1,978 matches
-
sete; Guvernarea mea aduce Pensii mari, nu baliverne... Cum promit dușmanii mei. Am program de guvernare... Patru ani, doar atât vă cei! Și-am să fac o dezvoltare... Cum nici vestul n-a văzut. Pentru voi am să slujesc! Mai tușește, un strănut.... - Dați-mi votul! Nu cerșesc. Dragii mei, vă-ntreb: Acum Vi-i clar, planul meu vă place? Cunosc bine pe ce drum Vă conduc; cădem la pace? Iar românul, bun cum este... Ce își zice: „Fraților, ar fi
NONE„JURĂMÂNT DE FACI, ÎŢI SPUN: NU UITA, DRACU-I BĂTRÂN!” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366394_a_367723]
-
adică până la 1 iunie. După ce moșu’ Hobza a căzut bolnav, l-au coborât din Râncurele cu o sanie trasă de boi, înțepenise bietul de el... Cât a zăcut la pat, picioarele i se umflaseră ca butucul, sufla tare greu și tușea îngrozitor, trebuie să fi avut ceva și pe la plămâni. În acea perioadă, toată ziua n-ar fi mâncat decât cartofi prăjiți în untură de porc topită din slănină, cu jumările scorojite. Când și când îi mai cerea bunică-mii, căreia
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
în genunchi, a pus mâinile la piept și mi-a spus: - Amice, te rog din sufletul meu, nu mă nenoroci! Sunt un om terminat. Zilele îmi sunt numărate. Plămânii mei sunt două coji uscate ... ! Și-a întrerupt discursul începând să tușească în spasme, cum n-auzisem pe nimeni tușind vreodată. A tușit câteva minute. Îmi venea să fug de acolo. Când s-a liniștit, a continuat: - Am obținut de la mitropolitul Nestor aprobare să-mi fac mormântul în curtea mânăstirii Topolnița, am
TAINA SCRISULUI (3): TELEGRAMĂ LUI CEAUŞESCU de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366642_a_367971]
-
mi-a spus: - Amice, te rog din sufletul meu, nu mă nenoroci! Sunt un om terminat. Zilele îmi sunt numărate. Plămânii mei sunt două coji uscate ... ! Și-a întrerupt discursul începând să tușească în spasme, cum n-auzisem pe nimeni tușind vreodată. A tușit câteva minute. Îmi venea să fug de acolo. Când s-a liniștit, a continuat: - Am obținut de la mitropolitul Nestor aprobare să-mi fac mormântul în curtea mânăstirii Topolnița, am angajat deja niște oameni să-mi facă un
TAINA SCRISULUI (3): TELEGRAMĂ LUI CEAUŞESCU de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366642_a_367971]
-
Amice, te rog din sufletul meu, nu mă nenoroci! Sunt un om terminat. Zilele îmi sunt numărate. Plămânii mei sunt două coji uscate ... ! Și-a întrerupt discursul începând să tușească în spasme, cum n-auzisem pe nimeni tușind vreodată. A tușit câteva minute. Îmi venea să fug de acolo. Când s-a liniștit, a continuat: - Am obținut de la mitropolitul Nestor aprobare să-mi fac mormântul în curtea mânăstirii Topolnița, am angajat deja niște oameni să-mi facă un cavou. Zilele mele
TAINA SCRISULUI (3): TELEGRAMĂ LUI CEAUŞESCU de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366642_a_367971]
-
Nestor aprobare să-mi fac mormântul în curtea mânăstirii Topolnița, am angajat deja niște oameni să-mi facă un cavou. Zilele mele îmi sunt numărate. Nu mă nenoroci, că mă vei avea pe conștiință toată viața! A început iar să tușească, apoi a zis: - Îți fac o propunere și te rog să o accepți: nu mă cunoști și nu te cunosc. Nu vorbești de mine, nu vorbesc de dumneata. Îți dau nota pe care o meriți pe manuscris. Îți iei acasă
TAINA SCRISULUI (3): TELEGRAMĂ LUI CEAUŞESCU de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366642_a_367971]
-
pe lângă farfurii. Fetele au întrerupt masajul și l-au privit speriate, după care l-au țintuit pe Doru cu ochi întrebători. Începuseră să se teamă. Acesta a zâmbit larg, acordându-și timp să-și găsească cele mai potrivite cuvinte. A tușit ușor, s-a ridicat de pe scaun cu ulcica în mână și, legănându-se ușor, mimând instabilitate exagerată pe picioare, s-a oprit în fața lui Mișu cu brațele ridicate a slavă. - Ciocnește oala cu mine, că-ți dau vestea cea mai
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
ia o gură de aer. Însă nimeni nu mai avea acum ochi pentru ei. Bidel târî afară trunchiul. Era neobișnuit de greu. Doar când a ajuns pe mal și s-a așezat lângă el ca să-și tragă sufletul și să tușească în voie, își dădu seama că trunchiul semăna cu un os de curcan, așa cum văzuse el ultima oară când mâncase ca un spart la pomana lu' Ghiborțea, un fost coleg de pușcărie din vremea când, tineri fiind, foloseau în comun
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
