1,998 matches
-
drept răspuns. Pe scaunul din dreapta mea, Meluța se prefăcea că doarme. Cred că, În primul moment, se temuse și ea de același lucru ca și mine. Văzîndu-ne fără chef de conversație, noul pasager nu mai insistă. Doar Își drese glasul, tușind scurt, pentru a-și semnala disponibilitatea de a răspunde oricărei Întrebări despre destinația și scopul călătoriei sale - sau despre orice altceva. Pentru a evita complicațiile, nu l-am Întrebat nimic. Dar În sinea mea a trebuit să recunosc că prezența
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pur și simplu Într-un rîs nervos, necontrolat care descărca toată tensiunea acumulată de-a lungul acelei zile, cu hohote isterice, aparent nemotivate, și repetînd printre sughițuri niște cuvinte fără sens: tu și toți cei ca tine - mă Înecam și tușeam, dar continuam să rîd, nu mă puteam opri, iar În acest timp, văzîndu-l pe Pablo cum mă privea, serios și nedumerit, găseam atitudinea lui cît se poate de comică și asta mă făcea să rîd și mai tare, aveam impresia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-i Înfățișa zâmbind a beție, cu sticle și pahare În mâini. Pe fiecare Plocon, ea povestea și câte o Întâmplare ce-i păruse Însemnată din anul ce se scursese de la ultima plămădire de aluat. Mulți nu-și aminteau toate poveștile Tușii, căci ea Împletea la Plocoane de zeci de ani, dar cele din ultima vreme le stăruiau Încă În amintire. Într-un rând, se ivise În rumeneala pâinii istoria unuia de la Oraș care venise, la bătrânețe, să se așeze În sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ciopli În pâine un stâlp de lemn din care, ca niște frunze, ieșeau pene. Cei care nu știau despre ce era vorba nu pricepură nimic. Dar aproape nimeni nu Înțelese povestea de pe un Plocon de câțiva ani mai târziu. Curtea Tușii se Învecina cu cea năpădită de bălării a unui Învățător leneș, vorbăreț, iscoditor ca o babă și care făcea stihuri pe care le recita seara la divane. Nu Înțelegea nimeni mare lucru din poeziile lui, dar Îi arătau respect pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el acolo. Singură Tușa cunoștea taina: Îl făurise În pâine pe Învățătorul cel neputincios cu femeile pentru că era Încredințată că el născocise povestea cu țârcovnicul, iapa și preotul rămas fără nume. Oamenii, văzând povestea fără noimă, o puseră pe seama bătrâneții Tușii, care se Îndrepta spre zărgheala de dinaintea morții. În dimineața În care avea să pună la dospit ultimul Plocon, Tușa oftă adânc Înainte să se apuce de treabă. Era ziua când ea stăpânea satul. Oamenii se băgaseră cuminți prin case și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de ori. Din marea și rotunda pâine, sătenii n-aveau a gusta decât mici fărâme. Partea cea mai mare se dădea pământului, apei, jigăniilor, lanurilor de grâu și porumb, pădurii și cerului. În timp ce mâinile Închipuiau lucrurile și anotimpurile oamenilor, mintea Tușii se opintea să găsească o Înfățișare pentru povestea din anul ce trecuse. Șovăia, căci știa că nu era bine să stârnească Încercări pe care nu le putea prea bine bănui. Se hotărî până la urmă și se apucă să frământe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o luase la arest, dar se răspândise vestea - neadevărată, se jurau soldații și paznicul de vânătoare - că i-ar fi tras o palmă-două. Vestea se Întinsese și sporise ca o vâlvătaie Într-un lan uscat. La urechile singurului fiu al Tușii ajunsese că maică-sa fusese călcată În picioare, schilodită, scuipată și batjocorită cu vorbe grele, Îi fuseseră scoși dinții, i se umflaseră ochii, i se spărseseră buzele, Îi crăpaseră coastele. Fiul Își făcea armata nu foarte departe de Satul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu muzică de petrecere, jucau table, mâncau carne confiscată și beau vin alb. Soldatul strigase la poartă și Împinsese țeava armei printre Înfloriturile din fier forjat. Când cel chemat apăruse, cu cămașa afară din pantaloni și târșâind papucii, soldatul, fiul Tușii, Îi golise În piept toate gloanțele din Încărcător. Aruncase, apoi, arma și așteptase, liniștit, să fie arestat. Mulți zic că dacă ar fi trecut Întâi pe la mamă-sa, ar fi scăpat cu un an-doi la batalion disciplinar și nu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În vremuri mai vechi se avea bine cu Colonelul, fiind văduvi amândoi („Adică se zbenguiau și ei Împreună”, ținuse Baronu să deslușească lucrurile), cu vorbe mai mult ocolitoare, Îl făcuse să Înțeleagă ce și cum. Treaz, Colonelul nu-i vorbise Tușii aproape deloc despre război. Erau vremuri tulburi și era bine ca toată lumea să-și țină gura Închisă, mai ales dacă pe limbă i-ar fi venit ceva vorbe despre războiul dus În Răsărit. În somn, Însă, povestea Întâmplări nemaiauzite, gemea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai mereu parcă se afla cu niște prieteni la un pahar, căci Începea de multe ori cam așa: „E, măi băieți...”