844 matches
-
-și cozile către bucățica abandonată și jocul o lua de la capăt. Șobolanii ăia erau niște rafinați: nici măcar ei nu se puteau apropia de singurele prăjituri care se găseau În holurile cinematografelor (Într-o carapace de glazură colorată care pocnea și trosnea În dinți, maestrul cofetar Înghesuia un soi de cremă cu desăvârșire scârboasă care, după două Înghițituri, provoca greață - Însă când uitam gustul leșios, cumpăram iară din prăjiturile alea, ocrotind În adâncul sufletului, neexprimată, nădejdea că aș fi putut nimeri una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
erau icoane sfințite. Când Florea Cucu ajunsese la locul de popas pentru drumeții osteniți, vântul se repezea cu sălbăticie printre crengile Înghețate ale stejarului și se sfâșia cu șuierături ascuțite În cumpăna pe care o făcea să scârțâie și să trosnească. Omul se ghemui cu icneli și se lipi cu spinarea de partea ferită de vifor a ghizdurilor. Lângă el Înfipse În zăpadă, ca să-l aibă la Îndemână, toiagul. Se gândi să rămână așa câteva minute, ca să-și recapete suflul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu încă. Începură să-l caute împreună pe Nobunaga - sau, mai bine zis, să se întreacă în a-l găsi. Curând se despărțiră, croindu-și drum prin fum. Focul prea să se fi răspândit până sub acoperiș și interiorul templului trosnea. Chiar și părțile din piele și metal ale armurilor frigeau la atingere. Într-o clipă, singurele forme omenești care se mai vedeau nu mai fură decât fie cadavre, fie războinicii din clanul Akechi, și până și câțiva dintre aceștia fugiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prin bun gust. Pereții ca și tavanul erau îmbrăcați în esență de lemn tare, închis la culoare ce îți induceau o stare de relaxare, dublată de lumina difuză ce filtra semiobscuritatea camerei. Își mută privirile la șemineul în care ardeau, trosnind și șuierând, trei butuci uscați aruncând din când în când o puzderie de scântei ce se stingeau undeva deasupra, în lungul hornului. Atmosfera din alte timpuri era întregită de mobila de epocă - nu-și dădea seama însă cât de veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
atroce, o parte din Curte ar fi pe ducă. Din fericire, s a repetat și e foarte strâns, 5-4. Prin urmare se poate trage o concluzie logică, de durere, membrii au discutat aprig și contradictoriu. Au dus lupte grele de trosneau baricadele politice, care-i proptiseră acolo. Pe scurt, am observat și noi chiar și cu ochiul liber cât de mult îi doare de acest popor. Unii care nu au compasiune la durere, spun că decizia luată nu a fost una
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Ne mai privim o dată și ne întrebăm fără de glas ce s-a întâmplat. Apoi, uităm de tot incidentul și ne îndreptăm spre iaz. Mergem pe cărarea din grădina mea și porumbii ne taie fețele și brațele cu sulițele frunzelor. Porumbii trosnesc sub trupurile noastre și mama ne strigă din ogradă să nu mai fugim. Parca poți, când te inundă atâta frumusețe și atâta rai?... Ne aruncăm zgomotoși în apă și începem ca întotdeauna întrecerea: la înot, scufundări și plonjoane. Mama mi-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu ochii vii obrazul prea palid al unui înger împleticit în aripile prea mari, prea răsfirate... Seara, chiar eu îmi rezemam fruntea plumburie de o noptieră moștenită ... Îmi pipăiam buzele sărutate de mortul cu ochii vii și-mi simțeam oasele trosnind în îmbrățișarea înecatului. Ochii mi se scaldă în lacrima diamantină a unei iubite părăsite la altar, în ziua nunții. Mâinile pierd adesea controlul și desenează același chip pe care oglinda timpului nu mai vrea să-l șteargă. Chipul conturat se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
