2,849 matches
-
șuturile lui Ibrahimovic, uralele suporterilor, toate astea îl scoseseră din minți. De-aia am venit în Europa, îi spuse prietenului la ieșirea din stadion. Ca să devin un microbist. Mersese în următoarele luni la toate meciurile lui Ajax, își cumpărase un tricou cu numărul 10 și un fular pe care scria „Ajax forever“. Își făcuse chiar și prieteni sau cel puțin cunoștințe printre fani. Poate pentru că era singurul japonez din tribune. La un meci cu Feyenoord cineva făcu o glumă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dată în Kyoto. Shuoke nu le ducea dorul, iar nici ei lui, se pare. Shuoke suna la interfon. „Vin imediat“, se auzi vocea lui Suki. Shuoke se privi în ușa de sticlă în fața căreia stătea. Purta jeanși negri, Levis, un tricou Boss, negru, un blazer negru, tot Boss, și la toate astea adăugase niște mocasini Tod’s, negri. Iar în haine se afla un tip arătos, un metru optzeci și trei înălțime, păr negru, tuns scurt, ochi negri, liniștiți, fața colțuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
telefonice la 2442118. Semnat: Pavel Ciocan, Administrator Bloc. Din pricina acelei conducte sparte, eu duhneam dinspre pulă, subsuori, buric și picioare. Din gură îmi ieșea o aromă acidulată, gazoasă chiar. În mașina de spălat care nu mai spăla putrezeau ciorapi, chiloți, tricouri, fire din blana pisicii. În veceu se adunaseră două chile de căcat. Vecinii mă ocoleau, iar eu, la rându-mi, îi ocoleam pe ei, aflându-se în aceeași stare și situație. Problema era că trecuseră trei săptămâni de la apariția acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
gata să se desprindă și să cadă în farfurie. Și ea e indiană, cu părul vopsit arămiu și ondulat cu fierul. Brățările grele strălucesc de câte ori duce lingura la gură. Jacinta, fiica ei, a fost crescută la colegiu și poartă un tricou alb de tenis, dar privirile și gesturile ei sunt la fel ca ale fetelor de indieni. — Pe atunci, în acest salon erau mese de joc, povestește Dona Jazmina. La ora asta începeau partidele și durau chiar și toată noaptea. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Plângerii? E vreo barieră, te fluieră vreun jandarm, nu pe-colo, te-ai rătăcit, omule...? Și dacă nebunul meu cu acte are dreptate? Dacă el are dreptate? Dacă ar apărea acuma Mesia, dac-ar veni Isus în blugi și-n tricou mototolit, cu mânecile tăiate, neras, cu tatuaj pe-un umăr, o sirenă c-o săgeată înfiptă-n coadă sau cu zarul albastru între degetul mare și arătător, cu o Gorgonă înfășurată-n șerpi pe piept, puțind a nespălat, „Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de audiențe. Lunea și marțea - nu. Miercurea și joia - în principiu, nu. Vineri - doar dacă arde. Sâmbăta e srl, iar duminica e dată de la Dumnezeu pentru odihnă. Sacul de dormit e desfăcut într-un colț, în cuier haine, pe scaune tricouri, pe-o poliță, lângă Istoria... în cinci volume, mașina de bărbierit. Un borcan cu zacuscă a rămas pe birou. - Ce faci, omule? Te-ai mutat aici cu tot calabalâcul? - Da, de săptămâna trecută. M-a dat afară băboiul și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
toanele tale, nu te mai suport! țipă. Să te cari din casa mea... Nu vreau să te mai văd! Coincidență. *** În mail mă așteaptă un set de poze de la Mircea, din Arizona. Are vreo sută douăzeci de kile, șort havaian, tricou în dungi, fălci de buldog. E tuns periuță. Ochii i s-au micșorat parcă, seamănă cu două borte într-un bostan. Stă relaxat, adică sprijinit de-un palmier în ghiveci. Lângă el, o miniatură a tatălui, produsă în Americi, zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai stau cu tine. - Ți-am spus să faci pași... - Io-te la el... Ce mofturi pe capul gagiului! Nu mă bucur prea mult de liniște. Unul cu pantalonii coborâți pe vine, lăsând la vedere banda chiloților albaștri, și în tricou cu „No Job” a urmărit cu atenție scena și se apropie, legănându-și șoldurile. - Ce zici, domnu’? Ai alte preferințe decât gudele? Îți place ce vezi? Pot să merg și-acasă, dar numai cu banii înainte, euro. O sută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care nu-i lăsăm să crape, trăiesc din impozitele noastre, ale mele, ale tale, ne hotărăsc viitorul! Dacă aș putea, le-aș interzice dreptul de vot! Mă așteaptă o scurtă prelucrare politică, Relu vrea și el votul meu. Refuz un tricou albastru c-o casă stilizată, „Viitorul nostru împreună”, și-un balon cu trandafiri. - Ștefane, ar trebui să vii pe la partid. Nu se poate să vă dați așa deoparte cu toții, nu vă interesează politica, nu vreți... Și cine-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
