4,590 matches
-
și-a purtat crucea talentului pe drumul unei Golgote înțesate de fani, dar și de farisei. Cei dintâi l-au admirat infinit, apreciindu-i cu decență realizările fără pereche. Cei din urmă i-au inflamat orgoliile și fantasmele conform cărora triumful nu poate fi decât absolut, adică trebuie obținut prin sacrificiul suprem. Un sacrificiu depus cu mult înainte de termen, după exact patru decenii de existență fizică și nici două decenii de viață artistică. O viață închinată jazz-ului. Nu neapărat dintr-
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
realității, inspirînd cititorilor săi optimismul revoluționar și dîndu-le claritatea țelului și perspectivei, nestrămutata convingere în victoria marilor idealuri ale umanității... Cetățean al patriei sale socialiste, purtător al ideilor înaintate ale timpului său, scriitorul este părtaș activ la marea luptă pentru triumful deplin al ideologiei clasei muncitoare". Iar Mihai Beniuc, președinte al Uniunii Scriitorilor pînă-n 1964, îl îngînă cu servilism: "în însemnările sale într-un loc, Leonardo da Vinci spune să nu-l citească cine nu este matematician. Eu aș zice că
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
Sorin Lavric Dacă ai ghinionul să fii filozof nu se poate să nu-i invidiezi într-ascuns pe fizicieni. E destul să păstrezi o fărîmă din orgoliul de odinioară al breslei pentru ca triumful adversarului să ți se pară insuportabil. Cauza stă într-o răsturnare atît de drastică a raportului de forțe dintre cele două îndeletniciri încît pierderea de autoritate pe care o suferă astăzi filozofia aduce cu o veritabilă mazilire a ei: cam
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
ei, Regele Alexandru. Are o pasiune boln?icioas?pentru smaralde i face destul de frecvențe crize de isterie. ? viaa public? Regina e primit?cu onoruri militare i regale, care se vede c?i fac pl?ere. Se afl??tr-un fel de triumf continuu, ?ț?pinat?cu ovaii i acoperit?cu buchete de flori. ? conținu?aciunile de ajutorare a celor nevoiai, viziteaz?orfelinate, organizeaz?dispensare pentru orbi ? diferite m??tiri. Printre ?ani, se simte ca la ea acas? fiind primit?s?b?orete
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
pendulă - care transformă ludicul în dramatic într-o secundă. Care vorbesc despre ce nu se vede, dar se simte, pe scenă, în sală, sunete care murmură ceva despre acumulările minciunii fără de limite parcă, sunete care urlă dimensiunea prostiei. Pendulă, clopot..."Triumful dragostei". Acolo, în "Triumful dragostei", de pildă, am avut senzația bizară că trupul meu este suspendat în lentoarea cu care se contractă sau se relaxează un arc, un mecanism de la un boite-a-musique straniu, care coincide cu blocajul și ezitarea din
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
în dramatic într-o secundă. Care vorbesc despre ce nu se vede, dar se simte, pe scenă, în sală, sunete care murmură ceva despre acumulările minciunii fără de limite parcă, sunete care urlă dimensiunea prostiei. Pendulă, clopot..."Triumful dragostei". Acolo, în "Triumful dragostei", de pildă, am avut senzația bizară că trupul meu este suspendat în lentoarea cu care se contractă sau se relaxează un arc, un mecanism de la un boite-a-musique straniu, care coincide cu blocajul și ezitarea din sufletul bietului Hermocrate. Adrian
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
condei: "(închid ochii deschid gura/ niște scursori sunt zilele/ străzile tremură cu burta la stele/ mațele cântă duios -/ închid ochii deschid gura/ în locul lacrimilor/ din orbite/ se scurg bucăți de scuipat)" (Pentru nimic în lume); "(ambulanțele intonează/ copleșitoare marșuri de triumf/ din cartierele mărginașe/ se aud slab exploziile demografice/ însoțite de rafale prelungi de aplauze/ fiecare clipă trebuie dezamorsată/ ultimele noastre nopți/ au fost luminate feeric/ de petele galbene de urină/ de pe cearșafuri)" (). De la asemenea versuri, structurate și insolitate în maniera
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
care s-o căpătăm sprijinindu-ne pe realitate ne arde nouă, ci de închiderea gurii adversarilor. Cum să-i încurci pe ceilalți în așa fel încît publicul să trăiască cu impresia că tu ai avut dreptate. "A avea dreptate" este triumful ultim la care poate tînji specia umană, și asta deoarece criteriul prin care hotărăști cine anume are dreptate nu este unul logic, ci unul psihologic. Totul se mărginește la viclenie, la disimulare și la derutarea celui care a avut proasta
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
