1,082 matches
-
legate. Se produse o mică întârziere, până când simți cum banda adezivă de plastic din jurul încheieturilor era sfâșiată. Numai că mâinile îi erau în continuare captive. Fiecare era ținută strâns și ridicată, ca altă pereche de mâini să-i poată smulge tricoul de pe ea. Era acum doar în lenjerie. Ar fi vrut să fie înaltă, să-i copleșească pe acești oameni cu puterea furiei ei, dar simți un altfel de impuls crescând în ea - dorința de-a se micșora, de-a dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cunoștea pe bărbat. Capitolul 55 Ierusalim, vineri, 9.21 a.m. —De obicei nu arată oamenilor partea asta a clădirii, Maggie. Păcat. Poate că ar trebui. În timp ce el vorbea, Maggie simțea mai multe mâini agitându-se în jurul ei, trăgându-i înapoi tricoul peste cap, punând din nou blugii pe ea. Lucrau în viteză, ca mâinile de pe o scenă care ar fi făcut un schimb rapid de costume, înainte de următorul cadru. Ajunseră în cele din urmă și la față, desfăcându-i călușul - ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prea plăcut, zise ea. Îmi pare rău. Îi luă șapca de baseball și începu să îl mângâie pe cap și pe ceafă. Copiii pot fi răi. Uneori, sentimentele mele sunt rănite, spuse Dave. Trist, se întoarse cu spatele la ea. Își scoase tricoul. Ea își trecu degetele prin părul lui, căutând zgârieturi sau alte semne de lovituri. În timp ce făcea asta, îl simți relaxându-se. Respirația lui se calmă. Dispoziția păru să se îmbunătățească. Abia mai târziu, Lynn realiză că îl „puricase“, așa cum fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și se întinse după cutia de cereale, care era chiar acolo, bineînțeles. Dar doamna Bellarmino nu se uita la cutie. Se uita la stomacul expus al fiicei ei. — Jen ... iar ai vânătăile acelea. Fiica ei luă cutia și își trase tricoul în jos, acoperindu-și burta. — Nu-i nimic. — Le aveai și ieri. — Întârzii, mamă. Fata se duse la masă și se așeză. — Jennifer. Arată-mi. Cu un oftat exasperat, fiica ei se ridică în picioare și trase în sus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Social democrații? — Nu e nici o diferență! a venit răspunsul. Sunt cu toții o adunătură de mincinoși. Toți politicienii sunt corupți. Dacă am avea mai multe femei În parlament, lucrurile ar sta cu totul altfel, s-a băgat mătușa Feride care purta tricoul cu ÎMI PLACE ARIZONA pe care Rose i-l adusese cadou. — Mama are dreptate. Dacă e să mă Întrebați pe mine, singura instituție demnă de Încredere din țara asta a fost Întotdeauna armata, a spus mătușa Cevriye. Slavă Domnului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
excepție... deși cîteodată nu e ușor, mai ales cînd ești unul împotriva majorității dar tot n-aș schimba acest rol pentru unul mediocru, lipsit de sens și de înțeles pentru mine. * Ia uite numai oleacă la el... cu blugii și tricoul lui lejer, cu libertatea din priviri și nestinsa dorință de a fi mereu astfel, liber, cu seninătatea arătată față de destin, cu originalitatea sa întîmplătoare, cu impulsivitatea lui sentimentală, uite cum fuge imediat ca săgeata, ai crede că energia lui vine
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
direct oriunde vrea, indiferent despre ce e vorba... adeseori, nu-l interesează decît să fie liber și să se simtă bine... să simtă... să fie. Cine este? Ia uită-te mai bine la el. Are cumva blugii tăi?... Poate are tricoul tău. Poate are sufletul tău liber... poate are sclipirile tale și adidașii... poate e chiar reflectarea ta de un moment. Poate ești chiar tu. M-am uitat și eu la el și am înțeles, cu uimire, că infinitul se reflectă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
stătea nimeni sau ceva de genul ăsta. Lipsa de expresie de pe fețele lor era cu atât mai puțin explicabilă În condițiile În care Kitty purta un tricou pe care scria: „Nu e treaba ta“. Se dusese la magazin și cumpărase tricoul cu câteva ore mai devreme, după ce Desert Rose Îi spusese că toți sunt supărați pe ea că plecase cu Matthew. Acele câteva ore i se păruseră o eternitate. O eternitate de când plecase de la Matthew și de când taxiul o adusese Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