puntea de observație din vârful Acului Spațial, de unde nu poți vedea picioarele de oțel, așa că e ca și când ai plana deasupra Seattle-ului într-o farfurie zburătoare cu o grămadă de suveniruri de vânzare. Totuși, cele mai multe nu sunt suveniruri ale viitorului. Sunt tricouri cu inscripții ecologiste și baticuri și chestii vopsite de mână din bumbac sută la sută natural, pe care nu le poți spăla împreună cu altceva pentru că se decolorează mereu. Casete cu balene care cântă în timp ce fac sex. Alte lucruri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
viitorului cu ceruri curate, albite de soare, în spatele unui Ac Spațial din ziua deschiderii. Iată monotrenul plin de femeiuști zâmbărețe în costume de mohair roz Jackie O cu trei nasturi uriași îmbrăcați în pânză pe partea din față. Copii în tricouri dungate și frizuri blonde de astronauți aleargă printr-un Centru Științific în care toate fântânile arteziene încă funcționează. — Spuneți-i lumii ce vă sperie cel mai tare, zice Brandy. Ne dă fiecăruia câte un fard de pleoape Aubergine Dreams și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și spune: — Forma corectă este lifting facial. La câteva străzi mai încolo, după ce trecem de vreo două semafoare și dăm de câteva ori colțul, așteaptă Bucătarul Asasin, cu o valiză din aluminiu turnat, având înăuntru chiloții lui albi de supraelastic, tricourile și șosetele lui împachetate în mici pătrățele, ca niște origami. Plus un set de cuțite asortate de bucătărie. Dedesubt, valiza e îndesată cu teancuri de bancnote legate cu elastic, toate de câte-o sută de dolari. Toate atât de grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fire de plastic sunt cenușii și dure ca sârma de oțel. Bețivul poartă o cagulă maro tricotată, trasă pe frunte. O tot pipăie pe zdrențăroasă, împingându-și o mână pe sub pantalonii ei de poliester elastic, vârând-o pe cealaltă sub tricou. Zdrențăroasa se zbate gemând în hainele ei, trecându-și limba peste buzele întredeschise. De sub tricoul suflecat se zărește abdomenul zdrențăroasei, plat, fără pic de grăsime, și pielea ei rozalie, îngrijită. Erecția bețivului i-a umflat la prohab pantalonii largi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de la Villa Diodati. Suntem versiunea modernă a Mesei Rotunde de la Algonquin. Doar niște oameni care-și spun povești unii altora. Oameni căutând o idee care să aibă ecou pentru vecie. În cărți, filme, piese de teatru, cântece, la televizor, pe tricouri, în bani. Eram aceleași fețe - doar de vreo trei ori mai multe, o adevărată gloată - când ne-am întâlnit întâia oară într-o cafenea. Noi: fețele care am ajuns în finală. Chiar și atunci Contesa Clarviziune își purta turbanul caracteristic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întregii povești, Miss America și-ar numi copila domnișoara Hapciu sau cum o fi chemat-o. Pentru a da senzația de ciclu care se împlinește. De viață care merge înainte, reînnoită. Sărmana, plăpânda domnișoară Hapciu. În povestea din filme-cărți, de pe tricouri, am iubi-o cu toții pe domnișoara Hapciu... pentru curajul ei neabătut... pentru firea ei luminoasă. Oftăm. Nu, dacă vreunul dintre noi nu iese la înaintare cu un nou Frankenstein sau Domnișoaracula, povestea noastră va trebui să devină mult mai domnișoaramatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
caz nu poate fi vorba de lăței. Tot cam pe atunci, nevasta unuia dintre detectivi vine la secție. A găsit petele minuscule de sânge pe care le lasă păduchii lați. Ca de piper roșu, împroșcate pe albul chiloților sau în interiorul tricourilor albe, oriunde hainele intră în contact cu părul de pe corp. Pete mici de sânge, sânge, sânge. Poate că nevasta le-a găsit în lenjeria bărbatului. Poate într-a ei. Ăștia-s oameni cu facultate și casă în suburbii, care cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lângă ei. Fetele de la cămin, lumea de pe stradă. Nebunia sărutărilor pătimașe, furate sub clar de lună, dispăruse. Luana îi admira trupul frumos, în intimitatea celor patru pereți, simțind o dorință copleșitoare să-i cadă