837 matches
-
depeșele fără să le violeze sigiliile, În a administra otrăvuri dacă secta ei Îi poruncea. Intră deci ca un tânăr agatodemon al crimei, Înfășurată Într-o blană de urs alb, cu lungile-i plete unduind pe sub căciula semeață, cu privirea trufașă, cu uitătură sarcastică. Și, cu obișnuita-mi manevră, eu o Îndrum către pierzanie. Ah, ironie a limbajului - acest dar pe care natura ni l-a făcut ca să tăcem secretele sufletului nostru! Iluminata cade victimă Întunericului. O aud vomitând blesteme teribile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În mijlocul Încăperii, și Îți smulg tricoul, rup cingătoarea acelei cuirase ce ascunde farmecele pântecului tău de ambră. Acum tu, În palida lumină a lunii ce pătrunde prin ușa Întredeschisă, te ridici, mai frumoasă decât șarpele care-l seduse pe Adam, trufașă și fără rușine, fecioară și prostituată, Îmbrăcată doar În puterea-ți carnală, căci femeia goală e femeia Înarmată. Klaft-ul egiptean Îți coboară de-a lungul pletelor stufoase, aproape albastre de negre ce sunt, sânul palpitându-ți sub muselina ușoară. În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ființele pe care este de datoria lui să le chinuie. În loc să-și vadă de treabă și să colecteze ce este al lui de drept și obiectiv, le-a permis clienților lui să se identifice cu el și aceștia au devenit trufași, crezînd ferm În divinitatea lor demonică. Acum a permis unui client să expună În public și termenii Pactului! Trufia oamenilor, după cum știe toată lumea, este cea care bagă În căcat Universul, care ar trebui să fie de o eficiență rece În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că nu m-am sacrificat ca să întrețin o minciună. Chiar nu interesează pe nimeni ca aveam șaptezeci de ani când am abjurat? ― Ce importanța are vârsta în cele întîmplate? ― Uriașă. La șaptezeci de ani e foarte greu să mai fii trufaș. Nu-ți mai arde să sfidezi nimic, după ce înțelegi că unica sfidare pe care ai dori-o nu ți-o mai poți îngădui. Când vei ajunge la vârsta mea, vei pricepe că e mult mai ușor să fii erou la
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lovitură chiar mai urâtă decât cea primită la Inchiziție, deoarece nu mă așteptasem la ea. În fața inchizitorilor, era firesc să mă simt singur. Flacăra lumânărilor sfârâia ca pielea arsă și toți, cu mantiile lor de purpură, cu jilțurile lor înalte, trufașe, pluteau, parcă, în singurătatea acelei încăperi ca într-un acvariu. Mă străduiam să nu se observe pe fața mea nici teama, nici rușinea, iar în clipa când am îngenunchiat, în capul meu s-a făcut gol. Dar la ce a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ungherele întunecate ale unor inimi orfane. Deveneam stăpân peste suflete slăbite de viciu, vulnerabile din pricina pierderii locului lor printre oameni. Mă simțeam regele celor disperați. Cel Neclintit să mă ierte pentru cât eram de rău. Și de neghiob: mă agățam trufaș de o pală de vânt care, ducându-mă departe de Izvorul meu, mă stingea, în vreme ce mă bucuram că sunt un licăr iluzoriu în noapte. Acesta era Stiliano, cel care, gonit din Cividale, se îndrepta spre necunoscut, iar nu cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ce se deosebeau între ele prin culorile fireturilor de la tunici. Înainte de a lua loc, treceau prin fața unui lighean de aramă aflat sub un nuc și se spălau pe față și pe mâini. Sub același copac își lăsau armele, după care, trufași și tăcuți, se așezau sub stejar. Faroald a deschis adunarea, anunțând că un tânăr războinic cerea să fie admis și că el însuși o să-l prezinte. Ceilalți au vrut să-i știe numele și, după ce s-au prefăcut a vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
goană și nu știi dacă să mergi mai departe sau să fugi. Toate astea le-am încercat trecând de poarta orașului meu natal, sub ochii gărzilor care n-au cutezat să-i deranjeze nici măcar cu o vorbă pe cei doi trufași oșteni cu pieptul bombat, cu frâiele în mâna dreaptă și cu stânga înfiptă în șold, cu cotul în afară. Imediat ce-am pătruns dincolo de ziduri, m-am simțit ca într-o capcană, și mi-a părut rău că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
