969 matches
-
poetic este mereu dublată de umor, ironie, bufonadă și pantomimă, pierrotul, arlechinul și bufonul fiind măști ale poetului-actor, iar carnavalescul, altă față, învăluită, a sentimentalismului său funciar. Apelul la romanța tradițională dezvăluie și o notă autohtonă a poeziei minulesciene: un trubadur, un jongler cu o psihologie balcanică, a cărei formă de expresie e bavardajul. Poezia lui M. e ușor de memorat și aptă de (auto)parodiere, cum s-a și petrecut în epocă. Verslibrismul minulescian (Vladimir Streinu), unul strict formal (constând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
când se încearcă stabilirea paternității 'unei opere în cazurile în care, pe lingă că lipsesc orice documente externe, datorită folosirii unei anumite maniere tradiționale și unui stil uniform, detectarea autorilor este extrem de anevoioasă. Exemple nenumărate ne sunt oferite de creația trubadurilor si de aceea a pamfletarilor din secolul al XVIII-lea (cine va stabili vreodată un canon al scrierilor lui Defoe? *31), fără să mai vorbim de colaborările anonime din publicațiile periodice. Totuși, în multe cazuri chiar și aici se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
blestemată” despre „adevărul vieții”. Împreună cu Al. Bibescu, semnează și o insignifiantă dramă în versuri, Ferdinand Catolicul (1929). Cea mai importantă fațetă a scrisului său - umorul - este ilustrată de proză, în mare parte apărută doar în periodice. Cu supratitlul Vacanțele unui trubadur sau separat, el a publicat schițe care tratează, într-o manieră ușoară, glumeață, aspecte ale vieții citadine, mondene. Scrierile adunate în volumul Drumuri albastre (1937) alcătuiesc o evocare nostalgică a începuturilor aviației militare românești, într-o atmosferă ușor exaltată. Dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
cunoscut ca traducător de excepție al Sonetelor lui Shakespeare (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), traducere integrală care încearcă să restituie în românește nu numai sensurile originalului, dar și culoarea lexicului și plasticitatea versului. O a doua transpunere, la fel de izbutită, este Poezia trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor și minnesängerilor (1980). Volumul este alcătuit în juxtă, punând în paralel originalul și traducerea. Lucrarea oferă o imagine de ansamblu a fenomenului poetic medieval din Provența, Italia, Franța, Germania. B. nu s-a mărginit la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
ghitara-i de prisos, București, 1963; Dănilă o ia razna, București, 1963; Judecata, București, 1964; Curcubeul negru, București, 1969. Traduceri: Frederik Antal, Clasicism și romantism și alte studii de istoria artei, București, 1971; Shakespeare, Sonete, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 1974; Poezia trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor și minnesängerilor, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 1980. Repere bibliografice: Mircea Tomuș, Cronică teatrală - „Curcubeul negru”, „Facla” (Cluj), 1969, 7145; Liviu Petrescu, Geometrii imaginare - Monument Shakespeare, TR, 1974, 22; Marian Papahagi, O antologie de poezie medievală, TR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
și minnesängerilor, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 1980. Repere bibliografice: Mircea Tomuș, Cronică teatrală - „Curcubeul negru”, „Facla” (Cluj), 1969, 7145; Liviu Petrescu, Geometrii imaginare - Monument Shakespeare, TR, 1974, 22; Marian Papahagi, O antologie de poezie medievală, TR, 1980, 50; I. Pulbere, Poezia trubadurilor, a truverilor și a minnesängerilor, ST, 1981, 4; Marian Papahagi, Un profesor, un traducător, TR, 1987, 43; Dicț. scriit. rom., I, 330-331. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