în brațe. El deretica, îmbrăcat în tricou și pantaloni scurți, în timp ce ea se trezea privind pierdută unduirile brune și fine de pe mâinile și picioarele lui. Altele și-ar fi dat viața să fie singure în aceeași cameră cu el. Ea fugea repede, întrebându-se dacă era sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lume. N-o lăsa niciodată să iasă fără el iar atunci când erau împreună leșina de gelozie văzând cum bărbații își sucesc capetele uitându-se după ea. Făcea un adevărat tărăboi când femeia voia să îmbrace o fustă scurtă sau un tricou mai decoltat. Temperamente puternice și încăpățânate, cei doi se războiau parte în parte, susținându-și punctul de vedere. Se aflau doar la un pas de anul 2000. Luana nu putea accepta o mentalitate de pe vremea luptelor cu turcii. Atitudinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
i primească, la răstimpuri era aruncată de pe chei câte-o bocceluță spre vas de către vreun proprietar greu de văzut vreunui primitor imposibil de recunoscut. Lângă Adam s-a nimerit să fie un tânăr ceva mai mare decât el. Purta un tricou proaspăt spălat cu desenul unui glob portocaliu. Nu părea să fie dintre cei care Își pierdeau vremea hălăduind prin preajma docurilor. Dacă nu te grăbești, nu mai ai cum să ajungi, i-a spus acesta. Adam continua să privească, ferindu-și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu-i da nimic. Te-ajutăm pe gratis. E ziua ta norocoasă, Îți facem o favoare. Dar ține minte, dacă ajungi la Jakarta și te-aranjezi, nu-l uita pe Sunny, a zis el arătând cu degetul spre desenul de pe tricou. Ăsta-s eu, de neconfundat și de neuitat, ca soarele de pe cer! — Mulțumesc, a zis Adam. Dar cum ajung la bord? — OK, a răspuns Sunny. L-a luat pe după umeri și l-a dus spre pontonul care foșgăia de lume
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
A, gângania drăgălașă, ghici el și-i făcu un semn larg cu mâna. Hai poftește, poftește! Primirea de zile mari îi insuflă un și mai mare curaj. Nina îi mângâia brațele împingând-o către colțul canapelei. Era îmbrăcată cu un tricou decolorat pus peste sânii goi și un pantalon subțire, supraelastic, mulat. Carmina observă, fără să vrea, că avea coapsele frumoase deși cam plinuțe. Poate se mai îngrășase, cine știe. Nina se urcă pe canapea, cu picioarele sub ea. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și pereții căzii atunci când le storcea în timp ce pielea mâinilor se irita de detergent și obrazul căpăta o coloratură vineție, apoasă, o, nu, era absurd, pe Nina o vedea stând pe colțul din stânga al canapelei, cu picioarele încrucișate sub ea, în tricou albastru pus peste sânii goi și foarfecul mare, bine ascuțit din mâna ei, să clămpănească la intervale egale, secerând liniștea odăii, o vedea cum face decupaje cu multă măiestrie, cum le recitește încântată, hohotind uneori grotesc, hî,hîî,hîîîî, auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îmi mai dă mesaje, o să facem un copil, le-a spus el Turiștilor, hai să facem un copil, m-am gândit atunci, m-am oprit, hai să facem un copil, mi-a spus el prima oară în AfterDays, era în tricou roșu și eu tot în rochie roșie, de ce să mai dăm banii pe casă, îi strâng și cumpărăm tot ce trebuie pentru el, îmi fac analizele când vin din Ungaria și pe urmă gata, numai cu prezervativ, bea din berea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
din tine spre celălalt. Cehov? ai mai văzut vreodată o fată atât de frumoasă? și tu ești frumos, aveam să-i spun eu în hotel, pe burtă, în negrul ochilor ce se făceau verzi, Cehov și Marius stăteau dezbrăcați de tricouri în genunchi în fața mea, cântă Doors, eu m-am dat peste cap peste mese, ei au dansat, lumea a plecat de la petrecere pe rând, spre case, Baby s-a culcat, el e foarte înțelept câteodată, eu nu, acum, iubita lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nu. — Și tre’ să mă clătesc o țară, cum zic yankeii. — Du-te în baia din spate. Pe-aici. Și Eleanor îl călăuzi pe Șam spre bucătărie. Peste vreo două minute Adrian coborî de la etaj în pantaloni de trening și tricou și ieși în vestibul, luând-o spre ușa de la intrarea din față. Apoi se întoarse aproape instantaneu pe călcâie și intră în camera de zi. Privi în jur, căutând parcă după ceva. Eleanor intra, venind din bucătărie, cu o tavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]