la ceremonie poți să-ți pui un voal din ăla lung de tot. — I-adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Așa. Deci... simplă sau elaborată... Notează pe clipboard. Vrei paiete sau broderie? — Poate. — OK... Acuma, cu mâneci sau fără? — Poate fără mâneci, zic gânditoare. Sau cu mâneci. — Cu trenă? — Oo, da! Dar nu te-ar deranja dacă nu ar avea trenă, nu? intervine Suze, care se uită prin Wedding Hair. Vreau să spun că la ceremonie poți să-ți pui un voal din ăla lung de tot. — I-adevărat. Dar țin destul de mult la ideea de trenă... Mă uit la ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dacă nu ar avea trenă, nu? intervine Suze, care se uită prin Wedding Hair. Vreau să spun că la ceremonie poți să-ți pui un voal din ăla lung de tot. — I-adevărat. Dar țin destul de mult la ideea de trenă... Mă uit la ea, cuprinsă de un gând subit. Hei, Suze, dacă aș mai aștepta vreo doi ani cu nunta, copilul tău ar fi destul de mare... și ar putea să-mi țină el trena! — Vai! Suze își duce mâna la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
costumaș absolut superb... — V-aș ruga să revenim la subiect, dacă se poate... Cynthia ne zâmbește și aruncă o privire pe clipboard. Deci, căutăm ceva simplu sau elaborat, cu mâneci sau fară, posibil cu paiete și/sau broderie și cu trenă sau fără. — Exact! Îi urmăresc privirea prin magazin. Dar nu vă faceți probleme, sunt destul de flexibilă. — Am înțeles. Cynthia se uită la notițele ei preț de câteva clipe. Am înțeles, spune din nou. Ei, bine, nu o poți găsi decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
când probez - apoi asistenta ei aduce rochiile, câte cinci. Încerc rochii mulate de șifon de mătase, cu spatele gol, rochii de balerină cu corsaje strâmte și mii de straturi de tul, rochii din satin duchesse și dantelă, rochii severe cu trene impresionante, rochii simple, rochii strălucitoare... — Când ai s-o vezi pe cea care îți e destinată, ai să știi, îmi spune întruna Cynthia, în timp ce asistenta se chinuie să atârne înapoi umerașele pe stativ. Tu doar... continuă căutarea. — Așa am să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-o, nu? A, spun, uitându-mă surprinsă spre rochie. Nu. Car rochia înapoi la cabina de probă, mă extrag din fusta înfoiată și îmi pun rochia. Îmi strânge blând talia, alunecând lejer peste șolduri și cade pe podea cu o trenă ușoară, vălurită. Tăietura de la gât mă avantajează la față, iar culoarea mi se potrivește perfect cu pielea. Mă simt foarte bine cu ea. Și îmi stă foarte bine. Hei, spune Suze, ridicându-se în clipa în care intru. Știi ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]