râzi, zgribulită, lipicioasă, savurând dinainte vreo moștenire sau vreo pradă, vreun manuscris al Protocoalelor pentru a-l vinde țarului... Cum știi tu să ascunzi În spatele acelui chip de Înger natura-ți de demon, sfios Înveșmântată În jeanșii tăi androgini, În tricoul tău aproape străveziu, ce din păcate ascunde crinul nelegiuit Întipărit În carnea-ți albă de călăul din Lille! A sosit primul nerod, atras de mine În capcană, Îi zăresc cu greutate trăsăturile sub pelerina care Îl Învăluie, dar Îmi arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care poate s-o nutrească numai cel pentru care sufletul omenesc, de secole, nu are nici un ungher neviolat. — Privește-mă, Îi spun, și eu sunt un Tigru. Dintr-o singură mișcare te Împing pe tine În mijlocul Încăperii, și Îți smulg tricoul, rup cingătoarea acelei cuirase ce ascunde farmecele pântecului tău de ambră. Acum tu, În palida lumină a lunii ce pătrunde prin ușa Întredeschisă, te ridici, mai frumoasă decât șarpele care-l seduse pe Adam, trufașă și fără rușine, fecioară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Bună, zâmbi larg, ai avut o zi proastă la școală? — Normală. Apoi m-am întâlnit cu Ralph în parc. — Voi doi sunteți deja prieteni vechi. E grozav. Observă o lacrimă sclipind în colțul ochiului lui Ben, ștearsă rapid cu mâneca tricoului Umbro. Ce s-a întâmplat? — A fost groaznic. Nu mai știa unde se află. Umbla de colo-colo fără să găsească drumul spre casă. — Slavă Domnului că a dat peste tine. L-ai condus tu acasă? — A venit fiica lui. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
le aruncă, iar bine. Bine că a știut că le trimit. Dacă le păstrează, și mai bine. Contează că are o casă, că are un copil, îl cheamă Marc, de la deutsch marc, că soțul numai după dolari și mărci e. tricoul nevestei Am poze aici, dar nu mă uit la ele fiindcă am pierdut tot. Mai privesc la un tricou de la fosta nevastă, are picături de ruj pe el, n-a fost spălat și nici n-o să fie. „Traseul dinainte stabilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Era singurul scriitor italian pe care Sasha era bucuros că trebuie să-l predea elevilor săi. Valentina stătea În picioare lângă catedră, cu antologia În mână. O fată ca atâtea alte mii, cu părul strâns În coadă de cal, cu tricoul În dungi colorate, care-i lăsa descoperite clavicula și brațele prea subțiri, cu blugii atât de joși Încât lăsau să se Întrevadă marginea chiloților. O puștoaică nesigură și confuză - o orfană. — Tatăl meu a fost pentru mine asasinul, Începu Valentina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ac Îndoit. Costă o sută de mii de lire. Valentina Îl luă În mână, fără să știe ce-ar putea face cu el. — Clama ți-o fac cadou, spuse Axel Rose. E din inox chirurgical, nu provoacă infecții. — Scoate-ți tricoul, spuse Miria. Ți-l pune pe sfârc. Durează puțin. Eu mi l-am făcut deja. — Doamne, nu, spuse Valentina neîncrezătoare. — Știi să faci semnătura mamei tale? Întrebă Axel Rose, Întinzându-i o foaie de hârtie imprimată al calculator. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
siciliană de la Galleria Esedra, pentru a putea Înțelege povestea cu Siberia. Petrecuse două ore superbe În compania lui. Dar nu știuse să explice altceva decât că Siberia e o planetă unde nu simți nimic - nici emoție, nici durere. — Scoate-ți tricoul, Începu să-și piardă răbdarea Axel Rose. — Mi-e rușine, spuse Valentina. — Da’ hai, șopti Miria, e prietenul meu, acum stăm Împreună. Miria avusese vreo duzină de băieți de când o cunoscuse Valentina. Îi povestise Întotdeauna totul, până În cele mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că băieții ți-o freacă de amigdale și vor s-o Înghiți, dar e tare. Valentina n-ar fi supt niciodată, chiar niciodată cocoșelul unui băiat. Numai gândul la asta o făcea să vomite. Când Își scoase hanoracul și apoi tricoul Își dădu seama că Axel Rose Îi examina cu o privire clinică push-up-ul - care Îi sporea cu trei numere măsura sânișorilor albi ca niște rodii, Încrețiți de stânjeneală. Miria observă că țâțele ei erau destul de puțin dezvoltate. Dar nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