bărbat care avea cel mai mare... din lume. — Claire, ești acolo? a behăit intercomul. Vocea lui Vivian era plină de un bâzâit ostil. — Sunt aici, am bolborosit eu, apăsând butonul roșu. — Vreau să te văd la mine în birou, a trosnit vocea lui Vivian. Acum! În biroul ei? La gândul ăsta, mi s-a strâns stomacul. Reușisem, mai bine de-o săptămână, să evit să intru în groapa aia cu venin și sentimente distructive. De când Vivian urlase prima dată la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o să uităm pur și simplu tot ce s-a petrecut, spuse domnul Morris. Dar ține totuși minte că dacă mă străduiesc să-ți obțin o catedră de lector, nu-mi pot permite să te las să-ți pătezi bunul renume trosnindu-ți elevii. — Eu nu am trosnit pe nimeni, preciză Wilt. El m-a trosnit pe mine. — în orice caz, să sperăm că n-o să se ducă la poliție ca să te acuze de agresiune. E ultimul gen de reclamă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ce s-a petrecut, spuse domnul Morris. Dar ține totuși minte că dacă mă străduiesc să-ți obțin o catedră de lector, nu-mi pot permite să te las să-ți pătezi bunul renume trosnindu-ți elevii. — Eu nu am trosnit pe nimeni, preciză Wilt. El m-a trosnit pe mine. — în orice caz, să sperăm că n-o să se ducă la poliție ca să te acuze de agresiune. E ultimul gen de reclamă pe care ni l-am dori aici. — Scoateți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ține totuși minte că dacă mă străduiesc să-ți obțin o catedră de lector, nu-mi pot permite să te las să-ți pătezi bunul renume trosnindu-ți elevii. — Eu nu am trosnit pe nimeni, preciză Wilt. El m-a trosnit pe mine. — în orice caz, să sperăm că n-o să se ducă la poliție ca să te acuze de agresiune. E ultimul gen de reclamă pe care ni l-am dori aici. — Scoateți-mă atunci de la III Tipografi, zise Wilt. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
apă caldă. — Am avut o ciocnire accidentală, mormăi el. — Cu un stâlp de pe stradă, bănuiesc. Știam eu că te-ai îmbătat! — Cu un tipograf, spuse nedeslușit Wilt, începând să se bărbierească. — Cu un tipograf? — Ca să fiu mai exact, am fost trosnit în față de un seralist tipograf extrem de arțăgos. Eva îi fixă cu privirea imaginea din oglindă. — Adică vrei să spui că te-a lovit un elev în sala de clasă? Wilt dădu din cap aprobator. — Sper că l-ai pocnit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
povestea aia? întrebă Braintree. — Păi, zise Wilt, de fapt... Ezită. Dacă stătea să se gândească, probabil că ar fi fost mai bine să nu pomenească deloc de păpușă. Dacă Eva își ținea gura ferecată... — Păi, și eu m-am cam trosnit... Asta sună mai bine, comentă Braintree. Presupun că te-ai dat și tu la altă femeie. Dacă trebuie neapărat să știi, zise Wilt, află că la mine s-a dat altă femeie. Doamna Pringsheim. — Doamna Pringsheim s-a dat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
crede că Wilt are o oarecare legătură cu femeia moartă. — Pot să creadă ei ce vor. Eu îl știu pe Henry! Chiar dacă amărâtul de el ar vrea s-o facă, nu e în stare să omoare pe nimeni. L-a trosnit totuși marți pe elevul din clasa de Tipografi. Asta dovedește că e capabil de acte de violență irațională. — Greșiți din nou. Tipograful l-a trosnit pe el, zise Braintree. — Dar abia după ce Wilt l-a numit căcăcios mic și-mpuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ar vrea s-o facă, nu e în stare să omoare pe nimeni. L-a trosnit totuși marți pe elevul din clasa de Tipografi. Asta dovedește că e capabil de acte de violență irațională. — Greșiți din nou. Tipograful l-a trosnit pe el, zise Braintree. — Dar abia după ce Wilt l-a numit căcăcios mic și-mpuțit, observă domnul Morris. Oricine intră la anul III Tipografi și îi spune așa ceva unuia dintre ei are nevoie de un control la cap. Știți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
căpoși și agresivi pe care-i avem în școală nu are cum să fie în toate mințile. Și nu mai târziu de săptămâna trecută Wilt a avut o altercație cu unul dintre elevii de la clasa de Tipografi și-a fost trosnit în obraz. Cred că asta ar putea să aibă o oarecare legătură cu comportamentul lui ulterior. Dar am încredere în dumneata și sper că vei considera tot ce ți-am spus ca fiind strict confidențial. Sigur că da, domnule, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zgomotosului vehicul nu îl tulburase. Șoferul frânează, oprește, stinge farurile, să se dezmeticească. Strada dispare. Tăcerea aceeași, fără sfârșit. Învârte din nou cheia de contact, motorul pornește, lumina pornește. Hodoroaga pornește, șoferul își freacă, nervos, sprânceana, negul de la coada sprâncenei. Trosnesc pârghii gheare șuruburi, pocnesc bășici alămuri arcuri. Dinozaurul se târăște îndărăt, apoi spre dreapta, până în bordură, reușește întoarcerea. Reintră pe