excluse nici melancolia și nici suferința, dar poate vedea și disoluția unei civilizații, a unei idei, a unui mod de a exista în lume și, mai ales, în istorie. în această atmosferă contradictorie, în care demnitatea conviețuiește cu înfrîngerea și triumful cu trauma s-au format și au început să se coaguleze orizontul artistic al lui Corneliu Baba, reflexele lui morale și întreaga sa filosofie umanistă. Nu este întîmplător, în această perspectivă, că toată energia sa creatoare și întregul său interes
Corneliu Baba și lumea central-europeană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8973_a_10298]
-
inteligenței. E, acest sfîrșit de carte, cronica unei catastrofe presimțite. Publicat în 1925, prima dată, e reluat în 1941, cînd războiul deja mușca amarnic din rezervele de încredere în rațiune pe care lumea și le pusese, în atîtea secole de triumf al ei, deoparte. Dinamuri ale opiniei publice, zice Busuioceanu - ce vremuri! Ricanăm noi... - intelectualii sînt amenințați să-și piardă rolul social, expatriați nu doar din arenă, asta se-ntîmplase de mult, ci și din turnul de fildeș: "O naivitate îngerească i-
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
vreme, din viața cotidiană a femeii române: după așteptări interminabile la cozi, reușeau, de bine, de rău, să-și umple plasele și se îndreptau, asemenea unor pachebote îngreunate, spre casă. De data aceasta, exista o anumită exuberanță, un sentiment al triumfului care n-avea cum să-ți scape: sentimentul limpede că se punea la cale un festin intelectual. Săptămâna trecută, de la "Gaudeamus" lumea a plecat fericită: cititorii, editorii, scriitorii, politicienii. A fost loc suficient pentru toți, iar fiecare a reușit să
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
dinamism, cu un atașament autentic față de percepția actuală a omului zilelor noastre. Nu mă voi referi la opera barocă italiană. De la Monteverdi la Vivaldi și de aici la operele italiene ale lui Mozart, drumul acestui gen a reprezentat un adevărat triumf. European și mondial. în schimb genul atât de special, atât de pretențios, al operei baroce franceze, acest gen hibrid - opera-balet - care a înflorit la curtea Regelui-Soare, renaște cu vigoare sporită în zilele noastre, mai bine-zis în ultimele decenii. Evident, în
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
conștiente: "mă laud că senzațiile mele derivă din "idei" (p. 103). Dacă la Hamsun halucinațiile aveau un mobil de natură biologică, la Fântâneru visul și halucinațiile vin să susțină eforturile de a se transporta într-o (sub)realitatea construită conștient, triumful irealului presupunând ignorarea disprețuitoare a realității: "Pierdeam simțul lucrurilor pas cu pas. Îmi părea viața un joc, un rit al fanteziei (...) Mă proclamă liber, nimănui n-am să dau socoteală de personalitatea mea, astfel că zona irealității, spre care mă
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
o continuare a vieții sale curente, golite de conținut moral, monotone, automatizate? Nu e cumva tocmai un apogeu al impersonalizării la care-l supune societatea modernă și pe care, pe cale pervertită, vrea s-o intensifice, s-o perceapă ca un triumf al nonidentității? "Cea mai tristă dintre toate plăcerile", așa cum o socotea Montherlant, călătoria frenetică (vicioasă?) a zilelor noastre nu e tocmai "plăcerea" în răspăr a despărțirii ființei umane de sine? Să urmărim însă firul considerațiunilor Anei Blandiana, care virează înspre
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
e modificată în lumea nouă, "revoluționată" de enigma ierbii: Departe de a mai fi o arhitectură de alei geometrice, flori savante și arbori masochiști, parcul este un perimetru al libertății totale, al stîncilor crescînd din asfalt, al copacilor păduroși, al triumfului ierbii". E înregistrat și reversul situației. în absența unei "eternități" încorporate care să-l legitimeze, spațiul geografic sau producțiile omului ce-l populează se desemnifică, se pierd în derizoriu. Cercul înaripat, simbolul solar care se ivește în întreaga artă a
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
celor care s-au dăruit înfăptuirii idealurilor naționale și spirituale ale neamului românesc. Procedând metodic, Iordan Datcu îl prezintă pe Ioan Șerb în cele trei ipostaze ale personalității sale. Analizân-du-i poeziile, cuprinse în volumele Florile norocului, Legenda romanității, Columnele neamului, Triumful vieții și Doina României, edificatoare prin înseși titlurile lor, Iordan Datcu relevă ca trăsătură dominantă tradiționalismul de sorginte folclorică, prin apelul la miturile esențiale ale spațiului transilvănean, intonând, spre exemplu, Doina Iancului, Doina doinei, Doina graiului românesc, Cântec din fluier
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]