cazurile în care un program estetic sau motive retorice și teme poetice se transformă în program existențial, toate actele vieții cotidiene fiind astfel ordonate și deturnate din perspectiva creației. Exemplul tipic pentru literatură Evului Mediu i se pare a fi trubadurul Jaufré Rudel, cel care introduce în poezie motivul „iubirii de departe” - amor de lonh. În capodoperă lui Cervantes, Don Quijote, eseistul crede a găsi confirmarea deplină a ipotezelor sale de lectură: caracterul construit al primului „personaj de hartie” din istoria literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
de stihuitor, care arborează o mină gânditoare. Expansiunile sufletești ale vârstei le proiectează mai ales în proză, nu în schițele cu tentă umoristică, firește, ci în formula clorotică a poemului în proză, cu despletite înfiorări de melancolie și de extaz. „Trubadur visător și solitar”, suspinătorul își mărturisește, îndurerat, amorul sublim pentru o copilă cu înfățișare diafană, de palidă madonă. Tonul plângător, cu impudice înduioșări, suferă de o incurabilă monotonie. Vocația lui S. se manifestă în publicistică. Avea condei ușor și o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
a absolvit-o însă, din cauza condițiilor materiale precare ale familiei. Funcționează, începând din 1906, ca institutor la școli românești pentru meglenoromâni, în Oșani și în Criva-Palanca, iar mai târziu în Veria. C. este ceea ce se cheamă un cântăreț popular, un trubadur foarte apropiat de folclor, din care de altfel se și inspiră. El nu se sfiește să prelucreze motive din lirica populară, compunând adesea pe structura prozodică a cântecelor folclorice de la care pornește. În acest fel, s-a făcut repede cunoscut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286154_a_287483]
-
o „sete mai mare, mai pură”, care „ne arde, ne arde, ne arde”. Sau: „O fugă tot mai aspră după cerul pur, / În suflet ca un roșu trandafir ardea. / Și cântecul nepământean crescut din ea / Era balsam și hrană pentru trubadur”. Aceeași obsesie străbate, ascendent, Țara de foc (1943), amplă compunere scrisă în prozodie tradițională, apărută în colecția revistei „Meșterul Manole”. Poemul, o căutare a înălțimilor inaccesibile, „nu e conceput plastic, ci creat muzical-contrapunctic” (Ovidiu Papadima), folosind cu virtuozitate și eficiență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
conferențiar al Ateneului Român, redactor la „România liberă”, prim-redactor la „Epoca”, „Lupta”, director la „Lupta literară”, colaborator la „Revista literară”, „Familia”, „Drepturile omului”, „Românul”, „Literatură și știință”, „Vieața”, redactor la „Revista nouă”. Îi apar volumele Sultănica (1885), Liniște (1887), Trubadurul (1887), Paraziții (1892), Între vis și viață (1893). Gazetarul aduce pretutindeni verva sa critică, pamfletară și o pasionată pledoarie democratică. Ideile lui D. căpătau energie și putere de seducție prin impetuoasa desfășurare a unei logici dominant afective, elocința lui întreținând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
viață”, care poartă sigiliul unei viziuni patetice, romantice. În Domnul Vucea și Bursierul transpar amintiri dintr-o copilărie marcată de umilință și renunțare la iluzii, ca rod al brutalei întâlniri cu realitatea grosieră, promiscuă a școlii și internatului. Eroul din Trubadurul are o existență tragică, halucinantă. Cu sensibilitatea lui maladivă, el este incapabil să dea un sens lumii în care se zbate și se întoarce în delir spre amintiri, cufundându-se într-o trăire voluptuos onirică. Cu mai accentuate note morbide
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