toiag noduros. Fața, dacă nu i-ar fi fost mutilată de o plagă ce-i devorase bărbia, ar fi părut a fi a unui bărbat încă în putere, chiar dacă cu chipul supt. Privirea îi era mândră, ai fi zis chiar trufașă. Cam la cinci pași de noi, s-a oprit și, sigur pe el, a întrebat: - Ce vă aduce în aceste locuri? Mi-am scos pălăria și am făcut un pas spre el. - Domnule, suntem pelerini și căutăm un adăpost. Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scris: „Poporul din Alexandria îl omoară pe Marcu Matei doarme somnul de veci Roma îl vede pe Pavel murind de sabie Filip împărtășește aceeași moarte cu Petru Vartolomeu moare pătimind pe cruce O cruce îl smulge vieții și pe Simon Trufașul Nero îl răstignește pe Petru la Roma Atât mort, cât și viu trăiește Ioan Luca a murit în pace, în cele din urmă Oamenii cetății grecești Patras îl răstignesc silnic pe Andrei Un cuțit curmă drumurile lui Iacob Toma a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
albaștri, pe care Dumnezeu a numit-o Marea Lui Albastră. Era atât de frumoasă încât pe loc tinerele valuri i se închinară și au îmbrăcat-o în rochiță de dantelă albă, croșetată cu fire argintii. Chiar și Soarele, măreț și trufaș, ce trecea întâmplător pe acolo, s-a oprit să contemple această frumusețe și pe dată s-a îndrăgostit. Dumnezeu a zâmbit: Ce-i viclene, te-ai îndrăgostit ? Nu este pentru tine! Cine s-ar fi gândit că bietul Soare avea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe seama șirului de portrete care, de ambele părți, păreau că fac de gardă. Privirile semețe ale strămoșilor Kersaint Îi fixau cu aroganță de pe Înaltele lor cornișe. Pentru a mai destinde atmosfera, Fersen o Întrebă pe Marie ce știa despre acele trufașe personaje. Ea arătă spre una din pînze, portretul În picioare al unui tînăr ofițer cu aer mîndru. O plăcuță de alamă indica datele personajului: Erwan-Marie de Kersaint. 1753-1782. - Se spune despre el că ar fi fost șeful jefuitorilor de corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
singurului mausoleu care ieșea În evidență, cel al familiei de Kersaint. Stilul compozit al monumentului indica rearanjări succesive; cea mai Însemnată data probabil din secolul trecut și conferea ansamblului un stil neogotic pompos. Lucas remarcă, nu fără umor, că acel trufaș memorial se găsea alături de cavoul familiei Le Bihan, din marmură costisitoare, Împovărat de o sumedenie de flori din plastic și de bibelouri amintire. Descifrînd literele aurite ale stelei funerare, descoperi, printre altele, decesul În 1960 a unor copii gemeni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În judecată pentru defăimare, Îl provocă Fersen. Abia aștept să ne Întîlnim la tribunal. Se aplecă spre Arthus. - E suficient să vorbiți ca să pun un polițist de pază la ușa dumneavoastră douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Bătrînul păstră o tăcere trufașă. Lucas dădu din umeri. - Cum doriți. Și părăsi Încăperea. Marie o privi pe Armelle, apoi pe soțul acesteia. - Să sperăm că Îl vom găsi pe Ryan Înainte să vă găsească el. Lucas era așezat În mașina de teren și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Moru, care mă păcălise mai rău decât pe cel mai prost țânc de acasă? Nu era mai bine să fi făcut ca orice om din neamul meu? Ia... să mă fi dus eu la Siloa, așa, cum se duce omul, trufaș, cu pieptul În față, răsuflând gros și râgâind sătul, s-o apuc de mână și s-o trag după mine... Așa trebuia să fi făcut, că unul nu i-ar fi stat În cale lui Krog, ucigașul... Toți mă știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ravelstein cu ora. În apartamentul lui nu făcea mai nimic; cea mai mare parte din timpul pentru care era plătită ședea cocoțată pe un scaun de bar, În bucătărie. Din când În când descăleca și cocea câte o plăcintă. Robusta, trufașa, agresiva Wadja se ocupa de frecat și lustruit. Wadja muta mobila din loc, curăța closetele, mânuia aspiratorul, răzuia oalele, spăla cristalurile. Pentru că i se făcea mereu foarte cald, Își scotea rochia și furoul. Lucra Îmbrăcată Într‑un sutien uriaș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Molly cu Leopold Bloom? Răspunsul ei era: „Ce mi‑e el, ce mi‑e altul?” Mă gândeam la Vela ca la o frumusețe greu de Întrecut. Purta fuste strâmte, colate pe fund. Avea o crupă de cavalerist și un bust trufaș, iar țăcănitul tocurilor ei Înalte, când intra Într‑o cameră, Îți evoca tobele militare, dar nu‑ți oferea nici un indiciu asupra a ceea ce simțea sau gândea ea. Vela avea buza de sus țeapănă. Am fost Întotdeauna Înclinat să acord buzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
