743 matches
-
pot avea ca scop și crearea unei plăceri estetice. Dacă în cadrul construcției schematice interioare poezia se prezintă ca o relație între tropii cuprinși, definiți și exprimați de limbaj, la nivelul experienței estetice, poezia se află în relație cu spiritul unde tropii ontologici se concretizează în sentimente și emoții. Existența duplicitară a poeziei, ca un construct shematic lingvistic și ca stare spirituală, duce la o metafizică a obscurității existenței poemului în general. Identificarea tropilor constituenți poeziei ține de forma apariției și spațiul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
poezia se află în relație cu spiritul unde tropii ontologici se concretizează în sentimente și emoții. Existența duplicitară a poeziei, ca un construct shematic lingvistic și ca stare spirituală, duce la o metafizică a obscurității existenței poemului în general. Identificarea tropilor constituenți poeziei ține de forma apariției și spațiul geografic al prezenței poeziei. Atunci când vobim de gazel, elegie sau sonet descriem atât specificul unei culturi, dar și modul compozițional interior. Adițional, poezia este gândită și în genuri diferite prin care se
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
învață că opera de artă nu poate fi clasificată într-o singură categorie ontologică din cauza ambivalenței sale. De aceea, romanul și drama respectă natura dublă a obiectului, fără a se prezenta sub o categorie specifică esteticii, la care se adaugă tropii specifici constituenți romanului și dramei. Stratificarea ontologică se aplică și romanului sau dramei, dar o înțelegere completă a sa survine în urma comprehensiunii formei artistice. Acest lucru ne face să înțelegem literatura ca pe o ordine superioară de genuri (roman, poem
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
atribute singulare. Atributele romanului și dramei funcționează în dublu sens: ca existențe singulare ce prezintă o istoricitate și, în lipsa unei existențe independente, ca ceva ce aparține unei categorii distincte, în care trebuie instanțiați. În cadrul arhitecturii romanului, fiecare strat ontologic prezintă tropii literari ce duc spre conturarea conceptelor concrecte. În acest sens, romanul nu este dependent în mod absolut de proză, pentru că apelează la versificație oricând este nevoie. Proza devine un mod special de exprimare a conținutului spiritual al romanului ce diferă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
elementele compoziționale duceau la identificarea unui anumit obiect cu un roman sau o dramă, în timp ce romanul sau drama definesc toate elementele compozițioanle. Obiectul literar devine un obiect unic prin desfășurarea sa în propria sa istoricitate. Putem vorbi de prezența anumitor tropi ontologici în cadrul dramei ce au un rol aparte. În altă ordine de idei, tropii ontologici funcționează în mod diferit de la o artă la alta, în funcție de modul în care sunt gestionați compoziția artistică a romanului sau a dramei. De exemplu, în cadrul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în timp ce romanul sau drama definesc toate elementele compozițioanle. Obiectul literar devine un obiect unic prin desfășurarea sa în propria sa istoricitate. Putem vorbi de prezența anumitor tropi ontologici în cadrul dramei ce au un rol aparte. În altă ordine de idei, tropii ontologici funcționează în mod diferit de la o artă la alta, în funcție de modul în care sunt gestionați compoziția artistică a romanului sau a dramei. De exemplu, în cadrul dramei, miraculosul și misteriosul funcționează împreună cu moralitatea: noii tropi duc la înțelegerea textului narrativ
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
În altă ordine de idei, tropii ontologici funcționează în mod diferit de la o artă la alta, în funcție de modul în care sunt gestionați compoziția artistică a romanului sau a dramei. De exemplu, în cadrul dramei, miraculosul și misteriosul funcționează împreună cu moralitatea: noii tropi duc la înțelegerea textului narrativ - ca text de bază a operelor scrise - într-o nouă realitate. În timp ce în cadrul romanului, miraculosul și misteriosul au drept scop accentuarea unei anumite stări, fără a urmări un scop precis. Dacă în cazul dramei accentul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
zi. Elemente noi definesc drama, de exemplu, gestul, discursul, cântecul, muzica și dansul. Elementele scenice au ca scop lărgirea corporalității, prezenței și experienței imediate. Drama se apropie sau se identifică cu teatrul. Totodată, la originea teatrului se pot adăuga alți tropi ontologici definitori compoziției teatrale ca festivalul, religia, ritualul, funeraliile sau politica. Forma teatrală pleacă de la cele trei tipuri de dramă (tragedia, comedia și satira) și se identifică cu alte forme moderne, printre care commedia dell'arte și melodrama. Funcționalitatea tropilor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