le introduce mai întâi în proza noastră. Darul său vizual, adeseori remarcat, este incontestabil. Comparațiile și metaforele sale traduc o viziune totdeauna fragedă. TUDOR VIANU SCRIERI: Poiana Lungă - Amintiri, București, 1878; Sultănica, București, 1885; ed. București, 1908; Liniște, București, 1887; Trubadurul, București, 1887; Petre Ispirescu, București, 1887; Carmen Sylva. Neagoe Basarab și Meșterul Manole. Carmen Sylva și românii, București, 1892; Paraziții, București, 1892; ed. București, 1905; Între vis și viață, București, 1893; ed. București, 1903; Cestiunea națională, București, 1894; Hagi-Tudose, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
1892; ed. București, 1905; Între vis și viață, București, 1893; ed. București, 1903; Cestiunea națională, București, 1894; Hagi-Tudose, București, 1903; Apus de soare, București, 1909; ed. 2, București, 1912; Stăpânea odată ..., București, 1909; Viforul, București, 1910; Luceafărul, București, 1910; Liniște. Trubadurul, Stăpânea odată ..., București 1911; Irinel, București, 1912; Din estetica poeziei populare, București, 1913; Hagi-Tudose, București, 1913; Norocul dracului, București, 1916; Războiul și datoria noastră, București, 1916; A doua conștiință, București, 1923; Opere, I-II, îngr. și pref. Aurel Martin, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
cu Eschil. Trecând la curțile imperiului roman, nu se poate să nu ne gândim la Vergiliu, Horațiu și Ovidiu care depindeau de mărinimia și bunăvoința lui August și Mecena. În evul mediu îl găsim pe călugăr în chilia lui, pe trubadur sau pe Minnesänger la curtea sau la castelul seniorului feudal, pe clerici vacantes bătând drumurile. Scriitorul este sau un cleric, sau un cărturar, sau un cântăreț, un recitator, un menestrel. Dar chiar și regi ca Venceslav al II-lea al
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
armoniei”. O Artă poetică XX (din volumul Poem în Utopia) grăiește definitoriu despre această poetică a discursului liric direct, grav și agresiv-neliniștitor: „Cititori, voi cereți/ rime rare, floricele de stil, reverii,/ dar știu, vouă vă trebuie/ precizia glonțului,/ vă trebuiesc trubadurii mitraliilor,/ trăirea totală, fără drept de apel”. O asemenea artă poetică răspunde viziunii autoarei asupra existenței absurde; pespectivă din care Utopia însăși a regimului totalitar e răsturnată în opusul ei. Poem în Utopia (1983), Terase (1985), Efectul de seră (1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
de ex., Cine ar ști să descrie toate perfecțiunile, tot farmecul acestor trei opere, / cine ar putea să rostească tot ce spun ochiului și minții, // acela ar face cel mai minunat panegiric al acestei arte, / acela ar fi totodată rapsodul, trubadurul și psalmistul seminției lui Nimrod. (Odobescu) Din punctul de vedere al lingvisticii textuale, perioada este unul dintre planurile de organizare a textualității (prag maxim al descrierilor lingvistice), fiind rezultatul mai multor forme majore de conexiuni: a) conexiuni ritmice ale propozițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
maculat tâlhărește tot ce a atins. Numai declanșarea anchetei de către poliția noastră, ca întotdeauna „vigilentă și promptă”, l-a împiedicat să devină scriitor cu acte în regulă. Pentru că „mecena al artelor” și „ctitor evlavios” fusese declarat de mult, iar unii trubaduri i-au dedicat câte o poezie. Adevărate sunt și multe din afirmațiile lui Nicolae Rusu, dintr-un lung interviu publicat în Moldova literară, privind gestionarea defectuoasă a casei de creație a US. Oricât de incomod ar fi, adevărul trebuie rostit
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Otilia este eroina mea lirică, proiecția mea în afară, o imagine lunară și feminină". Ea întruchipează eternul feminin, un amestec de copilărie și maturitate, aducând în prim-plan problema existențialistă. Stănică Rațiu se înscrie în galeria ariviștilor Dinu Păturică, Lică Trubadurul și Gore Pirgu. Viclean, grosolan, el este "un Cațavencu al ideii de paternitate" (Ov.S. Crohmălniceanu); tipul parvenitului de tip nou, impostor, ipocrit și fanfaron. Sima Felix este "martor și actor" (G. Călinescu); intelectual studios, care se ridică deasupra lumii meschine