-
cat al unui turn de fildeș. Din Amarul Târg, în care viețuiește ca un exilat, el se pronunță. Iată-l pe Ion Iliescu, "un conservator crispat, mânuind un surâs mecanic, tot mai desemnificat", pe Adrian Păunescu, trecut pe sub arcurile de triumf ale tuturor compromisurilor, pe cutare autor de Jurnale, de astă dată, ultra amabil în relațiile cotidiene cu semenii și vitriolându-i în Jurnal - lista e lungă și savuroasă. Câtă vreme memorialistul nu și-a datat reflecțiile, datele de viață, e de
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
proliferarea verbală ale lui Farfuridi și Cațavencu, ale lui Lache și Mache etc. au, ca la Ionescu, aceeași semnificație simptomatică a dezumanizării" (pp. 67-68). Textele lui Alexandru Paleologu somează cititorul să aibă o reacție. Ele sfidează gândirea comună, sunt un triumf al gândirii libere și al asociațiilor celor mai surpinzătoare. Citindu-l pe Alexandru Paleologu și făcând efortul de a-l înțelege și de a intra în dialog cu ideile sale, fiecare cititor de la începutul deceniului opt al secolului XX dădea
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
al cogitației antitotalitare, Ben Corlaciu "narează orori, dar litotele și perifrazele lui, veselia foarte suspectă a tonului îi fac ideile suportabile, amuzante în amărăciunea lor, precum în acest distih caricatural și sfîșietor: Ťiar eu voi sta la mijloc drept, între triumf și moarte,/ cu un plămîn la Răsărit și altul la Apusť". în vreme ce A. E. Baconsky, care a domiciliat aproape un an în Berlinul de Vest, trădează aceeași tendință de radiografiere a fenomenelor obștești pentru a detecta spectrele anomaliei într-însele
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
unui partaj explicit fiecare obiect în parte, așezîndu-l fie în plină tensiune opacitate/transparență - cazul lucrărilor din ciclul Radar, Poartă, Turn etc. -, fie în aceea, la fel de puternică, născută la intersecția exteriorului cu interiorul - cazul Containerelor, al Sarcofagelor, al Arcului de triumf etc. Iar acestă dualitate merge și mai departe, regăsindu-se în fiecare obiect în funcție de natura acestuia, și anume distribuirea egală a interesului între volum și suprafață. Dacă, în mod absolut, Maitec poate fi socotit unul dintre cei mai puternici creatori
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
de cel de aici". Metafora, care face copilăria fericită (poveștile sunt citite în special seara la culcare, tocmai pentru că universul lor simbolic oferă siguranță și refugiu liniștitor) poate fi utilă terapeuților, celor care au înțeles că pe măsură ce societatea își revendică triumful funcționării eficiente... alienarea și depresiile nu sunt un moft". Tensiunea, stress-ul, nefericirea "care bântuie o lume croită grandios, care își are însă prețul și victimele eiť ar putea fi îmblânzite cu ajutorul metaforei vindecătoare. Rugăciunea este "un exemplu al puterii cuvintelor
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
dacă m-ar adopta - asta nu înseamnă că pentru mine a fi fericit este altceva decât o stare de nepăsare față de a fi om. * Despre un idiot nu spui că și-a ratat viața, idiotul nu participă la agonia generală, triumful nu este pentru el ideal de căpătâi. Incapacitatea lui de a percepe chemarea panicată a reușitei, inanitatea oricărui triumf, dovedește fără echivoc neutralitatea vieții dinaintea agitației care mișcă pământul. Nu este idiotul reprezentantul sublim al unei întregi clase de înțelepți
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nepăsare față de a fi om. * Despre un idiot nu spui că și-a ratat viața, idiotul nu participă la agonia generală, triumful nu este pentru el ideal de căpătâi. Incapacitatea lui de a percepe chemarea panicată a reușitei, inanitatea oricărui triumf, dovedește fără echivoc neutralitatea vieții dinaintea agitației care mișcă pământul. Nu este idiotul reprezentantul sublim al unei întregi clase de înțelepți risipiți? Să faci însă elogiul idiotului, excesul de subtilitate este prea mare; visând întruna la împlinire, cum să nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
la ceea ce nu sunt. * Gândind, trăiesc în lumea artificială a spiritului meu și nu mă întreb cine sunt decât din punct de vedere spiritual, pentru că de animal nu am nevoie să știu. Aflu cine sunt doar în miezul micilor mele triumfuri spirituale - și sunt atunci ceea ce am gândit superlativ în momentul acela: una din porțile de ieșire din universul acesta. * Dragostea nu poate fi justificată, argumentată, o crimă, însă, da. „L-am ucis pentru că“ nu are aceeași valoare de adevăr cu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]