tropi ontologici definitori compoziției teatrale ca festivalul, religia, ritualul, funeraliile sau politica. Forma teatrală pleacă de la cele trei tipuri de dramă (tragedia, comedia și satira) și se identifică cu alte forme moderne, printre care commedia dell'arte și melodrama. Funcționalitatea tropilor ontologici, din cadrul compozițional al artei literare, se poate vedea cel mai bine în analiza aristotelică a teatrului. Astfel, teatrul este compus din șase părți centrale: mytohs, ethos, dianoia, lexis, melos și opsis. Mitul poate duce la hamartia sau eroarea ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
simplă. Prin lexis se mediază retorică ce poate forma phantasia prin care toate imaginile ne sunt prezentate. Melos și opsis reprezintă muzica și spectacolul. Opsis înseamnă și posibilitatea teatrului, întrucât face posibilă prezența teatrului, totodată este elementul final al tragediei. Tropii sunt activi numai în cadrul relației și sunt individualități autonome ce funcționează prin intensitate oferind calitate operei literare. Există o diferență între novella și romance 41 ce constă în modul de desfășurare a narațiunii, în mărimea și complexitatea acțiunii, precum și în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
identificate și în cadrul compozițional al romanului. Topica lor poate fi copiată din zilele obișnuite ale oamenilor și are ca scop expunerea și accentuarea virtuților sau a viciilor. Nuvela și romanul stau, prin compoziția interioară, în opoziție, ca scop, cu drama. Tropii ontologici se aplică diferit și la intensități diferite, astfel încât compoziția unei nuvele intră în diferență cu romanul. Varietatea subiectelor și complexitatea poveștilor au dus la o nouă conceptualizare a prozei fantastice, în roman, fără a elimina nuvela. Astfel, chiar dacă anumite
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în diferență cu romanul. Varietatea subiectelor și complexitatea poveștilor au dus la o nouă conceptualizare a prozei fantastice, în roman, fără a elimina nuvela. Astfel, chiar dacă anumite denumiri artistice (nuvela, romanul) au la bază aceleași principii și înțelesuri, datorită funcționării tropilor ontologici sunt diferiți în compoziție și intensitate. Unele dintre exemplele cele mai potrivite de nuvele sunt Decameronul lui Boccaccio sau Poveștile din Canterbury de G. Chaucer. În timp ce Ulise a lui Joyce întră în opoziție prin complexitatea interioară și intensitatea tropilor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
tropilor ontologici sunt diferiți în compoziție și intensitate. Unele dintre exemplele cele mai potrivite de nuvele sunt Decameronul lui Boccaccio sau Poveștile din Canterbury de G. Chaucer. În timp ce Ulise a lui Joyce întră în opoziție prin complexitatea interioară și intensitatea tropilor ontologici. Apropierea de textul unei nuvele sau al unui roman se face prin lectură: ceea ce este citit este un text, semnificația urmând să fie descoperită ulterior lecturii. Această apropiere față de textul literar a redus importanța autorului și a tuturor elementelor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
realități romanești: Metamorfoza lui Kafka. Definirea realității și înțelegerea ei este posibilă datorită romanelor prin inventarea unei noi definiții a stării trăite, ca kafkaesque sau orwellian. 4. Subgenuri estetice specifice operei literare Anumite subgenuri literare și categorii estetice, înțelese ca tropi ontologici și estetici cu atribuții specifice, au ca efect reacții afective și duc la concretizarea finală a operei literare. Contribuie la susținerea relației afective dintre subiectul contemplator și obiectul de artă, care se prezintă în două etape: prima, treapta afectivă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prin urmare, lectorul este introdus în starea de ezitare 42. Romanele și nuvelele sunt afectate de elemente supranaturale cu efecte demoralizatoare și periculoase. Nevoia de ficțiune duce la transformarea romanului într-o scriere fantastică, al cărui constituent interior (fantasticul) devine trop ontologic în construcția romanului. Așa cum se întâmplă în romanele Italianul de Ann Radcliffe sau Călugărul de Matthew Lewis. Prin intermediul fantasticului, subiectul este transpus într-un spațiu ce simbolizează trecerea dinspre lumea naturală către lumea spuranaturală. Subiectul se află în starea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
înțelesuri multiple. Pentru ca fantasticul să fie posibil, structura și temele literare trebuie să producă o nouă realitate a posibilității existenței oricărei închipuiri. 4.2. Dimensiunea magică a operei Prin intermediul magicului personajele, evenimentele și obiectele dobândesc puteri ireale. Magicul este un trop ontologic constituent literaturii fantastice fiind, totodată, și cheia pentru înțelegerea diferitelor tipuri de opere literare. Magicul din literatură are forța necesară să împingă povestea la o nouă dimensiune, prin această se oferă operei literare o nouă existență ontologică, una magică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de la o cultură la altele "pentru a percepe realismul și fantezia ca pe niște praguri ale evoluției și alchimiei. Acest prag este un component al "podului mintal" în și între culturi"44. Obiectul literaturii își câștigă unicitatea și autonomia cu ajutorul tropilor ontologici. Capitolul II Arhitectonica ontologică a operei de artă vizuală Diferența dintre artele scrise și artele vizuale constă în relația dintre elementele ontologice din cadrul compoziției fiecărei arte în parte. Artele vizuale sunt interpretate ca fiind mai degrabă acțiuni și execuții