ale orașului, matricole cu heraldica Repubicii California de-acum 15o de ani și mai bine, mărunțișuri cu iz de suveniruri ca să nu pleci cu mâna goală, cu pozari sau caricaturiști care „te fac la minut” din câteva tușe și-o „tușită” cum s-ar zice, un hâm mai prelung și tule-o la următorul peisaj sau pasaj. Embarcadero a fost inițial un proiect de 150 milioane dolari cu o derulare pe zece ani și care a urmărit demolarea și înlocuirea unei porțiuni
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
asupra lățoșilor turbați, ca lava unui vulcan uriaș, sufocându-i cu jeturile lor fierbinți. Le aprinseră pletele lățoase, îi orbiră, le arseră fălcile, încât bieții lățoși o luară la fugă urlând de durere. Viscorilă se înecă și el, începând să tușească agitat. Ochii-i ardeau în orbite, iar foalele fălcilor îi spumegau. Se-nvârtea pe loc ca un uriaș titirez, suflând în neștire. Zărindu-l, Mărțișor alergă spre Viscorilă, ridică paloșul și-l trăsni în moalele capului, spulberându-l într-o
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
pantalonii, conașule, ce mai aștepți? Hai boierule, că nu ți-o fi rușine de o babă ca mine... pe care a iertat-o demult bunul Dumnezeu, că nu-mi adre să mai fac păcate lumești... și pufni în râs, apoi tuși înfundat, îl prinse de amândouă mâinile și i le sărută. Să ți se-măplinească dorința, conașule!... Hai odată, ce!... stăm la tocmeală?... și a rânjit zgripțuroaica, stăpână pe dibăcia ei în a fraierii credulii, arătându-și dantura asemănătoare ca a unei
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
de păpădie pe care-l suflă vântul sau îl sufli tu să-i vezi împrăștierea și zborul în mii de fire și punctulețe și pe care o parte ți se pare că le-ai și aspirat și fără să vrei tușești din obișnuință pentru a-ți curăța nările și gura atinse de palele gălbui din aerul pe care îl respiri... Toate astea se petreceau aevea pe fundul marin poros și compactând bureții și algele într-un mâl gros și de netrecut
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
acum ninge frumos, dar avem o iarnă grea. - Mai avem o lună de tras, din martie ieșim iar la aer. - Abia aștept. Trebuie să merg la Dallas să cumpăr un motor nou, cu ăsta numai necazuri am. Când începe să tușească, nu se mai oprește, numai în salturi mă poartă. - Treaba asta trebuia s-o faci mai demult, Mike. Va trebui să mai pietruim și vreo câteva drumuri. - M-am gândit și eu la asta. Am vorbit deja cu niște pietrari
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
stăm de vorbă și să-ți spun că vreau să-mi fac o fântână în curte, ori ca fântânar cu vechime, am venit să mă sfătuiesc cu tine... Eee, ce zici, crezi că ne putem înțelege? Meșterul trase din țigară, tuși, scuipă pe lângă papucii solicitantului, cei din piele, făcuți din niște cizme vechi și răspunse cu un aer pretins gânditor, deși nu avea nici un motiv pentru un asemenea efort absolut inutil (daaa, dar nu se făcea, vezi bine să pară surprins
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
O AGONIE... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 683 din 13 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului E toamna asta ca o agonie; Ne dăm la ceasul morții de pereți, Căci, în curând, va ninge cu furie Și-om tremura, tușind, pe sub nămeți. E toamna asta o alegorie; Ne pregătește iarna un final. Tânjind, bolnavi de-o gigacalorie, Ne-om încălzi, dansând la carnaval. E toamna asta ca o tânguire; Din cer și din pamânt se-aud chemări. E omul condamnat
E TOAMNA ASTA CA O AGONIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351299_a_352628]
-
ei, și s-o las așa cum era ea. (mică pauză) Dacă aș iubi-o aș lăsa-o așa cum este ea, și m-aș pune în fața ei ca boul la poarta nouă, ori ca Buda, și aș admira-o toată viața. (tușește de câteva ori) Și atunci n-ar mai fi un lucru, un act omenesc mai mare pe lume decât acest lucru de a admira materia, care este de fapt un Imn înălțat materiei... și înaintea morții aș fi împăcat, căci
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
un timp) Hm! Ce ciudat ! Când am sesizat eu această curiozitate? Apoi, ideea unicității tale, și de aici un fel de măreție a măreției tale. (râde ușor ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Frumoasă expresie. Un fel de măreție a măreției omului. (respiră adânc, tușește cum tușesc tuberculoșii) Dar apoi vine spaima. Pustiul devine existența ta într-o existență viitoare. Și iată, vin eu, care am știut să mă bucur de liniște și de pustiu, și mă sperii. Îmi e frică acum de universul pustiu