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Sigiliul trecerii (1978), Balanța solară (1980), Alb și negru (1982), Singurătatea spectacolului (1983), Bolta glisantă (1986), Înstrăinatul solstițiu (1987), Terase de apă (1991), Cu fața la zid (1996). A mai publicat romanul Parfumul rochiei (1994), traduceri din lirica medievală armeană - Cântece ale trubadurilor armeni (1997), studii de istorie culturală, reunite în volumul Armenii în istorie și cultură (2003). Voce distinctă a promoției ‘70, N. este apreciată la debut pentru „nervul”, „superbia” și „asprimea” tonului, pentru patosul cenzurat ludic și ironic, emisia lirică fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
Alb și negru, București, 1982; Singurătatea spectacolului, București, 1983; Bolta glisantă, București, 1986; Înstrăinatul solstițiu, București, 1987; Terase de apă, București, 1991; Parfumul rochiei, București, 1994; Cu fața la zid, București, 1996; Armenii în istorie și cultură, București, 2003. Traduceri: Cântece ale trubadurilor armeni, pref. trad., București, 1997. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Jurnal de lectură, LCF, 1974, 10; Nicolae Manolescu, Debuturi în poezie, RL, 1974, 12; Daniel Dimitriu, „Cântărețul de sticlă”, CL, 1974, 6; Ulici, Prima verba, I, 107-109; Nicolae Manolescu, Tineri poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
dramatică în trei acte și în versuri, cu o carieră scenică remarcabilă, se bucură încă de un anume interes. Lucrarea, o feerie în notă neoromantică, dezvoltă motivul jertfei aduse unui ideal. Valorile poetice prevalează asupra celor dramatice. Tânărul și visătorul trubadur Zefir își asumă sacrificiul suprem: cu sângele său înroșește 77 de trandafiri albi în 77 de zile, pentru a îndepărta blestemul care plutește asupra domniței Liana. Personajul antitetic, Val Voievod, preferatul domniței, este un caracter șovăielnic, egoist și laș. Aparent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
Adrian Maniu, De vorbă cu mine însumi de Ion Minulescu, dar și „o carte despre cubism a lui Metzinger și Gleizes”, o traducere a lui Al. T. Stamatiad din Maeterlinck ș.a.; sub același pseudonim apar înțepături bonome la profesiunea de „trubadur” a lui Cincinat Pavelescu și la fadoarea revistei „Vieața nouă” a lui Ovid Densusianu. S. constituie un document prețios de antologare din literatura direcției simbolist-moderniste, după exigențele simptomatice ale unor tineri ce urmau foarte curând să schimbe fața literaturii române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
fermecat. În versuri se ivesc deseori, prelucrate, stilizate, motive din poveștile, miturile, doinele și cântecele de leagăn românești, după cum intervine, temperat, și inspirația istorică. Aflată la anii lecturilor devoratoare, poeta conservă mai cu seamă ecourile livrești: Dante, Petrarca, Tasso, Ariosto, trubadurii, poeții Pleiadei, Shakespeare, iar mai aproape, Lamartine, Hugo, Sully Prudhomme. Sedusă de câte un model, absoarbe și apoi dezvoltă, ca într-un foarte personal jurnal de lectură, substanța unui vers celebru, a unui aforism. Versurile ei, desen liniștit, limpede, aproape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
studii de istorie a dreptului, câteva incluse în volume colective (Istoria dreptului românesc, 1980, ș.a.), altele fiind elaborate împreună cu Valentin Al. Georgescu (Judecata domnească, 1979, ș.a.). Dacă Zoe Dumitrescu-Bușulenga vede în S. o reîntrupare, în timpul nostru, a poetului medieval, a trubadurului, din perspectiva istoriei lirismului autohton, poezia lui apare ca prelungire, în expresie modernizată, a „micului romantism” de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Prozodic, și în tot stilul exterior, versurile sunt de factură clasică, însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]