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
urmare, putem spune că ceea ce au în comun toate obiectele artei sunt proprietățile modale. Dualitatea obiectului operei vizuale este persuasivă imediat ce înțelegem pictura, fotografia și filmul ca obiecte individuale determinate de o formă specifică și care au proprietățile specifice artei. Tropii ontologi constituienți artei vizuale sunt înțeleși ca având funcții specifice în determinarea tipului și stilului artei. Un obiect de artă aflat în relație cu diferite categorii, oferă operei diferite proprietăți artistice sau estetice. Obiectul de artă este determinat de anumite
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pictură "nu poate fi experimentată în mod simplu și imediat, întrucât relația dintre reprezentare și materialitatea lor trebuie să apară, și trebuie să fie o parte a reprezentării"3. Stratificarea ontologică se aplică în cadrul picturii în mod disparat, acolo unde tropii ontologici și elementele exterioare duc la diversitatea operei picturale. Titlul unei picturi duce la identificarea temei picturii, de exemplu Melancolia de Albrecht Dürer sau autoportretele, dar și la identificarea narativității picturii și este cheia de descifrare a poveștii. Dacă elimină
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fi înțeles ca denumirea specifică a produsului final. Stratul obiectelor repezentate conlucrează cu stratul aspectelor schematizante. Înțelegerea relației dintre cele două tipuri de straturi este dată de funcționalitatea și de rolul elementelor picturii. Elementele picturii funcționează în același fel ca tropii ontologici și au un rol specific în cadrul relației dintre obiect și artă. Dar relația dintre arta picturală și obiectul său nu este una de identitate. Actul artei vizuale nu descrie o singură artă sau un singur tip de obiecte, ci
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
perspectivă de conștiință. Anunță o anumită legătură indisolubilă între lucruri (obiecte) și subiect prin care suntem plasați în fața lor"4. Profunzimea face posibilă viziunea și nu definește obiectul real. Idealitatea picturii nu este una statică deoarece este definită de anumiți tropi și principii ontologie, prin urmare este angajată într-o acțiune de reprezentare. Unitatea și identitatea picturii constau în determinarea și înțelegerea anumitor elemente vitale în procesul de constituire. Astfel, prin intensitate se oferă spațiu de manifestare prin intermediul percepției și al
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
identificarea fotografiei cu pictura, prin intermediul folosirii culorii și întră în opoziție cu expresionismul abstract. Suprarealismul folosește elemente ale neașteptatuluii, juxtapuneri neașteptate și non sequitor. Astfel, pictura este o valoarea spirituală, în timp ce culorile primare sunt indentificate cu sentimente sau concepte. Anumiți tropi ontologici își fac simțită prezența în compoziția picturală. Alegoria are scopul de a comunica un mesaj prin figuri, acțiuni sau reprezentări simbolice. Prin alegorie, ideea operei este activată și duce la reprezentarea completă a picturii. Tropii ontologici diferă de la un
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sentimente sau concepte. Anumiți tropi ontologici își fac simțită prezența în compoziția picturală. Alegoria are scopul de a comunica un mesaj prin figuri, acțiuni sau reprezentări simbolice. Prin alegorie, ideea operei este activată și duce la reprezentarea completă a picturii. Tropii ontologici diferă de la un idiom artistic la altul. Astfel, în natura statică, înțeleasă ca bodegones, se folosesc diferite elemente din viața socială ducând spre reprezentarea unei imagini statice sociale. Sau în arta vedutelor picturale oferă, cu ajutorul imitației, decupaje reale sub
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
filmului 13. Totodată, personajele cinematografice sunt figuri construite prin intermediul elementelor compoziționale, dovedind o realitate specifică cinematografiei și nu realității. Însă, filmul ca obiect real independent și autosuficient nu exclude idealitatea, întrucât modul de manifestare a imaginii este deteterminat de anumiți tropi ontologici sau figuri de stil. Filmul devine spațiul unei narativități unde fantasticul, mitul sau misticul au loc, elemente față de care subiectul aduce un raport în a le determina existența. Acest raport poate fi înțeles prin angajarea imaginației în elementele și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de percepția sau de construcția semnificației unei imagini ce conduc la realizarea unei lumii cinematografice. Cu alte cuvinte, prin stratului semnificației obținem identificarea obiectului reprezentat cu obiectul real. Realitatea cinematografică este o realitate simbolică ce poate depăși granița realului prin tropii ontologici. Ea nu poate fi înțeleasă decât printr-o cunoaștere a realului pentru ca evidențierea lumii independente a filmului să fie posibilă. Pentru ca determinarea realității să fie completă, filmul apelează la narativitatea sa, prin care reprezentarea imaginii poate fi experimentată prin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]