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Hm! Ce ciudat ! Când am sesizat eu această curiozitate? Apoi, ideea unicității tale, și de aici un fel de măreție a măreției tale. (râde ușor ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Frumoasă expresie. Un fel de măreție a măreției omului. (respiră adânc, tușește cum tușesc tuberculoșii) Dar apoi vine spaima. Pustiul devine existența ta într-o existență viitoare. Și iată, vin eu, care am știut să mă bucur de liniște și de pustiu, și mă sperii. Îmi e frică acum de universul pustiu. (după un
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
dă un sentiment întăritor, trăim starea de împreună, și o ciudată, prăfoasă, căldură sufletească. CONSZANTIN BRÂNCUȘI : (nostalgic) Și totuși, nu este adevărat. Numai în măsura în care suntem slabi, credem că este bine că Universul este locuit de Dumnezeu. În măsura în care suntem slabi avem... (tușește de câteva ori) avem nevoie de acest sentiment de împreună cu cineva, de frica pe care ne-o ia, și de căldura pe care ne-o dă. In același timp asta ne face și rău, sau ne face mai mult rău
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Acum sunt mulțumit. Doamnee ! Chiar dacă am pierdut o operă, am salvat marele Unu. Dacă pietrele astea se adunau și între ele formau Totul, Întregul, adică acel Unu, și dacă acel Unu supraviețuia clipei, atunci marele Unu devenea jumătate. (se îneacă, tușește) Ar fi fost o crimă, ar fi fost un sacrilegiu uriaș. Nu, nu aveam voie să provoc căderea în haos a marelui Unu. Să înceapă totul de la zero, adică de la materia stelară... (după un timp ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Dar sunt eu
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
fost în stare să creezi un om etern. Deci moartea oamenilor, a trupurilor lor de carne, este judecata ta, Doamne... Operele mele or să fie nemuritoare și eternitatea lor este judecata mea. Vezi, Doamne ? că tot Tu ești mai prejos? ( tușește de câteva ori) Eu prin truda mea am reușit să mă înalț deasupra Ta... VOCEA : Ai pierdut credința , Costache și frica de Domnul...Și o dată cu ele ți-ai pierdut și mințile. CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Credința nu mi-am pierdut-o, Doamne
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
atâtea de spus că nu pot să mă apuc de nimic. Mulți vor zice că n-am mai lucrat nimic dintr-un anume moment al vieții mele, că n-aș mai avea nimic de spus, însă adevărul este pe dos. (tușește de câteva ori) Eu nu mai pot lucra pentru că am în mine atâtea de spus, încât îmi vine să spun totul deodată, și asta nu se poate. (obosit) Iar să le spun pe rând nu mai am răbdare, pentru că știu
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
fiind cald, îi prindea chiar bine, simțindu-se pândită de o răceală groaznică. Prin urmare, sorbi cu hotărâre din cană. Compoziția, ceva între oțet cu insecticid și zeamă de ardei iute cu naftalină, îi coborî pe gâtlej, o făcu să tușească și îi bulbucă ochii. Doamnele râdeau de se prăpădeau, văzând-o cum se chinuie. Mde, ca ființă sălbatică nu avea de unde să cunoască rafinamentele vieții de la curte. Culmea este că, dându-și seama că nu a murit, se lăsă cuprinsă
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
în bătaie pentru o pasăre. - Găina e pentru mine mă' să știi! Altădată eram în București, căutând o adresă, când am văzut pe trotuar un câine scuturându-se și tremurând din toate mădularele. Parcă ar fi vrut să vomită, să tușească, îi curgeau bale, de-abia se ținea pe picioare. Un câine care trăgea să moară. A fost otrăvit, mi-a zis cineva. Numai are nimeni ce îi face. Al doilea câine este bătrân, are peste cincisprezece ani și l-am
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
ea cu sete. Deși fuma din ce în ce mai rar, câteodată simțea o nevoie imperioasă să simtă fumul invadându-i plămânii. Trase cu sete, inhală, apoi își lasă capul pe spate și cu un oftat adânc expiră fumul albăstriu și înecăcios. O auzi tușind ușor, la fel de discret cum tusea când vroia să-l atenționeze atunci când, în opinia ei, spunea ceva deplasat în fața prietenilor.La început se amuză de această grijă această a ei pentru el, dar mai târziu în viață, avea impresia că tusea
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]