45,634 matches
-
femeie bătrână. ca un animal în așteptarea loviturii. simte cum i se întinde pe sub piele o plasă rece care se înnoadă în dreptul inimii. bătăile ei se ridică în urechi întâi sacadat apoi ca un vaiet de clopot răspândit în tot trupul plăpând. spart în frisoane domolite de valuri de moleșeală cărora le urmează alte frisoane până când își reazemă bărbia de genunchi și rămâne împietrită cu privirea în gol. împietrită de spaimă. acum uca poate începe plimbatul prin fotografii. nu vrea să
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
în gând „sunt o clopotniță fără cap - sunt o clopotniță fără cap”. apoi se furișează în camera ei se întinde pe pat strânge în juru-i cearceaful alb până când tavanul coboară încet și pereții se pliază într-o cutie în care trupul răsturnat pe spate i se destinde pentru ultima oară pregătit să zacă într-un sicriu mic. (fragmente)
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
locul leilor de piatră, și schiaună în căști în limba engleză... Unde e focul? Mă întorc pe urma sfâșiată a vechilor pași, fără să mă întreb unde a dispărut nisipul din clepsidră, cu timp cu tot, unde s-a prelins trupul meu, cel subțire, șuvoi lunecos printre stânci potrivnice de i-a rămas numai forma imprimată în straturile calcinate ale amurgului? Din loc în loc grămezi de cenușă măsurând distanțe, numărând căderi, memorând anotimpuri, unde e focul, cine l-a furat să
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]
-
luminii și nici tăcuta așteptare a scrisorii tale de la Paris. Nu mai am răbdare pentru grădinile zoologice care domesticesc, te pun cu botul pe labe. Visez la tristețea ursului brun gata să înșface indiferenții căutători de zmeură și la mirositorul trup al haitelor de lupi. Visez la ferocitatea lor în lumina lunii pline, plutind peste setea de sânge, dar visez și la necruțătoarele zâne care așteptă masacrul tăcut... liniștea îmblănită de după aceea... sărutările de adio. Te-am iubit, te-am uitat
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
mătase până la ciozvârtă: câtă indulgență cu carnea cea păcătoasă și leneșă! Îți mai amintești sfârșitul ploii și amintirea curcubeului? Câtă neliniște! Și câtă tăcere sătulă plutind peste dealuri... Un corp invizibil, o trăsătură perfectă în mecanica ei nemișcare! Și urma trupului tău împrăștiată în iarba pe care niciun amurg n-o va uita. A, să nu uit... și restul de havană aruncat pe bancheta din spate însângerată de poșeta ta doldora de amintiri despre o lume nouă.
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
intră sub piele aleargă prin sînge prefăcîndu-se-n litere așa mi-am citit toată carnea împînzită de litere - carnea mea va fi cartea altora îmi spun rămas pe gînduri în care sunt tipărite cărți peste cărți - ca și cum celulă cu celulă din trupul meu ar fi prins mucegai într-un anticariat noapte de noapte o hoardă de șoareci insomniaci ronțăiesc parc-am murit demult și nu mai sînt decît un cadavru acoperit de cărți - ieși la aer! îmi zice rîzînd medicul dar aerul
Vis by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/5843_a_7168]
-
și îmi inspiră respect nici să scâncesc n-am voie că moartea-i aridă tăcerea ei are și forme ciudate aș prefera ceva tulbure ca să-mi permit orice o fragilitate obositoare cu ceva atractiv nu contează doar o parte din trup cu puțină piele și cu altceva dincolo senzația asta e descrisă adesea apoi cineva se străduiește să mă imite și lucrurile din jur rămân la fel dar se transformă cum le descriu eu detaliile nu se mai observă pe dedesubt
Apele curg câteodata by Ionel Ciupureanu () [Corola-journal/Imaginative/5910_a_7235]
-
că se aude o leorpăială, un clipocit continuu (lip-lip-lip și lipa-lipa-lipa, țur-țur-țur ș.a.m.d.): unicul scop al acestei mișcări perpetue fiind mișcarea însăși, mișcarea în sine care dă naștere la nemișcare. ... Abandonate pe trotuar sau chiar în mijlocul străzii stau trupurile drepte ca niște lumînări deposedate de chipuri și măști, încearcă să-și acopere cu mîinile locul unde s-a aflat cîndva, nu de mult, față, dar dau mereu peste gol dau peste un vîrtej care îi absoarbe încet înlăuntru astfel