ulița moartă. Ușa larg deschisă. In rama de lemn vechi, nimeni! Șoferul privește încordat, prin geamul murdar al cabinei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era deja aici, palid, tremurând, cu brațele osoase trăgându-l spasmodic de haină, „tremur, cutremur“. Erau deja în rama ușii de intrare care se clătina, zidurile planșeul ferestrele oamenii, da, ieșiseră toți la uși, se auzeau strigăte, țipete, plânsete, carcasa trosnea, se țineau de rama ușii, zvârliți dintr-o parte în alta, „ca în ’40, cutremur“, bolborosea bătrânul și erau la pământ și nu se mai termina. „Sub grindă, sub grinda ușii trebuie stat“, bătrânelul se ținea de canatul ușii, tros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se țineau de rama ușii, zvârliți dintr-o parte în alta, „ca în ’40, cutremur“, bolborosea bătrânul și erau la pământ și nu se mai termina. „Sub grindă, sub grinda ușii trebuie stat“, bătrânelul se ținea de canatul ușii, tros trosneau grinzile planșeele stâlpii, nu se mai termina pendularea ghiontul încolo încoace, carcasa trosnea, să se năruie, gata gata, lung lugubru, plesniți dintr-un colț într-altul, amețeală, pendul pendul, nu se mai termina, lungi lungi lugubre minute macabre care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
40, cutremur“, bolborosea bătrânul și erau la pământ și nu se mai termina. „Sub grindă, sub grinda ușii trebuie stat“, bătrânelul se ținea de canatul ușii, tros trosneau grinzile planșeele stâlpii, nu se mai termina pendularea ghiontul încolo încoace, carcasa trosnea, să se năruie, gata gata, lung lugubru, plesniți dintr-un colț într-altul, amețeală, pendul pendul, nu se mai termina, lungi lungi lugubre minute macabre care nu se mai terminau. Nu se terminau, nu se, nu, nu încă, nu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce faci aici? Ce ți se pare că fac? Încerc să mă cazez. - La ăștia vrei tu să te cazezi? Păi tu nu vezi ce nebunia dracu-i aici? Se uită demonstrativ peste coada șuie de pălării și șepci, își trosnește sonor palmele asudate, pe urmă, lovit de o idee: Știi ce? Tu întoarce-te la coadă și dă-mi mie actele să-ncerc o mișcare cu ăștia, bine? Și te chem eu când e gata! Ușurat de acte, Tudor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
domnu’ Tudor, alea parcă n-au fost niciodată minore!! sare Sevgin, trântind cu obidă cana de masă, de sar stropii rubinii în toate părțile. cinci Știam deci că țiganii îi poartă sâmbetele lui Sevgin. În dimineața când au început să trosnească geamurile cămăruței mele și ceasul de pe masă mi-a arătat ora, patru fără zece, fără să-mi mai apropii cadranul, că era lumină ca ziua, am sărit cu fața drept în pălălaia care se agita în fața ferestrei. În hol mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Aveam să-mi dau seama că orice activitate, fumatul, discuțiile lungi cu mine, privitul la televizor, chiar efortul de-a adormi seara îi solicitau Zinei mai ales mâinile cu degete lungi, pe care după un efort trebuie să și le trosnească sonor, oripilând-o pe maică-mea: Draga mea, asta nu-i deloc sănătos, ce faci tu! Dacă chiar nu te poți controla, nu mai știu ce să zic... Dar asta avea să urmeze peste câteva zile.) Acum, musafira mea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Pe lac, cinci-șase pescari dădeau la copcă - cred că mie mi-a venit ideea să traversăm pe gheață pân’ la malul dinspre Piața Presei. Am pornit cu Alecs - deja ne îndepărtaserăm binișor de mal, când sub noi gheața începu să trosnească. Dau să mă-ntorc - la primul pas, piciorul meu sparge gheața. Pun și celălalt picior de sprijin - tot în apă. Între cele două copci s-a căscat îndată gura în care mi-a intrat tot trupul, îngreunat de hainele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
derogările: furată de plăcerea de a fi vioara Întâi, soția irosea timpul șederii mele acolo cu poveștile ei. Mai conștient decât ea de programul meu Încărcat, Cristian stătea ca pe ace: am simțit acest lucru pentru că Îmi ocolea privirea, Își trosnea degetele, un gest grosolan pe care nu Îmi amintesc deloc să-l fi avut În copilărie și, la un moment dat, a abandonat atât de brusc conversația noastră despre Anton și m-a abordat direct. Avea o mare rugăminte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]