. Vieru auzise multe Întâmplări pe care nici măcar Colonelul nu știa că le istorisise cândva cu voce tare. Dar mintea Tușii era vestită pentru cum așeza Întâmplările văzute ori numai auzite și cum le spunea altora mai departe. Vieru pricepuse din cuvintele ei că pe Colonel, care pe atunci nu era decât Locotenent, Îl prinsese Întoarcerea armelor dinspre Răsărit către Apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prea mult, nemții fuseseră doborâți. Cei care mișcau căpătaseră câte un glonț În cap. În timpul scurtei Înfruntări, Locotenentul zăcuse În nămol, cu inima cât un purice. Mormăise mulți ani după aceea Colonelul În somnul său din patul de văduvă al Tușii: „Ce era să fac, domnule? Ivan habar n-avea că țările noastre se Împrieteniseră cumva și se pregătea să ducă la capăt ce Începuseră nemții, adică să mă umple de plumbi. Până una-alta, trei dintre ei scotoceau prin atașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se purta bărbătește, iar nu ca o domnișoară sclifosită. În schimb, nu putea trece cu vederea micile slăbiciuni trupești de care uneori dam dovadă și pe care el le vedea ca pe niște manifestări ale nevolniciei: când mă auzea că tușeam Înfundat pe sub plapumă - răceam foarte ușor -, venea și-mi trăgea câte o castană ori Îmi smulgea câteva fire din perciuni: „Unde ai răcit, mă?”. Nu „cum”, nu „de ce” ci „unde”, asta i se părea lui cel mai important. Rănile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
I de verbe, evaluatorul mimează înțelesul verbului, iar copilul numește acțiunea. Pentru seria II se cere copilului să mimeze acțiunea verbului numit de evaluator. Evaluare: Se consemnează numărul de răspunsuri corecte cu note de la 0 la 12. Seria I: a tuși, a fricționa, a câștiga, a arunca, a spăla, a respira; Seria a II‑a: a scrie, a se apleca, a se balansa, a se ridica, a sări, a împinge (ceva). Vârsta psihologică a limbajului se calculează astfel: având valorile realizate
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
în lucru și își mușcă limba de jur împrejur. Pe cutia cu culori, o cană cu apă. pensule și o sticlă de șnaps, alături un pahar. Încurcă totul, brusc înmoaie pensula în șnaps și bea din apa de la culori. Împroașcă, tușește și aproape că vomită. Doamna Wurm, care până atunci trebăluise în nișa bucătăriei, se repede la el. DOAMNA WURM: Iar îți îmbeți trupul cu arta falsă a picturii? Până și la băut ești mult prea neîndemântec. O să scoți din nou
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de azi. E o formă de apartenență familială. DOAMNA WURM: Herrmann, cel din propriu-mi trup, a născocit un cântec frumos pentru onorata zi de naștere a doamnei Grollfeuer. Prezintă cântecul în fața colectivității de familii, Herrmann. (Herrmann se ridică și tușește dregându-și glasul) HERRMANN (cântă): Grădina mea de legume e cea mai bogată, și de asta voiam să mă lovesc în ficat... DOAMNA WURM: Ai greșit cântecul Herrmann, recită cântecul corect! HERRMANN: Da, e un cântec de dragoste și se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
rahat Care se rotește, se rotește Și e învelită ca și nervii Care-i cresc cu Sepp cel Împuțit din cap Lumea este o invenție Dar una adevărată Lumea și Sepp cel Împuțit s-au descoperit unul pe altul. (respiră, tușește, aproape că vomează) FEMEIA (ridică mâna ca un copil la școală): Șterge Stoarce Fierbe Îngrijește Mulge Aprinde Toacă (Femeia iese) FIUL: Trebuie ca totul să fie reconstruit și construit și neconstruit. Oamenii trebuie să poată veni de peste tot ca la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și Sepp cotește Nimic Președintele moare și Dumnezeu însuși decade Exact O grămadă de lux sfânt Vorbesc păsăreasca Vorbesc totul înapoi în globul cel verde Prin botul spintecat al pământului înapoi în zeama fructului Da (râgâie, scuipă, își eliberează vocea tușind și urlă) Hei Președinte (strigăte tare de la ciocănitori) Preeeeședinte (frunziș și crengi rupte și trosnind sub labele fiarelor) s-a teeeerminat cu tine (se aude căderea unui uriaș copac și apoi un stol care își ia zborul) FEMEIA (de la fereastră