Chipuri by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/5883_a_7208]
-
mai oprește să le repeți greșelile, de atâta-nvolburare a simțurilor de jos nu bagi de seamă alți douăzeci de ani că mica fereastră din moalele capului s-a-nchis, iar obloanele s-au tras. acum nu mai vezi cu tot trupul ca pe vremuri. și în timp ce carnea crește tot mai groasă și mai grea, înveți să te vaiți de carne bolnavă - ai uitat demult că cel ce stă acum deasupra ta avea loc în pat, lângă tine. nu, încă n-a
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
În larg se clatină pânza și tu răstorni echilibrul bărcii în larg se clatină pânza se rupe sigiliul din tratatul de poetică înveți și uiți scrii și pielea devine aspră ca o piele de animal în oglindă desfaci feliile din trup le amesteci într-o urmă de sânge și treci de cealaltă parte a baricadei arunci pietre spre trecători arunci tot ce-a rămas în cartea asta ca un sicriu de la sfârșit spre început. Pe scena strâmbă a lumii ei îngroapă
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
în care atît de fericit s-au scăldat, că și transpirația lor poate fi roua cearșafurilor care s-au ostenit în toate nopțile iubind, fie lăsate la marginea patului, umbre boțite în graba gesturilor ce se ascund în hăul din trup peste care se-așează apoi ca o platoșă prin care nu mai pătrund decît ochii care știu cum se dă jos fusta fără să o atingi - așa cum inelele construiesc iluzii care noapte de noapte surpă zidurile din care nu se
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
se-așează apoi ca o platoșă prin care nu mai pătrund decît ochii care știu cum se dă jos fusta fără să o atingi - așa cum inelele construiesc iluzii care noapte de noapte surpă zidurile din care nu se mai ivește trupul îmbrăcat acolo, stins ca mucul unei lumînări în fumul gros de pe zugrăveala credințelor din icoane - numai din fusta din care ea lipsește se înalță bărbatul cel pironit în timpul mort ce nu mai învie, față-n față cu un milion de
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
oameni și încă mi se pare ciudat că exist? Încă n-am privit cu adevărat realitatea în față, în fața ei grasă de femeie de casă? încă nu m-am obișnuit cu sexul, cu moartea, cu uniforma de carne? Îmi privesc trupul gol, cutia asta cu sîni și bulboane din care de astăzi nu voi mai vorbi decît despre mine, nu mai pot vorbi decît despre mine nu mai știu vorbi decît despre mine, așa cum mă văd, reprodusă în milioane de cioburi
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
mirositori din căpșorul primăverii. Nu mi-am terminat ucenicia la propria-mi melancolie, la slava libertății și la chipul de vată al disperării universale. îți pun un bănuț în palmă, după care pot să te omor cu sînge rece, fiindcă trupul tău încape într-o coajă de nucă, - îi spun unui bărbat care poartă pe umeri căpșorul mutilat al primăverii. Primăvara asta, serafimul se lungește pe covorul de iarbă și de rouă și înfricoșează natura cu fiecare rugăminte de viață. Nu
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
iov & vio Emilian Galaicu-Păun fragment) 1. ca șampania ținută la cald - dacă 39.5 nu-i chiar febră! -, acest trup în spume se umple de bube dulci, din creștet la tălpi: „la mulți ani!" (spunând asta, simți limba în gură cum ți se bășică, iar vorbirea, de unde era bine-ntinsă, se-acoperă toată de plăgi), când în ceasul al doisprezecelea
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
spital (ce se vede acolo unde îmbrăcămintea se cască nu bucură ochiul). „ - semnați aici (bifă) că ați renunțat la internare" - V iov. „și dumneavoastră, că vi-l asumați" - vio V 2. să le-o iau înaintea groparilor pe scurtătură, nu trupul la groapă, ci groapa o dau în trup - și am scăpat de ea! (este-o groapă de patruzeci și de ani pentru-un bărbat de 1.80 m, cu părinți încă-n viață, la rândul lui tată de familie & soț
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