păru fals ca decorurile unui teatru. Nimic nu-i mai părea adevărat - nici Roma, nici seara, nici copiii, nici măcar el Însuși. În piața Colonna, Kevin Împietri În fața vitrinelor de la Romastore. Ghete cu crampoane, mingi cu autograf, eșarfe roș-galbene, steaguri. Și tricoul cu numărul 10. Cel al căpitanului blond, Totti. — Nu-mi spune că ții cu AC Roma, zise Antonio, care fusese dintotdeauna juventin. Nu poți să schimbi echipa, Kevin. Poți să schimbi orice În viață, țara În care trăiești, meseria, partidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fusese dintotdeauna juventin. Nu poți să schimbi echipa, Kevin. Poți să schimbi orice În viață, țara În care trăiești, meseria, partidul politic, mașina, totul, dar nu echipa. Și nici nevasta, ar fi vrut să adauge. Kevin nu-i răspunse. Privea tricoul lui Totti - vrăjit. Costa cinci sute de mii de lire. Era practic intangibil. — Îl vrei? Întrebă Antonio scărpinându-l pe ceafă. Kevin se Înfioră, căci tati nu-l atingea niciodată. De parcă i-ar fi fost scârbă - ca și cum ar fi atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că va Încasa una după cap, căci tati era marcatorul echipei de escortă, și fusese golgheter În turneele Poliției. Primi Însă o mângâiere pe creasta lui Înțepenită de gel. Ce figură avea să facă. Tati Îi va cumpăra Într-adevăr tricoul roșu al lui Francesco Totti. Astăzi toți Îi cumpărau orice Își dorea. Astăzi avea un fel de lampă fermecată a lui Aladin. Își rostea dorințele și acestea se Împlineau. Se trezise Într-un basm - totul era fantastic și perfect. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mașina? Bineînțeles că voia, știa că e doar un pretext, era evident că el avea neapărat nevoie să stea cu ea de vorbă. Așa că au plecat, salutând din nou în stânga și în dreapta, zâmbind larg, întinzându-și din când în când tricoul lui franțuzesc. S-au oprit la Pescarul să mănânce, iar cât a venit ciorba, Andrei a-nceput să-i povestească: - Uite, vreau să te rog să vii cu mine la o întâlnire cu studenții Facultății de Istorie, acum, peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Prin urmare, în liniștea amiezii bucureștene, cuvintele lui Andrei Ionescu au sunat ca ecoul unei mari ratări. - Poate că altă dată a spus el, intimidat și zăpăcit peste măsură, iar Giulia a încuviințat zâmbind. Era acum un bărbat dezorientat, iar tricoul lui galben se învinețise în jurul gâtului. A deschis ușa și a ieșit fără să mai spună ceva. Zogru ar fi vrut să-l oprească, dar starea satisfăcută în care se afla Giulia îl încredința că despărțirea de Andrei Ionescu avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de-aia ne-am fabricat și noi muniție bine ascuțită pentru suflătoare, dintr-aia cu ace de gămălie la capăt, eu mi-am confecționat și o armură pentru spate, din carton și staniol, am și încercat s-o îmbrac pe sub tricoul meu cu mânecă scurtă, după care l-am rugat pe Puiu să mă împuște în spate, ca să-i testăm eficiența, însă el n-a vrut, mi-a zis să-mi aduc aminte ce s-a întâmplat când am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
despre motorină, probabil că luase foc și motorina, iarăși am văzut mișcare printre flăcări și am vrut să strig să vină, să alerge cineva după mine, zgomotul s-a intensificat, ca atunci când tună, cum mă trăgeau frații Frunză după ei, tricoul mi s-a ridicat și simțeam că armura de carton mi-a ieșit pe jumătate de sub tricou, am vrut să trag de ea cu o mână, să mi-o scot, iar funia mi s-a strâns și mai mult în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să trag de ea cu o mână, să mi-o scot, iar funia mi s-a strâns și mai mult în jurul gâtului, simțeam c-o să leșin, și atunci am văzut că în stânga mea sare cineva din lan, era Prodan, cu tricoul legat peste nas și gură, cu suflătoarea lui ca o mitralieră, îndreptată spre-nainte, alerga spre frații Frunză, am văzut că are baioneta prinsă de capătul celui mai lung tub Bergmann, am crezut că o s-o înfigă în spatele lui Remus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am mulțumit, bineînțeles că apa era amară de la funingine, dar am băut-o totuși, gândindu-mă între timp ce bine-a făcut Puiu că-i povestise lui taică-su că ne vom război acolo, apoi mi-am șters fața cu tricoul, tatăl lui Prodan începuse să strige din nou după fiu-su și au început să strige și ceilalți, când m-am uitat în direcția spre care arătau cu toții, la vreo cincizeci de metri de noi, l-am văzut pe Prodan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]