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fum de băligar și de ardei. A trimis Tudor în goană un căpitan de-al său, la conacul boierului, să afle adevărul. Căpitanul a găsit, alături de cei șase țărani, și o fetișcană, pusă și ea cu gâtul în jug. Toți tușeau și urlau de usturimea fumului. Ce-au făcut, jupâne, de i-ai osândit cu atâta făr' de milă? a întrebat căpitanul de panduri. Au cutezat a se gândi la răscoală! Zic că-l așteaptă pe acel lotru, Tudor din Vladimiri
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
a împiedicat o vreme, să vadă că singur Anton Pann, îngândurat, sta de o parte, cum nu-i era obiceiul! Ce-i, Antoane, istețule? Nu-ți place poezia lui Mureșanu? Anton Pann a surâs, s-a ridicat în picioare; a tușit ușor și a început să cânte, cu glas puternic și cald, cum numai ei știa să cânte: Deșteaptă-te române, din somnul cel de moarte... Din nou au amuțit toți. Melodia sporea însutit vraja versurilor. Și, fără să știe, fiecare
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
se impută până și lui Molière, care folosise tehnica în Avarul. Având în vedere un astfel de puritanism, nu mai apare deloc surprinzătoare considerarea tragi-comediei drept "ceva monstruos" sau respingerea operei ca gen în care personajele râd, plâng, strănută sau tușesc în ritmul muzicii, într-un mod cu totul neverosimil.175 Pe de altă parte, după cum observa Ion Constantinescu 176, există și aspecte prin care Gottsched se distanțează de modelul francez, cum ar fi cel privitor la necesitatea existenței unei particularizări
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de a o elimina pe ultima. Toate ființele umane resping mirosul și gustul tutunului înainte de a deveni dependente. Dacă sufli fum de țigară în nasul oricărui animal sau copil care nu suferă de dependență, ei se vor îneca și vor tuși. Când am fumat acea primă țigară, inhalarea fumului ne-a provocat un acces de tuse, dacă am fumat prea multe țigări prima oară, am avut o senzație de amețeală sau ni s-a făcut de-a dreptul rău. Corpul nostru
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
cei cărora prima țigară le provoacă repulsie, plămânii lor nu pot să reziste fizic - și acești oameni sunt vindecați pentru toată viața. Sau e posibil să nu fie pregătiți psihic pentru chinul de a învăța să inhaleze fumul fără să tușească. Pentru mine, aceasta e partea cea mai tragică a întregii povești: cât ne străduim să devenim dependenți - și cât este de greu, tocmai de aceea, să-l oprim pe adolescenți să fumeze. Pentru că învață încă să fumeze, pentru că țigara li
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
că am ajuns să fumez o sută de țigări pe zi, dar știam foarte bine că și tatăl meu fusese un mare fumător. Un bărbat viguros, secerat în floarea vârstei din cauza fumatului. îmi amintesc cum îl observam, când eram copil, tușind și scuipând dimineața. îmi dădeam seama că nu-l face plăcere să fumeze și mi se părea evident că era posedat de ceva malefic. Țin minte că i-am spus mamei: "Să nu mă lași niciodată să fumez". La cinsprezece
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
nu se poate relaxa complet niciodată și pe măsură ce înaintează în viață, este din ce în ce mai rău. Cei mai nerelaxați oameni de pe planetă nu sunt nefumătorii, ci acele persoane de cincizeci de ani, cu responsabilități serioase la serviciu, care fumează țigară de la țigară, tușesc și expectorează tot timpul, au hipertensiune și se enervează din orice nimic. în această fază, țigara nu mai ușurează nici măcar parțial simptomele pe care ea însăși le produce. îmi amintesc de vremurile când eram contabil și tânăr tată de familie
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
de unu la sute de mii, același risc, în cazul fumatului, este de unu la patru și totuși îl ignorăm. Și ce câștigă fumătorul luându-și acest risc? Absolut nimic! Alt mit foarte răspândit legat de fumat se referă la tușea tabagică. Mulți dintre oamenii mai tineri care vin la consultațiile mele nu-și fac griji în privința sănătății pentru că nu tușesc. Dar lucrurile ar trebui să stea exact pe dos. Tușea este o metodă cu scop profilactic a naturii de a
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]