cască nu bucură ochiul). „ - semnați aici (bifă) că ați renunțat la internare" - V iov. „și dumneavoastră, că vi-l asumați" - vio V 2. să le-o iau înaintea groparilor pe scurtătură, nu trupul la groapă, ci groapa o dau în trup - și am scăpat de ea! (este-o groapă de patruzeci și de ani pentru-un bărbat de 1.80 m, cu părinți încă-n viață, la rândul lui tată de familie & soț iubitor - nici o viață de om n-o astupă
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
duce la gură ca pe-un megafon: „de profundis clamavit!" (detonată cu primul tău mort coborât în țărână -păzea! nici nu știi cum te spulberă undă de șoc.) primitoare cum moartea doar poate fi. de nu s-ar pune pe trupul meu ca pe-un cuibar să-și clocească gropițele, de n-ar mai croncăni atât, n-ar mai scurma după râme, nu s-ar mai scălda-n praf! ca un ciur cu grăunțe-acest trup, răsturnat în cenușă cu pleavă cu
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
de nu s-ar pune pe trupul meu ca pe-un cuibar să-și clocească gropițele, de n-ar mai croncăni atât, n-ar mai scurma după râme, nu s-ar mai scălda-n praf! ca un ciur cu grăunțe-acest trup, răsturnat în cenușă cu pleavă cu tot, să-și aleagă sămânța cea bună de cea stearpă nevestele tinere. strecurătoare de viermi, cât să-și mamele grâul de făină de cel de colivă 3. o fi trupul atât de fragil, încât
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
un ciur cu grăunțe-acest trup, răsturnat în cenușă cu pleavă cu tot, să-și aleagă sămânța cea bună de cea stearpă nevestele tinere. strecurătoare de viermi, cât să-și mamele grâul de făină de cel de colivă 3. o fi trupul atât de fragil, încât trebuie împachetat ca-ntr-o folie cu alveole în bule înainte să fie trimis - post-restant - de pe lumea aceasta pe-ailaltă? si acela pe numele căruia este coletul, atunci când va fi să-l primească, să fie chiar orb
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
ca-n Infernul lui Dante, de son vivant în ceaunul cu smoală si-atunci când e dat în fiert scoate - S.O.S. - bule de aer? dacă spiritul urcă-n tării si tăria la cap, de ce - boala! - e dat peste cap trupul ca o tărie ce face mărgele? răspuns: „să trăim - să-l pomenim" 4. fiecărei boli trebuie că-i corespunde, de nu un taraf de cântat pe la nunți si înmormântări, un instrument muzical. diferit si acela, de la om la om. dumnezeu
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
să-l pomenim" 4. fiecărei boli trebuie că-i corespunde, de nu un taraf de cântat pe la nunți si înmormântări, un instrument muzical. diferit si acela, de la om la om. dumnezeu - tocmai afli - nu bate cu bățul, abia ciocănește în trup ca-n suportul de partituri cu bagheta lui dirijorală (aceeasi, în pauza dintre părți, frică de moarte: „si dacă nu-i nimeni la pupitru?"). cvartetul lui iov era trio: iov & vio. ascultă si singur cum durerea transformă organele în instrumente
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
de jale si fără-a le scoate din teaca de piele, cu ochii închisi. vezi si tu cum, lovită de grație, carnea se umple de bube ca o partitură de note. pătrunde-te în sfârsit cum, atins până-n măduva oaselor, trupul acesta tot mai găunos este una cu flautul fermecat, când se tânguie: „adu-ți aminte că viața mea-i doar o suflare!" ți-a luat patruzeci si de ani ca să-ți intri în mână; din atelierele tale-au iesit coarde
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
viitorul - de unde nu-ți stii nici trecutul, nici... - în măruntaiele ei? duhul sfânt, care sălăsluieste în lemne, se teme de carii ca orice suflare de viermi? cu opt găuri si arsă în foc, ocarina e-o replică-n miniatură a trupului stând pe cenusă - el însusi aducându-se ardere, zisă de tot? stii ce-i spune, când se întâlnesc, hârbului oala spartă? răspuns: „ocărăste-L si mori!"
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
Din mizeria fiertelor gunoae -Să se'nvoalte clare idealuri. Ce e'n noi decât un lut de țintirim? Unde - gând și unde - tină? Ca ferești prin care să privim Nici o clipă n'avem de lumină. O, de-am putea ca trupul, în noroi, Să-l lepădăm ca pe un vechi vestmânt, Să urcăm ca fum înalt din noi Si să nu ne mai simțim pământ! Iar, în pustietatea Ta cerească, Tu, Doamne, suferind de prea mult soare, Durerile să ni se
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]