meșteșug. Apoi soarbe și din păhăruțul cu vin. Pe cățel l-a botezat Mureș. Jos la rădăcina carpenului Mureș îl așteaptă, cu ochii lui de câine eschimos. Când în sfârșit stăpânul se dă jos din pom, câinele i se alătură trufaș și oarecum reprobator. Noi când ne mai alergăm, stăpâne? Tu nu știi că eu nu pot să mă cațăr? Fii cuminte, vezi că gheața s-a cam înmuiat! Unde te duci? Mureș! Aici! Mureș, te bat! Dar de bătut nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o meditație a lui Mefisto din Faust-ul lui Goethe. În traducerea lui Carlyle F. MacIntyre (New Directions, 1941) pasajul sună așa: Sunt parte din partea care la început a fost întregul, parte din întunericul care a dat naștere luminii, acea lumină trufașă care își dispută acum cu Mama Noapte străvechiul ei rang și spațiu și totuși nu poate ieși biruitoare; oricum s-ar lupta nu se desprinde de materie și nu se poate elibera. Lumina se degajă din substanță, o înfrumusețează; corpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
-ului. Un click, apoi documentul se închise. Pentru o perioadă, laptopul intră din nou în stand-by... Partea a treia Trezirea în realitate 1 Cea de-a treia zi, la fel de umedă ca și celelalte două, cu ferestre izbite nervos de ploaia trufașă, decisă să dea peste cap toate previziunile meteorologilor și toate statisticile întocmite de-a lungul timpului, începu cu un urlet sfâșietor: - Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! Sări din pat și atunci îl văzu. Rânjea și întindea către el o doză de bere. Probabil rece
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tu atât de fermecătoare ?!”, dar se temea să-și ducă gândul la capăt. Cu părul ei negru și lucios ca abanosul, și bluzița de borangic peste trupul pietros, cu umerii poleți de soare, sânii înalți, sus pe frucă pieptului, coapse trufașe... ți se năzărea că a coborât de pe soclul ei, Statuia Victoriei de la Samotrache. Neam de gruzin de la poalele Caucazului, corcită cu sânge moldovenesc, era de o armonie și o frumusețe sălbatică. Era frumoasă ca o zeiță. Era frumoasă... frumoasă, ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
laudă! Mare este puterea ta, iar înțelepciunea ta nu poate fi măsurată. Și totuși, un om, o neînsemnată frântură din zidirea ta, vrea să te slăvească! Un om purtând asupra sa datul morții, purtând mărturia că tu te împotrivești celor trufași. Și totuși, un om, o neînsemnată frântură din zidirea ta, vrea să te slăvească. Tu l-ai îndemnat să-și afle bucuria lăudându-te pe tine, căci pentru tine ne-ai zidit, iar inima noastră este neliniștită până să-și
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
lustruiesc oasele minorului Miluță Cioroslan, trei ani, călcat cu mașina, îngropat în taină de către aceeași călăuză a ta. Care, eliberată după viol... se reangajează, prin mită, la coloana auto "Cățelu", primește ecusonul 853, se fâțâie prin București precum cel mai trufaș taximetrist... Nu pui la suflet antecedentele lui... Un desăvârșit cunoscător al mediilor prin care te va purta... Cu fiecare învîrtitură de roată, te pune mai aproape de cele 99 de înțelesuri ascunse ale poeziei perfecte. Cu fiecare... zmucitură de volan - citi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Adat buzna până-n mijlocul camerei și și-a pus în evidență, 196 DANIEL BĂNULESCU În Cabinetul-dormitor al Mariei C. Nicolici, beznă să-ți vâri arătătoarele-n ochi. Has-Satan reperă bucile triste, stafidite, de colac dezumflat, ale cucoanei. Alături de ele, dosul trufaș, de statuie obeză, gelatinos de osânză, al lui Genel. Orientîndu-se după despicătura șezutului, îi detectă taximetristului umărul și-l scutură serios de omoplat de două, trei ori. - Puturosule, hai de scoală-te, de te culcă!... Belește ochii, bă! Saltă-te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întîi către gurile Dunării. Plimbîndu-l apoi de-a lungul râurilor, molcome și nepoluate ale Moldovei. Dîndu-i, bineînțeles, brânci sau răsucindu-l pe deasupra Munților Făgăraș, munți ce nu se intimidau și nici nu scăpară ocazia ca, prin vârfurile lor cele mai trufașe, ba chiar să-l și înțepe, săpând mușuroaie ca de cârtiță prin pivnițele ori beciurile vechiului târg dâmbovițean. În doar două rânduri, demonii aceia, capturați de cefe și azvârliți, fură opriți din ciufulirea paginilor Cărții, iar Bucureștiul 403 CEI ȘAPTE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]